M’Cheyne Bible Reading Plan
Testamentul politic al lui David
2 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel: 2 „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om. 3 Păzeşte învăţăturile Domnului, Dumnezeul tău, umblând în căile Lui şi respectând legile, poruncile, hotărârile şi mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propăşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge 4 şi pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel.»
5 Tu ştii ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oştirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu şi pe sandalele lui din picioare. 6 Fă-i după înţelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuinţa Morţilor[a].
7 Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.
8 Îl ai cu tine pe Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când mi-a ieşit în întâmpinare la Iordan, i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia. 9 Tu însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti un om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuinţa Morţilor!“
10 Apoi David s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11 El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. 12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, şi domnia lui s-a întărit foarte mult.
Consolidarea autorităţii politice a lui Solomon
13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat:
– Vii cu pace?
– Cu pace! a răspuns el.
14 Apoi a adăugat:
– Am ceva să-ţi spun.
– Spune, i-a zis ea.
15 – Ştii că domnia era a mea, i-a spus el, şi că tot Israelul se aşteptase ca eu să domnesc. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci Domnul i-a dat-o. 16 Acum, am să-ţi fac o rugăminte. Nu mă refuza!
– Spune, i-a zis ea.
17 – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abişag şunamita să-mi fie dată de soţie, a zis el, fiindcă nu te va refuza.
18 – Bine, a răspuns Batşeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.
19 Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron şi pentru mama lui, iar ea s-a aşezat la dreapta lui. 20 Apoi ea a zis:
– Am să-ţi fac o mică rugăminte. Nu mă refuza!
– Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.
21 – Abişag şunamita să-i fie dată de soţie fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.
22 Regele Solomon i-a răspuns mamei sale:
– De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi domnia pentru el[b], căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei!
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea[c], dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viaţa pe Adonia. 24 Viu este Domnul Care m-a întărit şi m-a aşezat pe tronul tatălui meu, David, şi Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ 25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; şi astfel Adonia a murit.
26 După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot, căci meriţi să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, şi pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ 27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Şilo despre Casa lui Eli. 28 Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deşi nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. 29 Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te şi omoară-l!“ 30 Benaia s-a dus la Cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab:
– Regele a poruncit să ieşi afară!
– Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici!
Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab. 31 Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab. 32 Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oştirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să ştie acest lucru. 33 Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi a urmaşilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminţei[d] lui, a Casei lui şi a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“ 34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea[e] lui din pustie. 35 Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oştirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Ţadok l-a pus în locul lui Abiatar.
36 Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis:
– Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo, dar să nu pleci în altă parte. 37 Fii sigur că, în ziua în care vei pleca şi vei trece uedul[f] Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău!
38 – Bine, i-a răspuns Şimei, slujitorul tău va face aşa cum a zis stăpânul meu, regele!
39 Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Lui Şimei i s-a spus: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat!“ 40 Atunci Şimei şi-a înşeuat măgarul şi s-a dus la Achiş, la Gat, ca să-şi caute slujitorii. Şimei a plecat şi şi-a adus slujitorii înapoi de la Gat. 41 Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. 42 Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat că vei muri negreşit în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» 43 De ce nu ţi-ai ţinut jurământul făcut Domnului şi nu ai ascultat porunca pe care ţi-am dat-o?“ 44 Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău! 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ 46 Şi regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare; el a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Şi astfel domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.
Ajutaţi-vă unii pe alţii!
6 Fraţilor, dacă un om este prins în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii. Și fii atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! 2 Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos! 3 Dacă cineva crede că este ceva, când el nu este nimic, se înşală singur. 4 Fiecare să-şi cerceteze propria sa lucrare şi atunci va avea un motiv de laudă numai cu privire la el însuşi, iar nu cu privire la alţii. 5 Căci fiecare îşi va purta propria povară. 6 Cel ce primește învăţătură din Cuvânt, trebuie să-i facă parte din toate lucrurile lui bune şi celui ce l-a învăţat. 7 Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera. 8 Cel care seamănă în firea lui va secera din firea[a] lui putrezirea, dar cel care seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţă veşnică. 9 Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni şi timpul când vom secera. 10 Aşadar, cât avem ocazia, trebuie să facem bine tuturor, în special celor din familia credinţei.
Încheiere
11 Vedeţi cu ce litere mari v-am scris chiar cu mâna mea! 12 Toţi cei ce doresc să dea o impresie bună în ce priveşte trupul lor, vă obligă să fiţi circumcişi, numai ca să nu fie ei persecutaţi pentru crucea lui Cristos. 13 Căci nici chiar ei, cei circumcişi, nu păzesc Legea, ci ei vor să fiţi circumcişi ca să se laude cu trupul vostru. 14 Eu nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume. 15 Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci ceea ce contează este a fi o făptură nouă. 16 Pace şi îndurare peste cei ce trăiesc după această poruncă şi peste Israelul lui Dumnezeu!
17 În rest, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port în trupul meu semnele lui Isus!
18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel
33 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, vorbeşte-le celor din poporul tău şi spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei ţări, iar cei din poporul ţării vor lua din mijlocul lor un om şi-l vor pune să fie străjer al lor, 3 dacă străjerul vede sabia venind împotriva ţării şi sună din trâmbiţă, dând de ştire poporului, 4 iar cel care aude sunetul trâmbiţei nu ia aminte, atunci sabia va veni şi îi va lua viaţa. Sângele lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, îşi va scăpa viaţa. 6 Dacă însă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine şi ia viaţa cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
7 Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea şi le vei da de ştire din partea Mea. 8 Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranţă!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunţe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.»
Dreptatea şi mila lui Dumnezeu
10 Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceţi: ‘Nelegiuirile şi păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscaţi de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’ 11 Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»
12 De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13 Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti şi va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o. 14 Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate, 15 dacă cel rău dă înapoi garanţia, înapoiază ce a jefuit, urmează învăţăturile dătătoare de viaţă şi nu mai săvârşeşte nedreptate, în mod sigur va trăi şi nu va muri. 16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată şi dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»
17 Şi totuşi cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18 Aşadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta. 19 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta. 20 Fiindcă ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“
Împlinirea profeţiei cu privire la căderea Ierusalimului
21 În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,[a] a venit la mine un fugar de la Ierusalim şi mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.
23 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!» 25 De aceea spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi care mâncaţi carne cu sânge, care vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge, voi să moşteniţi ţara? 26 Vă încredeţi în sabia voastră, săvârşiţi urâciuni şi fiecare din voi o necinsteşte pe soţia semenului său. Ar trebui deci să moşteniţi ţara?»
27 Să le mai spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuşi de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortăreţe şi cei din peşteri vor muri din pricina molimei. 28 Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârşi. Munţii lui Israel vor fi atât de pustiiţi, încât nimeni nu-i va mai traversa. 29 Când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârşit, vor şti că Eu sunt Domnul.’»
30 Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi-şi zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieşit de la Domnul!» 31 Şi vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câştig necinstit. 32 Tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc. 33 Însă când va veni pustiirea – şi iat-o că vine – vor şti că a fost un profet în mijlocul lor.“
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
din lira cea plăcută şi din harfă[b].
3 Suflaţi din corn la lună nouă[c],
la lună plină, în ziua sărbătorii.
4 Aceasta este porunca dată lui Israel,
hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului;
acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:
6 „I-am luat povara de pe umăr,
mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
te-am încercat la apele Meriba.Sela
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
O, Israele, de M-ai asculta!
9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Psalmul 82
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate
şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
izbăviţi-i din mâna celor răi!“
5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
umblă în întuneric;
de aceea se clatină temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
şi veţi cădea ca orice alt conducător.“
8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.