M’Cheyne Bible Reading Plan

Iefta în conflict cu efraimiţii

12 Efraimiţii s-au strâns laolaltă, au trecut în Ţafon şi i-au zis lui Iefta:

– De ce te-ai dus să lupţi împotriva amoniţilor şi nu ne-ai chemat şi pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale şi te vom arde şi pe tine!

² Iefta le-a răspuns:

– Eu şi poporul meu am avut o mare ceartă cu amoniţii şi când v-am chemat nu mi-aţi venit în ajutor. ³ Când am văzut că nu mă ajutaţi, mi-am pus viaţa în joc şi am pornit împotriva amoniţilor, iar Domnul i-a dat în mâna mea. De ce veniţi astăzi să vă luptaţi cu mine?

⁴ Iefta i-a strâns pe toţi ghiladiţii şi s-a luptat cu cei din Efraim. Ghiladiţii i-au ucis pe efraimiţi pentru că aceştia îi batjocoreau zicând: „Voi, ghiladiţii, sunteţi nişte fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparţine lui Efraim şi lui Manase!“ ⁵ Ghiladiţii au cucerit şi vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiţi voia să treacă, ghiladiţii îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega, ⁶ îl puneau să zică „Şibolet“; el însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înşfăcau şi îl omorau la vadurile Iordanului. Aşa au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de efraimiţi. ⁷ Iefta a judecat^[a] Israelul timp de şase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Ghiladului.

Ibţan, Elon şi Abdon

⁸ Cel ce a judecat Israelul după el a fost Ibţan din Betleem. ⁹ El a avut treizeci de fii şi treizeci de fete^[b]. Fetele le-a măritat în afara clanului, iar fiii i-a căsătorit cu treizeci de femei din afara clanului. El a judecat pe Israel timp de şapte ani. ¹⁰ Ibţan a murit şi a fost îngropat la Betleem.

¹¹ După el, cel ce a judecat Israelul a fost zabulonitul Elon. El a judecat Israelul timp de zece ani. ¹² Zabulonitul Elon a murit şi a fost îngropat în Aialon, pe teritoriul lui Zabulon.

¹³ După el, cel ce a judecat Israelul a fost Abdon, fiul piratonitului Hilel. ¹⁴ Acesta avea patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi care călăreau pe şaptezeci de măgari. El a judecat Israelul timp de opt ani. ¹⁵ Apoi Abdon, fiul piratonitului Hilel, a murit şi a fost îngropat la Piraton, pe teritoriul lui Efraim, în regiunea muntoasă a amalekiţilor.

Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas

16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. ² El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. ³ Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. ⁴ În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii^[a] din Ierusalim. ⁵ Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean

⁶ Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia^[b], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. ⁷ Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. ⁸ Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. ⁹ În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ ¹⁰ După ce Pavel a văzut viziunea, am^[c] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

¹¹ Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, ¹² iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei^[d], o colonie^[e]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. ¹³ În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune^[f]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. ¹⁴ O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. ¹⁵ După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.

Pavel şi Silas în închisoare

¹⁶ Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie^[g] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. ¹⁷ Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ ¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. ²⁰ I-au adus înaintea magistraţilor^[h] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei ²¹ şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ ²² Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. ²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. ²⁴ Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.

²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. ²⁶ Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. ²⁷ Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.

²⁸ Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

²⁹ Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. ³⁰ Apoi, conducându-i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

³¹ Ei i-au răspuns:

– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!

³² Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. ³⁴ După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

³⁵ Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ ³⁶ Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!

³⁷ Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:

– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani^[i], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!

³⁸ Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani ³⁹ şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. ⁴⁰ Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.

Şaptezeci de ani de exil

25 Cuvântul care a venit la Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda în al patrulea an de domnie al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda; era totodată primul an de domnie al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

² Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor al lui Iuda şi tuturor locuitorilor Ierusalimului şi le-a zis: ³ „Timp de douăzeci şi trei de ani – din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua de azi – Cuvântul Domnului a venit la mine şi eu vi l-am vestit iarăşi şi iarăşi, dar voi nu aţi luat aminte.

⁴ Domnul i-a trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Lui, profeţii, dar voi n-aţi ascultat şi nu v-aţi plecat urechea să luaţi aminte. ⁵ Ei au spus: «Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre şi astfel veţi putea rămâne în ţara pe care Domnul v-a dat-o vouă şi strămoşilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁶ Nu vă duceţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor. Nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre şi astfel nu vă voi face nimic rău.» ⁷ Dar voi nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci, prin lucrarea mâinilor voastre, M-aţi provocat la mânie şi v-aţi făcut rău vouă înşivă.

⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor: «Pentru că nu aţi ascultat de cuvintele Mele, ⁹ voi strânge toate clanurile din nord, zice Domnul, şi pe slujitorul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor de jur împrejur. Le voi distruge cu desăvârşire^[a] şi le voi preface într-o pricină de groază şi de batjocură, într-o ruină veşnică. ¹⁰ Voi face să le piară strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, glasul mirelui şi al miresei, zgomotul râşniţei şi lumina lămpii. ¹¹ Toată ţara aceasta va deveni un loc pustiu şi îngrozitor şi toate neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. ¹² Dar când se vor împlini cei şaptezeci de ani, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul lui, ţara caldeenilor, pentru nelegiuirea lor, zice Domnul. O voi preface într-o ruină veşnică. ¹³ Voi aduce peste ea toate lucrurile pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a fost profeţit de Ieremia împotriva tuturor neamurilor. ¹⁴ Căci ei vor fi înrobiţi de multe neamuri şi de regi puternici. Le voi răsplăti după faptele şi după lucrarea mâinilor lor.»“

Cupa mâniei Domnului

¹⁵ „Aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea la toate neamurile la care te trimit. ¹⁶ Când îl vor bea, vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite printre ei.» ¹⁷ Eu am luat cupa din mâna Domnului ca să le dau să bea tuturor neamurilor la care m-a trimis Domnul: ¹⁸ Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor şi conducătorilor lui, ca să le prefacă în ruină, într-o pricină de groază, de batjocură şi de blestem, ca în ziua de azi; ¹⁹ lui Faraon, monarhul Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului său popor ²⁰ şi întregului amestec de popoare de acolo, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor filistenilor, – cei ai Aşchelonului, ai Gazei, ai Ekronului şi ai rămăşiţei Aşdodului –, ²¹ Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon; ²² tuturor regilor Tirului şi Sidonului, regilor ostroavelor de dincolo de mare; ²³ Dedanului, Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii^[b]; ²⁴ tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor amestecului de popoare care locuiesc în pustie; ²⁵ tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi Mediei; ²⁶ tuturor regilor din nord, de aproape şi de departe, şi unora şi altora, tuturor regatelor de pe faţa pământului. După ei va bea şi împăratul Şeşakului^[c].

²⁷ Să le spui că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi, îmbătaţi-vă, vomaţi şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»

²⁸ Dacă vor refuza să ia cupa din mâna ta şi s-o bea, să le spui că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «O veţi bea cu siguranţă! ²⁹ Căci iată, încep să aduc nenorocirea în cetatea peste care este chemat Numele Meu! Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi?! Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul Oştirilor.»

³⁰ Iar tu, să profeţeşti împotriva lor toate aceste cuvinte şi să le spui:

³² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

³³ În ziua aceea, cei pe care-i va ucide Domnul vor fi peste tot – de la un capăt al pământului la celălalt. Nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

Intrarea triumfală în Ierusalim

11 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, ² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³ Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“ ⁴ Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat. ⁵ Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ ⁶ Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui. ⁸ Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum,^[a] iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. ⁹ Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau:

Isus curăţă Templul

¹¹ A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

¹² În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³ A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

¹⁵ Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu^[e] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei ¹⁶ şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă^[f] prin Templu. ¹⁷ El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:

Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[h]

¹⁸ Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. ¹⁹ Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui^[i] ieşeau afară din cetate.

Smochinul uscat. Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:

– Rabbi^[j], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

²² Isus a răspuns:

– Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^[k] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! ²⁴ De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. ²⁵ Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. ²⁶ (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)^[l]

Autoritatea lui Isus

²⁷ Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

³¹ Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». ³² Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.