M’Cheyne Bible Reading Plan

11 Regele Solomon însă, pe lângă fiica lui Faraon, a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite. ² Ele erau din neamurile despre care Domnul le poruncise israeliţilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele^[a], căci cu siguranţă vă vor întoarce inimile înspre zeii lor!“ Dar Solomon s-a alipit de ei, iubindu-i. ³ El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima. ⁴ Când Solomon a îmbătrânit, soţiile sale i-au întors inima înspre alţi dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima tatălui său, David. ⁵ El i-a slujit lui Aştoret^[b], zeiţa sidonienilor, şi lui Moleh^[c], urâciunea amoniţilor. ⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu L-a urmat întru totul pe Domnul ca tatăl său, David. ⁷ Pe muntele din faţa Ierusalimului, el a zidit o înălţime pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Moleh, urâciunea amoniţilor. ⁸ Aşa a făcut pentru toate soţiile sale străine care ardeau tămâie şi aduceau jertfe zeilor lor.

⁹ Domnul s-a mâniat pe Solomon pentru că-şi îndepărtase inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care i Se arătase de două ori. ¹⁰ El îi poruncise să nu slujească altor dumnezei; dar el nu a ascultat de porunca Domnului. ¹¹ Şi Domnul i-a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai păzit legământul Meu şi legile Mele, pe care ţi le-am dat, voi smulge regatul de la tine şi îl voi da slujitorului tău. ¹² Însă nu voi face acest lucru în timpul vieţii tale, datorită tatălui tău, David, ci îl voi smulge din mâna fiului tău. ¹³ Totuşi, nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău o seminţie, datorită robului Meu David şi datorită Ierusalimului pe care l-am ales.“

Ultimii ani ai domniei lui Solomon: duşmanii lui Solomon

¹⁴ Apoi Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe edomitul Hadad, din neamul regal al Edomului. ¹⁵ Pe vremea când David se lupta cu Edomul, Ioab, conducătorul oştirii, mergând să-i îngroape pe cei morţi, i-a omorât pe toţi bărbaţii din Edom. ¹⁶ Ioab şi tot Israelul rămăseseră acolo timp de şase luni, până i-au omorât pe toţi bărbaţii din Edom, ¹⁷ însă Hadad fugise în Egipt împreună cu câţiva edomiţi dintre slujitorii tatălui său; pe atunci el era doar un copil. ¹⁸ Ei plecaseră din Midian şi se duseseră în Paran; din Paran au luat cu ei nişte bărbaţi şi s-au dus în Egipt, la Faraon, monarhul Egiptului, care i-a dat lui Hadad o casă şi nişte pământ şi s-a îngrijit de hrana lui. ¹⁹ Hadad a găsit o aşa mare bunăvoinţă înaintea lui Faraon, încât acesta i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, regina Tahpenes. ²⁰ Sora reginei Tahpenes i-a născut un fiu cu numele Ghenubat, pe care Tahpenes l-a crescut la curtea lui Faraon. Ghenubat a locuit împreună cu fiii lui Faraon în palatul acestuia.

²¹ În timp ce era în Egipt, Hadad a aflat că David s-a culcat alături de părinţii săi şi că şi Ioab, conducătorul oştirii, era mort. Atunci Hadad i-a zis lui Faraon:

– Dă-mi voie să mă întorc în ţara mea!

²² – Ce-ţi lipseşte la mine de vrei să te întorci în ţara ta? l-a întrebat Faraon.

– Nimic, a răspuns el, dar lasă-mă să plec!

²³ Dumnezeu a ridicat un alt duşman împotriva lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său, Hadad-Ezer, regele din Ţoba. ²⁴ El a adunat în jurul său nişte bărbaţi şi a devenit căpetenia unei bande de prădători, atunci când David i-a omorât pe cei din Ţoba. Ei s-au dus la Damasc, s-au stabilit şi au domnit^[d] acolo. ²⁵ Rezon a fost un duşman al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, adăugând la răul pe care Hadad i l-a făcut lui Solomon. El domnea peste Aram şi l-a urât pe Israel.

²⁶ Apoi, slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă era Ţerua, a ridicat mâna împotriva regelui. ²⁷ Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo^[e] şi astupa spărturile cetăţii tatălui său, David. ²⁸ Ieroboam era un om viteaz, iar când Solomon a văzut cum îşi îndeplineşte acest tânăr slujba, i-a încredinţat supravegherea tuturor oamenilor de corvoadă din Casa lui Iosif. ²⁹ Pe atunci, Ieroboam a ieşit din Ierusalim şi s-a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Şilo, care era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp. ³⁰ Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi ³¹ şi i-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi rupe regatul din mâinile lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³² Dar lui îi va rămâne o seminţie datorită robului Meu David şi datorită cetăţii Ierusalim, pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. ³³ Voi face aceasta pentru că M-a^[f] părăsit, pentru că s-a închinat la Aştoret, zeiţa sidonienilor, lui Chemoş, zeul moabiţilor, şi lui Moleh, zeul amoniţilor, şi pentru că nu a umblat în căile Mele, ca să facă ceea ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi hotărârile Mele, ca David, tatăl lui. ³⁴ Însă nu voi lua întregul regat din mâinile lui Solomon, căci l-am pus domnitor pentru toate zilele vieţii lui, datorită robului Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. ³⁵ Voi lua regatul din mâinile fiului său şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³⁶ Însă îi voi da o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru a-Mi pune Numele acolo. ³⁷ Iar pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul! Vei fi rege peste Israel! ³⁸ Dacă vei asculta de tot ceea ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut robul Meu David, atunci voi fi cu tine, îţi voi zidi o Casă statornică, ca aceea pe care i-am zidit-o lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. ³⁹ Îi voi smeri prin aceasta pe urmaşii lui David, dar nu pentru totdeauna.»“

⁴⁰ Solomon a încercat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta a fugit în Egipt, la monarhul Şişak şi a rămas acolo până când Solomon a murit.

⁴¹ Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea sa, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor lui Solomon“? ⁴² Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. ⁴³ Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Imitându-L pe Cristos în smerenie

2 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, ² faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! ³ Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. ⁴ Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. ⁵ Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,

Strălucind ca nişte stele

¹² De aceea, preaiubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult mai mult acum, în absenţa mea, duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, ¹³ pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere. ¹⁴ Faceţi toate lucrurile fără să vă plângeţi şi fără să vă certaţi, ¹⁵ ca să fiţi fără pată şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii necinstite şi pervertite. Străluciţi între ei ca nişte stele în univers, ¹⁶ ţinând sus^[c] Cuvântul vieţii, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar şi că nu am trudit degeaba. ¹⁷ Şi chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi lucrarea credinţei voastre^[d], eu mă bucur şi îmi împărtăşesc bucuria cu voi toţi. ¹⁸ În acelaşi fel, bucuraţi-vă şi voi şi împărtăşiţi-vă bucuria cu mine!

Timotei şi Epafrodit

¹⁹ Nădăjduiesc în Domnul Isus că vi-l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca şi eu să fiu încurajat de veştile despre voi. ²⁰ Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu adevărat preocupat de starea voastră. ²¹ Toţi îşi urmăresc propriile interese, şi nu pe ale lui Cristos. ²² Voi cunoaşteţi vrednicia lui, şi anume că a lucrat cu mine pentru Evanghelie ca un copil slujindu-şi tatăl. ²³ Sper să vi-l trimit imediat ce aflu cum merg lucrurile cu privire la mine ²⁴ şi am încredere în Domnul că voi veni şi eu curând.

²⁵ Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, conlucrător şi ostaş împreună cu mine, trimisul vostru, cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji nevoilor mele. ²⁶ El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. ²⁷ A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. ²⁸ Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat. ²⁹ Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! ³⁰ Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.

41 După aceea m-a adus în Locul Sfânt şi a măsurat uşorii. Fiecare avea lăţimea de şase coţi^[a], atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte^[b]. ² Poarta avea o deschizătură largă de zece coţi, iar zidurile laterale aveau o grosime de cinci coţi. A măsurat lungimea Locului Sfânt şi era de patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.

³ Apoi a intrat înăuntru şi a măsurat uşorii porţii; fiecare avea doi coţi lăţime. Deschizătura porţii era de şase coţi, iar grosimea zidurilor laterale era de şapte coţi. ⁴ A măsurat dincolo de Locul Sfânt şi a găsit o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de douăzeci de coţi. El mi-a zis: „Acesta este Locul Preasfânt.“

⁵ Apoi a măsurat zidul Casei. Acesta avea o grosime de şase coţi, iar lăţimea fiecăreia dintre odăile aşezate pe margini, de jur împrejurul Casei, era de patru coţi. ⁶ Odăile de pe margini erau aşezate una deasupra celeilalte, pe trei niveluri, câte treizeci pe fiecare nivel. Existau nişte borduri care ieşeau în afara zidului Casei, de jur împrejur, pe care se sprijineau aceste odăi, astfel că ele nu se sprijineau direct pe zidul Casei.^{[c] 7} Odăile de pe margini deveneau mai încăpătoare de la un nivel la altul, pentru că distanţa dintre zidul odăilor şi zidul Casei creştea cu fiecare nivel.^[d] O scară ducea de la primul nivel la ultimul, prin cel de-al doilea nivel.^[e]

⁸ Am văzut apoi de jur împrejurul Casei o platformă înaltă, care forma temeliile odăilor de pe margini. Avea o înălţime de o trestie întreagă, adică de şase coţi. ⁹ Grosimea zidului exterior al odăilor de pe margini era de cinci coţi. Locul^[f] dintre odăile de pe margini ale Casei ¹⁰ şi odăile preoţilor avea o lăţime de douăzeci de coţi, de jur împrejurul Casei. ¹¹ Odăile de pe margini aveau două ieşiri înspre acest loc, o ieşire înspre nord şi o ieşire înspre sud. Locul rămas gol era de cinci coţi de jur împrejur.^[g]

¹² Clădirea situată în partea de apus, în faţa locului gol, avea o lăţime de şaptezeci de coţi. Zidul clădirii avea o grosime de cinci coţi, de jur împrejur, şi o lungime de nouăzeci de coţi.

¹³ A măsurat apoi şi lungimea Casei şi a găsit-o de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile ei, aveau, de asemenea, o lungime de o sută de coţi. ¹⁴ Lăţimea părţii din faţă a Casei şi a locului gol din partea de răsărit era de o sută de coţi.

¹⁵ A măsurat lungimea clădirii din faţa locului gol, cea situată în spatele^[h] Casei, precum şi galeriile ei, de o parte şi de alta, şi le-a găsit de o sută de coţi.

Locul Sfânt, Locul Preasfânt, porticul ce dădea înspre curte, ¹⁶ pragurile, ferestrele înguste şi galeriile din jurul celor trei – tot ce era dincolo de prag, împreună cu pragul – erau acoperite cu lemn de jur împrejur. Pardoseala, zidul până la ferestre şi ferestrele însele erau acoperite şi ele. ¹⁷ Pe locul de deasupra intrării, până în Locul Sfânt şi în Locul Preasfânt, pe toate zidurile Locului Sfânt şi ale Locului Preasfânt era acelaşi model:^{[i] 18} erau gravaţi heruvimi şi palmieri, câte un palmier între doi heruvimi. Fiecare heruvim avea două feţe: ¹⁹ o faţă de om îndreptată spre unul dintre palmieri şi o faţă de leu îndreptată spre celălalt palmier. Erau gravaţi de jur împrejurul întregii Case. ²⁰ Heruvimii şi palmierii erau gravaţi pe zidul Locului Sfânt, de la pardoseală până deasupra porţii.

²¹ Uşorii Locului Sfânt formau un pătrat. În faţa Locului Preasfânt am văzut ceva ce semăna cu ²² un^[j] altar de lemn de trei coţi înălţime, doi coţi lungime şi doi coţi lăţime^[k]: colţurile sale, temelia^[l] sa şi pereţii săi erau din lemn. Bărbatul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care stă înaintea Domnului!“ ²³ Atât Locul Sfânt, cât şi Locul Preasfânt aveau uşi duble. ²⁴ Fiecare uşă avea câte două canaturi, două pentru o uşă şi două pentru cealaltă.^{[m] 25} Pe uşile Locului Sfânt erau gravaţi heruvimi şi palmieri asemenea celor gravaţi pe ziduri, iar în faţa porticului de afară era o cornişă^[n] de lemn. ²⁶ Pe zidurile laterale ale porticului erau ferestre înguste şi palmieri gravaţi, atât pe o parte, cât şi pe cealaltă parte. Şi odăile de pe margini ale Casei aveau cornişe.^[o]

Psalmul 92

Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.

Psalmul 93