M’Cheyne Bible Reading Plan

Profetul Ilie anunţă încetarea secetei

18 Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“ ² Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.

În Samaria era foamete mare. ³ Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, ⁴ iar când Izabela i-a omorât pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, a ascuns câte cincizeci în câte o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate uedurile^[a]! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii şi catârii în viaţă, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“ ⁶ Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa la pământ şi l-a întrebat:

– Tu eşti, stăpânul meu Ilie?

⁸ – Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!

⁹ – Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? ¹⁰ Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam şi nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit. ¹¹ Şi tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. ¹² Ştiu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărţi de tine? Astfel, dacă mă duc şi-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeţii Domnului? Am ascuns o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci în câte o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă. ¹⁴ Iar tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!

¹⁵ – Viu este Domnul Oştirilor^[b], Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.

¹⁶ Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab şi să-l înştiinţeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. ¹⁷ Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:

– Tu eşti acela, cel care-l nenoroceşti pe Israel?

¹⁸ – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal^[c]. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei^[d], care mănâncă la masa Izabelei.

²⁰ Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel. ²¹ Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:

– Până când veţi mai şovăi^[e] între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta!

Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Apoi Ilie a zis poporului:

– Eu sunt singurul care am rămas dintre profeţii Domnului, iar profeţii lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur şi-l voi aşeza pe lemne, dar nu-i voi da foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.

– Bine, a răspuns tot poporul.

²⁵ Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi; apoi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeţi voi focul.“ ²⁶ Ei au luat taurul dat lor şi l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineaţa până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: „Strigaţi mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme şi se va trezi.“ ²⁸ Ei au strigat mai tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până a început să le curgă sângele pe ei. ²⁹ După ce a trecut amiaza, ei şi-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.

³⁰ Atunci Ilie a zis întregului popor:

– Apropiaţi-vă de mine!

Şi tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese distrus. ³¹ Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor urmaşilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!“ ³² Cu aceste pietre, el a zidit un altar în Numele Domnului. A săpat şi un şanţ în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri^[f] de sămânţă. ³³ A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. ³⁴ Apoi le-a zis:

– Umpleţi patru ulcioare cu apă şi goliţi-le peste arderea de tot şi peste lemne! Faceţi lucrul acesta încă o dată! a zis el. Şi ei l-au făcut încă o dată. Faceţi lucrul acesta şi a treia oară! Iar ei l-au făcut şi a treia oară.

³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi a umplut chiar şi şanţul. ³⁶ În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis:

³⁸ Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a înghiţit şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“

⁴⁰ – Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape!

I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chişon^[g] şi i-a înjunghiat acolo. ⁴¹ Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:

– Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!

⁴² Ahab s-a dus să mănânce şi să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi ⁴³ şi i-a zis slujitorului său:

– Du-te şi uită-te spre mare!

El s-a dus şi s-a uitat.

– Nu se vede nimic! i-a zis el.

Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă din nou. ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul i-a zis:

– Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!

– Du-te, i-a zis Ilie, şi spune-i lui Ahab: „Pregăteşte-ţi carul şi coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“

⁴⁵ Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată şi a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel. ⁴⁶ Mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

1 Pavel, Silvanus^[a] şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har şi pace vouă^[b]!

Mulţumiri pentru credinţa tesalonicenilor

² Întotdeauna Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru voi toţi şi vă pomenim mereu în rugăciunile noastre, ³ amintindu-ne înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de răbdarea voastră motivată de nădejdea în Domnul nostru Isus Cristos. ⁴ Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, despre alegerea de care aţi avut parte^[c]. ⁵ Căci Evanghelia^[d] noastră n-a fost adusă la voi numai prin cuvinte, ci şi cu putere, cu Duh Sfânt şi cu o siguranţă deplină, aşa cum, de altfel, ştiţi ce fel de oameni am fost printre voi, de dragul vostru. ⁶ Şi voi aţi devenit imitatori ai noştri şi ai Domnului când, deşi eraţi în mare necaz, aţi primit Cuvântul cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt. ⁷ Astfel, voi aţi devenit un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi Ahaia^[e]. ⁸ Căci Cuvântul Domnului a răsunat nu doar în Macedonia şi Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu a ajuns să fie cunoscută peste tot, aşa că nu mai este nevoie să vorbim despre ea. ⁹ Ei înşişi vorbesc despre ce fel de primire am avut parte printre voi şi cum, de la idoli, v-aţi întors la Dumnezeu, pentru a-I sluji Dumnezeului celui Viu şi Adevărat ¹⁰ şi pentru a-L aştepta din ceruri pe Fiul Lui, pe Care L-a înviat din morţi, pe Isus, Care ne scapă de mânia ce vine.

Noua împărţire administrativă a ţării

48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat^[a] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.

² De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.

³ De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.

⁴ De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.

⁵ De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.

⁶ De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.

⁷ De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.

⁸ De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi^[b] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. ⁹ Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi^[c] lăţime să fie a Domnului. ¹⁰ Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. ¹¹ El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. ¹² Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.

¹³ Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. ¹⁴ Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.

¹⁵ Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi^[d] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. ¹⁶ Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi^[e], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. ¹⁷ Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi^[f] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. ¹⁸ Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. ¹⁹ Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. ²⁰ Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.

²¹ Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. ²² Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.

²³ Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.

²⁴ De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.

²⁵ De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.

²⁶ De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.

²⁷ De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.

²⁸ De la hotarul lui Gad, în partea de sud, hotarul să meargă spre sud, de la Tamar înspre apele de la Meribat-Kadeş şi apoi de-a lungul Râului Egiptului^[g] până la Marea cea Mare^[h].

²⁹ Aceasta este ţara pe care va trebui s-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire seminţiilor lui Israel şi acestea sunt proprietăţile lor, zice Stăpânul Domn.

Porţile Ierusalimului

³⁰ Iată care vor fi ieşirile cetăţii: în partea de nord, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, ³¹ vor fi trei porţi (porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel): o poartă pentru Ruben, o poartă pentru Iuda şi o poartă pentru Levi;

³² în partea de răsărit, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Iosif, o poartă pentru Beniamin şi o poartă pentru Dan;

³³ în partea de sud, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Simeon, o poartă pentru Isahar şi o poartă pentru Zabulon;

³⁴ în partea de apus, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Gad, o poartă pentru Aşer şi o poartă pentru Neftali.

³⁵ De jur împrejurul cetăţii vor fi optsprezece mii de coţi^[i] şi, din ziua aceea, numele ei va fi: «Domnul este acolo^[j]»“.

Psalmul 104