M’Cheyne Bible Reading Plan
Domnia lui Amaţia peste Iuda
14 În al doilea an al domniei lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. 2 El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. 3 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu cum făcuse strămoşul său David, ci, în toate lucrurile, a făcut la fel cum făcuse tatăl său, Ioaş. 4 El nu a îndepărtat înălţimile, astfel încât poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
5 După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. 6 Totuşi pe fiii ucigaşilor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“[a]
7 El a omorât zece mii de edomiţi în Valea Sării şi a cucerit Sela prin luptă, numind-o apoi Iokteel, nume pe care şi l-a păstrat până în ziua aceasta. 8 După aceea, Amaţia a trimis nişte soli la Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicându-i:
– Vino să ne confruntăm!
9 Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:
– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. 10 Tu ai învins într-adevăr Edomul şi de aceea ţi s-a înălţat inima! Bucură-te de slava ta şi rămâi acasă. De ce să stârneşti o nenorocire care ar putea duce la căderea ta şi a lui Iuda?
11 Amaţia însă nu a ascultat. Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. 12 Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. 13 Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş. Apoi a venit la Ierusalim şi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Colţului, pe o lungime de patru sute de coţi[b]. 14 A luat tot aurul şi argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria.
15 Celelalte fapte ale lui Iehoaş, ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 16 Iehoaş s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.
17 Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel. 18 Celelalte fapte ale lui Amaţia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 19 Slujitorii lui Amaţia au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. 20 L-au adus pe cai şi a fost înmormântat la Ierusalim, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. 21 Şi tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria[c], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a numit rege în locul tatălui său, Amaţia. 22 După ce regele Amaţia a murit, Azaria a rezidit Elatul şi l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda.
Domnia lui Ieroboam II peste Israel
23 Ieroboam, fiul lui Iehoaş, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al domniei lui Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci şi unu de ani. 24 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 25 El a luat înapoi hotarele lui Israel, de la Lebo-Hamat[d] până la Marea Arabei[e], după Cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer – 26 căci Domnul văzuse că necazul fiecărui israelit, sclav sau liber, era nespus de mare şi nu era nici un ajutor pentru Israel. 27 Domnul nu hotărâse că va şterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Iehoaş.
28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul şi Hamatul, care aparţinuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 29 Ieroboam s-a culcat alături de părinţii săi, regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Zaharia.
4 Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu şi a lui Cristos Isus, Care urmează să judece viii şi morţii, şi având în vedere arătarea Lui şi Împărăţia[a] Lui: 2 predică Cuvântul; fii pregătit la timp potrivit sau nepotrivit; mustră, corectează, încurajează cu toată răbdarea şi învăţătura! 3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile. 4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor duce după mituri. 5 Însă tu fii treaz în toate lucrurile, îndură suferinţele, fă lucrarea unui evanghelist, împlineşte-ţi bine slujba!
6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură[b], şi timpul plecării mele este aproape. 7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. 8 De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel Drept, în ziua aceea, şi nu numai mie, ci tuturor celor care vor fi iubit arătarea Lui.
Instrucţiuni personale
9 Străduieşte-te să vii la mine cât de repede! 10 Demas, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi s-a dus la Tesalonic; Crescens s-a dus în Galatia, Titus în Dalmaţia[c]. 11 Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, pentru că îmi este de folos în slujire! 12 Pe Tihicus l-am trimis la Efes. 13 Când vii, adu şi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, precum şi sulurile, mai ales pe cele din piele. 14 Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îl va răsplăti după faptele lui. 15 Păzeşte-te de el, pentru că el s-a împotrivit foarte tare cuvintelor noastre.
16 La primul meu răspuns de apărare, nimeni n-a stat alături de mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu le fie ţinut în seamă lucrul acesta! 17 Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, mesajul să fie pe deplin vestit şi toate neamurile să-l audă. Şi am fost izbăvit din gura leului[d]. 18 Domnul mă va scăpa de orice lucru rău şi mă va mântui pentru Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
19 Salută-i pe Prisca[e] şi Aquila şi pe cei din casa lui Onisiforus! 20 Erastus a rămas în Corint, iar pe Trofimus l-am lăsat bolnav în Milet. 21 Străduieşte-te să vii înainte de iarnă! Eubulus, Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii te salută. 22 Domnul să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! (Amin.)[f]
7 când vreau să vindec Israelul,
ies la iveală vina lui Efraim
şi ticăloşiile Samariei[a].
Căci ei se îndeletnicesc cu înşelătoria:
înăuntru, vine hoţul,
iar afară – jefuieşte ceata de tâlhari.
2 Nu-şi dau seama
că Eu Îmi aduc aminte de toate răutăţile lor,
astfel că, acum, faptele lor îi împresoară
şi sunt înaintea feţei Mele.
3 Ei îl înveselesc pe rege cu răutatea lor
şi pe prinţi – cu minciunile lor.
4 Toţi sunt adulteri,
sunt asemenea unui cuptor încins de brutar,
care a încetat să mai înteţească focul,
de când a frământat aluatul şi până la dospire.
5 De ziua regelui nostru,
căpeteniile s-au aprins din pricina vinului,
iar el dă mâna cu batjocoritorii.
6 Le dogoreşte inima ca un cuptor,
atunci când uneltesc.
Toată noaptea mânia lor mocneşte,
iar dimineaţa arde ca flacăra focului.
7 Cu toţii frig ca un cuptor
şi îşi mănâncă judecătorii.
Toţi regii lor se prăbuşesc
şi nici unul din ei nu Mă cheamă.
8 Efraim, chiar el, se amestecă cu popoarele;
Efraim este o turtă care n-a fost întoarsă.
9 Străinii îi devorează puterea,
iar el nu-şi dea seama.
Începe să aibă păr cărunt,
iar el nu-şi dă seama.
10 Mândria lui Israel mărturiseşte împotriva lui,
dar el tot nu se întoarce la Domnul, Dumnezeul lui,
şi tot nu-L caută, în pofida tuturor acestor lucruri.
11 Efraim este ca un porumbel,
uşor de amăgit şi fără minte:
mai întâi cheamă Egiptul în ajutor,
apoi se duce în Asiria.
12 Când se vor duce, Îmi voi arunca plasa peste ei,
îi voi doborî ca pe păsările cerului;
când voi auzi că se adună laolaltă,
îi voi pedepsi.[b]
13 Vai de ei,
căci s-au depărtat de Mine!
La distrugere cu ei,
căci s-au răzvrătit împotriva Mea!
Aş vrea să-i răscumpăr,
dar ei spun minciuni împotriva Mea.
14 Nu strigă la Mine din inimă după ajutor,
ci[c] se văicăresc în paturile lor.
Se însoţesc[d] pentru strângerea grânelor şi a mustului,
dar Mie Îmi întorc spatele.
15 Eu i-am instruit, le-am întărit braţele,
dar ei gândesc rău împotriva Mea.
16 Nu se întorc la Cel Preaînalt[e];
sunt ca un arc defectuos.
Căpeteniile lor vor cădea răpuse de sabie
din pricina vorbirii lor îndrăzneţe;
aceasta îi va face de râs
în ţara Egiptului.“
Psalmul 120[a]
Un cântec de pelerinaj
1 În strâmtorarea mea strig către Domnul
şi El îmi răspunde.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
şi de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi va da El ţie,
ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni de verigel[b].
5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
sălăşluiesc în corturile din Chedar!
6 Mult mi-a mai locuit sufletul
împreună cu cei ce urăsc pacea!
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
ei sunt pentru război.
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[c].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[d]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.