M’Cheyne Bible Reading Plan
Campania lui Ioram împotriva moabiţilor
3 Ioram[a], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal[b], pe care-l făcuse tatăl său. 3 El însă a săvârşit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de ele.
4 Meşa, regele Moabului, era crescător de oi şi era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. 5 Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. 6 Regele Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat întregul Israel. 7 Pe urmă a trimis un mesaj lui Iehoşafat, regele lui Iuda, zicând:
– Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?
– Vin, a răspuns el. Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi. 8 Pe ce drum vom merge? a întrebat el.
– Pe drumul prin pustia Edomului, a răspuns Ioram.
9 Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale. 10 Atunci regele Israelului a zis:
– Ah! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?
11 Dar Iehoşafat a zis:
– Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?
Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:
– Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie[c].
12 Iehoşafat a zis:
– Cuvântul Domnului este cu el!
Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. 13 Elisei i-a zis regelui lui Israel:
– Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!
– Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.
14 Elisei a zis:
– Viu este Domnul Oştirilor[d], al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. 15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.
În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei 16 şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, 17 pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. 18 Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. 19 Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“
20 În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă. 21 Atunci toţi moabiţii, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau în stare să poarte armele, tineri şi bătrâni, şi au stat la hotar. 22 Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, soarele strălucea deasupra apelor şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. 23 „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, la pradă, Moab!“ 24 Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi i-au bătut pe moabiţi până când aceştia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în ţară şi i-au ucis pe moabiţi. 25 Le-au distrus cetăţile şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile[e] cetăţii Chir-Hareset, însă prăştiaşii au înconjurat-o şi au cucerit-o.
26 Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut. 27 Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui şi l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetăţii. O mare indignare l-a cuprins pe Israel.[f] Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.
Rugaţi-vă pentru noi!
3 În cele din urmă, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca să se răspândească repede Cuvântul Domnului şi să fie onorat, aşa cum este între voi, 2 şi să fim izbăviţi de oamenii neascultători şi răi, căci nu toţi au credinţă. 3 Însă Domnul este credincios, El vă va întări şi vă va păzi de cel rău. 4 Avem încredere în Domnul că faceţi, şi veţi continua să faceţi, lucrurile pe care vi le-am poruncit. 5 Domnul să vă îndrepte inimile către dragostea lui Dumnezeu şi răbdarea lui Cristos!
Împotriva leneviei
6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi[a] primit-o de la noi! 7 Voi înşivă ştiţi că trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la voi, 8 n-am mâncat pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 9 Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un exemplu pe care să-l urmaţi. 10 Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“ 11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie; ei nu lucrează nimic şi sunt sâcâitori. 12 Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul Isus Cristos să-şi mănânce pâinea, lucrând în linişte. 13 Însă voi, fraţilor, să nu obosiţi făcând binele! 14 Dacă cineva nu ascultă cuvântul nostru din această scrisoare, fiţi atenţi să nu aveţi nimic de-a face cu el, astfel încât să se simtă ruşinat. 15 Să nu-l priviţi ca pe un duşman, ci sfătuiţi-l ca pe un frate.
Cuvinte de încheiere
16 Însuşi Domnul păcii să vă dea pace întotdeauna şi în orice fel. Domnul să fie cu voi toţi!
17 Eu, Pavel, scriu această salutare cu mâna mea – acesta este semnul în fiecare dintre scrisorile mele. 18 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi toţi! (Amin.)[b]
Viziunea celor patru fiare
7 În primul an de domnie al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis şi i-au trecut prin minte viziuni, în timp ce dormea. La urmă, Daniel a scris visul şi a povestit lucrurile care aveau însemnătate. 2 Daniel a spus astfel:
„În timpul vedeniei mele de noapte, m-am uitat şi iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare[a]. 3 Şi patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieşit din mare.
4 Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.[b] M-am uitat până când i-au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.
5 Şi iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ţinând trei coaste în gură, între colţi.[c] Şi i s-a zis astfel: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»
6 În momentul acela m-am uitat şi iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete; şi i s-a dat stăpânire.[d]
7 În momentul acela, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat şi iată că era o a patra fiară, înfricoşătoare, înspăimântătoare şi nespus de puternică. Avea două rânduri mari de dinţi de fier, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare;[e] era diferită de toate fiarele de dinaintea ei şi avea zece coarne.
8 Mă uitam cu atenţie la coarne şi iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9 În timp ce mă uitam,
nişte tronuri au fost aşezate
şi un Îmbătrânit de Zile a luat loc.
Haina Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Lui era ca lâna curată.
Tronul Lui era numai flăcări de foc,
iar roţile tronului erau un foc aprins.
10 Un râu de foc curgea
ieşind dinaintea Lui.
Mii de mii de slujitori Îi slujeau
şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ţinut judecata
şi nişte cărţi au fost deschise.
11 Am continuat să mă uit din pricina răsunetului cuvintelor trufaşe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieţii până la o vreme şi un timp anume.
13 M-am uitat în timpul viziunilor mele de noapte
şi iată că pe norii cerului
venea Cineva Care era ca un fiu al omului[f].
El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de Zile
şi a fost adus înaintea Acestuia.
14 Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea şi Împărăţia,
ca să-I slujească[g] toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă!
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece,
iar Împărăţia Lui nu va fi distrusă niciodată!
Interpretarea viziunii
15 Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă şi i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea.
El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri: 17 „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi[h] care se vor ridica pe pământ. 18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi Împărăţia şi o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.“
19 Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi nespus de înfricoşătoare; avea colţi de fier şi gheare de bronz, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare. 20 Am dorit să mă lămuresc şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum şi cu privire la celălalt corn care ieşise şi dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi o înfăţişare mai impunătoare decât a celorlalte. 21 M-am uitat iarăşi şi am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinţii şi a putut să-i biruiască, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi până când a sosit vremea când sfinţii au luat în stăpânire Împărăţia.
23 Iată ce mi-a zis:
„Fiara a patra
este o a patra împărăţie care va fi pe pământ.
Ea va fi diferită de toate celelalte împărăţii;
va devora tot pământul,
îl va călca în picioare şi-l va sfărâma.
24 Iar cele zece coarne
sunt zece împăraţi care se vor ridica din împărăţia aceasta.
După ei se va ridica un altul,
dar el va fi diferit de predecesorii săi
şi îi va umili pe trei împăraţi.
25 El va rosti cuvinte jignitoare împotriva Celui Preaînalt
şi îi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt.
Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege[i],
iar sfinţii vor fi daţi în mâna lui o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme.[j]
26 Dar va fi o judecată[k]
şi i se va lua stăpânirea,
ca să fie distrusă şi nimicită pentru totdeauna.
27 Apoi domnia, stăpânirea şi măreţia împărăţiilor
care sunt pretutindeni sub ceruri
vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt[l].
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică
şi toate stăpânirile Îi vor sluji[m] şi Îl vor asculta.“
28 Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele în inima mea.[n]
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.