M’Cheyne Bible Reading Plan
Asasinarea lui Iş-Boşet
4 Când a auzit Iş-Boşet, fiul lui Saul, că Abner a fost ucis în Hebron, i-a pierit curajul, iar întreg Israelul s-a îngrozit. 2 Fiul lui Saul avea două căpetenii peste cetele de prădători. Una se numea Baana, iar cealaltă se numea Recab. Aceştia erau fiii lui Rimon, din Beerot, din seminţia lui Beniamin – Beerot este considerat ca făcând parte din Beniamin 3 deoarece beerotiţii fugiseră la Ghitaim. Ei au locuit acolo ca străini până astăzi.
4 (Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era olog de ambele picioare. Acesta era în vârstă de cinci ani când a sosit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan. Doica sa l-a luat şi a fugit cu el, însă în graba ei, copilul a căzut şi a rămas olog. Numele lui era Mefiboşet).
5 Într-o zi, aceşti fii ai lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, au plecat spre casa lui Iş-Boşet şi au sosit acolo în arşiţa zilei, tocmai când acesta se odihnea la prânz. 6 Au pătruns până în interiorul casei ca şi cum ar fi dorit să ia nişte grâu şi l-au înjunghiat în stomac. Apoi Recab şi fratele său, Baana, au reuşit să scape. 7 Ei intraseră în casă, în timp ce acesta era culcat pe pat, în dormitorul său. După ce l-au înjunghiat şi l-au ucis, i-au tăiat capul. Apoi, luându-i capul cu ei, au străbătut Araba[a] toată noaptea. 8 Au adus capul lui Iş-Boşet la David, la Hebron şi i-au zis regelui:
– Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care a căutat să-ţi ia viaţa. Astăzi, Domnul l-a răzbunat pe stăpânul meu, regele, împotriva lui Saul şi a urmaşilor săi.
9 David însă le-a răspuns lui Recab şi fratelui său, Baana, fiii lui Rimon din Beerot:
– Viu este Domnul, Care m-a izbăvit din toate necazurile, 10 că pe cel care mi-a zis: „Saul este mort!“, crezând că îmi aduce veşti bune, l-am prins şi l-am omorât la Ţiklag. Aceasta a fost răsplata pentru vestea pe care mi-a adus-o. 11 Oare nu voi face cu atât mai mult unor ticăloşi care ucid un om nevinovat în casa şi în patul său? Prin urmare, să nu cer eu sângele lui din mâinile voastre şi să nu vă şterg de pe faţa pământului?
12 David a dat ordin oamenilor săi, iar aceştia i-au ucis. Le-au tăiat mâinile şi picioarele şi le-au atârnat trupurile lângă iazul din Hebron. Capul lui Iş-Boşet însă l-au luat şi l-au înmormântat în mormântul lui Abner din Hebron.
David, uns drept rege al lui Israel
5 Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron şi i-au zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! 2 Odinioară, pe când Saul ne era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul ţi-a promis, de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste Israel!»“ 3 Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel veniseră la rege, în Hebron, astfel că regele David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel. 4 David era în vârstă de treizeci de ani când a devenit rege şi a domnit timp de patruzeci de ani: 5 la Hebron a domnit, peste Iuda, timp de şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani peste întreg Israelul şi peste Iuda.
David cucereşte Ierusalimul
6 Regele şi oamenii săi au înaintat spre Ierusalim împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. Aceştia i-au zis lui David: „Nu vei intra aici, căci până şi orbii şi ologii te vor respinge.“ Credeau că David nu va reuşi să intre în cetate. 7 David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. 8 David zisese în acea zi: „Oricine vrea să îi învingă pe iebusiţi să folosească canalul de apă[b] pentru a ajunge la acei «ologi» şi «orbi»[c], care sunt duşmanii lui David[d].“ De aceea se zice: „Orbii şi ologii n-au voie să intre în palat[e].“ 9 David s-a stabilit în fortăreaţă şi a numit-o „Cetatea lui David“. David a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo[f] înspre interior.
10 David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul, Dumnezeul Oştirilor[g], era cu el. 11 Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi tâmplari şi zidari care i-au zidit un palat. 12 David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi i-a întărit domnia de dragul poporului Său, Israel. 13 După ce a părăsit Hebronul, David şi-a luat mai multe ţiitoare şi soţii din Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. 14 Acestea sunt numele celor care i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon, 15 Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia, 16 Elişama, Eliada şi Elifelet.
Războiul cu filistenii
17 Când au auzit filistenii că David a fost uns drept rege peste Israel, toţi filistenii au pornit în căutarea lui. David a aflat însă acest lucru şi s-a adăpostit în fortăreaţă[h]. 18 Filistenii au venit şi s-au răspândit în valea Refaim. 19 David L-a întrebat pe Domnul:
– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?
Domnul i-a răspuns lui David:
– Du-te, căci negreşit îi voi da pe filisteni în mâna ta.
20 David s-a dus la Baal-Peraţim[i] şi i-a învins acolo. El a zis: „Domnul i-a zdrobit pe duşmanii mei dinaintea mea precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim. 21 Filistenii şi-au lăsat idolii acolo, iar David şi oamenii săi i-au luat. 22 Filistenii au venit din nou şi s-au răspândit în valea Refaim. 23 David L-a întrebat pe Domnul, iar El i-a răspuns: „Să nu-i ataci din faţă, ci ia-i pe la spate şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. 24 Când vei auzi vuietul de marş în vârful arbuştilor de balsam, să porneşti la atac, căci atunci Domnul va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.“ 25 David a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. El i-a lovit pe filisteni de la Ghivon[j] până la Ghezer.
Învierea lui Cristos
15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. 3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece 6 și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit[a]. 7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, 10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.
Învierea morţilor
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? 13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. 14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. 15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, 17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. 18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!
20 Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. 21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. 22 Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, 23 însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. 24 Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. 27 Căci El „I-a pus totul sub picioare“[b]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. 28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi[c]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? 30 Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? 31 Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?
„Să mâncăm şi să bem,
căci mâine vom muri!“[d]
33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.[e]“
34 Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.
Învierea în trup
35 Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ 36 Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, 37 iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. 38 Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. 39 Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. 40 Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. 41 Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.
42 La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. 43 Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. 44 Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc. 45 Aşa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“[f] Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă. 46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. 47 Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer. 48 Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi[g] şi în asemănarea Celui Ceresc.
50 Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi[h], dar toţi vom fi schimbaţi 52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris:
„Moartea a fost înghiţită în victorie.[i]
55 Moarte, unde îţi este victoria?
Moarte, unde îţi este boldul?“[j]
56 Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.
Judecată împotriva profeţilor falşi
13 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte despre profeţii lui Israel, chiar despre cei care profeţesc acum! Spune-le profeţilor care vorbesc din propria lor imaginaţie astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului! 3 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Vai de profeţii fără minte care-şi urmează propria imaginaţie[a], nevăzând, de fapt, nimic! 4 Ca şacalii printre ruine, aşa au ajuns profeţii tăi, Israele! 5 Nu v-aţi urcat la spărturi să refaceţi zidul Casei lui Israel, ca să reziste în lupta din ziua Domnului! 6 Ceea ce văd ei este deşertăciune, iar prezicerea lor este o minciună. Ei zic: ‘Iată o rostire a Domnului!’, când de fapt nu Domnul i-a trimis. Cu toate acestea însă, ei speră să li se împlinească cuvântul. 7 Oare nu sunt viziuni deşarte ceea ce vedeţi voi şi preziceri mincinoase ceea ce ziceţi voi? Voi spuneţi: ‘Iată o rostire a Domnului!’, când de fapt Eu nu v-am vorbit.’»
8 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că vorbiţi deşertăciuni şi aveţi viziuni mincinoase, iată că sunt împotriva voastră, zice Stăpânul Domn. 9 Mâna Mea va fi împotriva profeţilor care au viziuni deşarte şi preziceri mincinoase; nu vor mai fi în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea Casei lui Israel şi nici nu vor veni în ţara lui Israel. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Stăpânul Domn.
10 Pentru că l-au rătăcit pe poporul Meu, zicând: ‘Pace!’, când de fapt nu este pace şi pentru că atunci când se repară un zid, ei doar îl tencuiesc cu ipsos, 11 spune-le celor ce tencuiesc cu ipsos că zidul va cădea. Ploaia va curge, pietrele de grindină vor cădea şi o furtună puternică se va dezlănţui. 12 Zidul va cădea şi atunci veţi fi întrebaţi: ‘Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?’»
13 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În furia Mea voi dezlănţui o furtună puternică, în mânia Mea voi face să plouă torenţial şi în furia Mea nimicitoare voi arunca pietre de grindină. 14 Voi dărâma zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ şi-i voi descoperi temeliile. Când zidul[b] va cădea, veţi pieri printre dărâmăturile lui. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. 15 După ce Îmi voi domoli mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos, vă voi zice: ‘Nu mai există nici zidul, nici cei ce-l zideau. 16 S-a isprăvit cu profeţii lui Israel care au profeţit despre Ierusalim şi au avut viziuni de pace cu privire la cetate, deşi nu era pace, zice Stăpânul Domn.’»
17 Tu, fiul omului, îndreaptă-ţi acum faţa spre fiicele poporului tău, care profeţesc din propria lor imaginaţie, şi profeţeşte împotriva lor. 18 Spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Vai de cele care-şi cos ciucuri pe marginea mânecilor, care fac voaluri pentru cap de diferite mărimi, ca să vâneze suflete! Voi, care vânaţi sufletele poporului Meu, să rămâneţi în viaţă?! 19 M-aţi necinstit înaintea poporului Meu pentru câţiva pumni de orz şi pentru câteva bucăţi de pâine. Înşelându-mi poporul prin minciunile pe care le-a auzit, aţi ucis nişte suflete care n-ar fi trebuit să moară şi aţi lăsat în viaţă nişte suflete care n-ar fi trebuit să trăiască!’»
20 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Ciucurii voştri, cu care aţi vânat sufletele ca pe păsări, îi voi smulge de pe mânecile voastre şi voi da drumul sufletelor, adică sufletelor pe care le-aţi vânat ca pe păsări. 21 Vă voi smulge voalurile şi-Mi voi izbăvi poporul din mâinile voastre. Nu va mai fi prada voastră şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. 22 Pentru că aţi întristat inima celui drept cu o minciună, deşi Eu nu am îndurerat-o, pentru că aţi întărit mâinile celui rău ca să nu se întoarcă de la calea lui cea rea şi să trăiască, 23 de aceea nu veţi mai avea viziuni deşarte şi nici nu veţi mai rosti preziceri. Îmi voi izbăvi poporul din mâna voastră şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“
Psalmul 52
Pentru dirijor. Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“
1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta?
Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?[b]
2 Numai dezastru plănuieşte limba ta!
Este ca un brici ascuţit,
viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele
şi minciuna decât cuvântul drept.Sela
4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare,
limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va doborî pe vecie;
te va apuca şi te va smulge din cortul tău;
te va dezrădăcina din pământul celor vii.Sela
6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme;
vor râde de el:
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu
drept refugiu al său,
ci se încredea în marile lui bogăţii
şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“
8 Eu însă sunt ca un măslin verde
în Casa lui Dumnezeu,
căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu
pentru veci de veci.
9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat;
voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor
faţă de credincioşii Tăi![c]
Psalmul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat[d]. Un maschil[e] al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza,
fără să fie vreo pricină de groază.
Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt[f]
şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion?
Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!
Psalmul 54
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[g] al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?“
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,
fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea,
pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele!
3 Nişte străini se ridică împotriva mea
şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa;
ei nu ţin seama de Dumnezeu!Sela
4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor;
Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu!
5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei[h];
în credincioşia Ta, nimiceşte-i!
6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun,
7 căci m-ai scăpat din toate necazurile
şi am putut privi de sus la duşmanii mei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.