M’Cheyne Bible Reading Plan
Un singur loc pentru închinare
12 Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, v-a dat-o în stăpânire, în toate zilele vieţii voastre pe pământ. 2 Să distrugeţi complet toate locurile aflate pe munţii înalţi, pe dealuri şi sub orice copac verde, unde neamurile pe care le veţi stăpâni slujesc zeilor lor. 3 Să le distrugeţi altarele, să le zdrobiţi stâlpii sacri şi să le ardeţi în foc aşerele[a], să le dărâmaţi chipurile cioplite ale zeilor lor şi să le nimiciţi numele din locurile acelea.
4 Voi să nu vă închinaţi astfel înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, 5 ci să-L căutaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege ca locuinţă din toate seminţiile, ca să-Şi aşeze Numele acolo. În acel loc să mergeţi. 6 Acolo să vă aduceţi arderile de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade, contribuţiile pentru împlinirea jurămintelor, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre. 7 Acolo, în prezenţa Domnului, să mâncaţi şi să vă bucuraţi împreună cu familiile voastre de toate realizările mâinilor voastre, cu care Domnul, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.
8 Să nu faceţi aşa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce-i place, 9 deoarece n-aţi ajuns încă la locul de odihnă şi la moştenirea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă. 10 Dar, după ce veţi traversa Iordanul şi vă veţi aşeza în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca moştenire şi după ce vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri, care vă înconjoară, ca să locuiţi în siguranţă, 11 atunci va exista un loc pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui. Acolo să aduceţi tot ceea ce v-am poruncit: arderea de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade şi toate contribuţiile voastre alese, pe care le veţi aduce Domnului pentru împlinirea jurămintelor voastre. 12 Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre, întrucât ei n-au parte de moştenire împreună cu voi. 13 Aveţi grijă să nu jertfiţi arderile de tot în orice loc pe care îl veţi vedea, 14 ci să aduceţi arderile de tot în locul pe care Domnul îl va alege într-una din seminţiile voastre şi acolo să împliniţi tot ceea ce vă poruncesc.
15 Totuşi toţi aceia care vor dori vor putea să jertfească şi să mănânce carne în cetăţile lor potrivit cu binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o va da; atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi vor putea să mănânce din carne aşa cum se mănâncă din gazelă şi din cerb. 16 Dar să nu mâncaţi sângele, ci să-l vărsaţi pe pământ aşa cum faceţi cu apa. 17 Nu veţi putea să mâncaţi în cetăţile voastre zeciuielile din grâne, din must, din ulei, din întâii născuţi ai cirezilor şi ai turmelor voastre, nici din ceea ce aduceţi pentru împlinirea unui jurământ, nici din darurile de bunăvoie sau din contribuţiile voastre. 18 Pe acestea să le mâncaţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege; să le mâncaţi atât voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre. Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, de toate realizările voastre. 19 Aveţi grijă să nu-l părăsiţi niciodată pe levit în tot timpul cât veţi trăi pe pământ.
20 După ce Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum v-a promis şi veţi dori să mâncaţi carne, veţi putea să mâncaţi carne după cum doriţi. 21 Dacă locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele acolo va fi prea departe de voi, veţi putea să jertfiţi, aşa cum v-am poruncit, din cirezile şi turmele voastre, pe care El vi le-a dat şi veţi putea mânca din ele în cetăţile voastre, după cum doriţi. 22 Dar va trebui să le mâncaţi aşa cum se mănâncă gazela şi cerbul. Vor putea mânca atât cei necuraţi, cât şi cei curaţi. 23 Ai grijă ca nu cumva să mănânci cu sânge, deoarece sângele este viaţa; să nu mănânci viaţa împreună cu carnea[b]. 24 Să nu mănânci cu sânge, ci să verşi sângele pe pământ aşa cum faci cu apa. 25 Să nu mănânci cu sânge, ca să fii fericit atât tu, cât şi urmaşii tăi, căci astfel vei înfăptui ce este drept în ochii Domnului.
26 Însă lucrurile tale sfinte şi ceea ce vei aduce pentru împlinirea unui jurământ va trebui să le iei şi să le aduci în locul pe care Domnul îl va alege. 27 Să îţi aduci arderea de tot, carnea împreună cu sângele, pe altarul Domnului, Dumnezeul tău. Sângele pentru jertfă trebuie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeul tău, iar carnea trebuie s-o mănânci. 28 Să păzeşti şi să asculţi toate aceste cuvinte, pe care eu ţi le poruncesc, ca să fii fericit pentru totdeauna atât tu, cât şi urmaşii tăi, înfăptuind ceea ce este bine şi drept în ochii Domnului, Dumnezeul tău.
29 După ce Domnul, Dumnezeul vostru, va zdrobi dinaintea voastră neamurile pe care le veţi invada ca să le stăpâniţi, după ce le veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ţara lor, 30 iar ele vor fi nimicite dinaintea voastră, aveţi grijă să nu cumva să cădeţi în capcană şi să vă luaţi după ele, spunând: «Oare cum se închinau aceste neamuri zeilor lor? Şi noi vrem să facem la fel!» 31 Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru, căci ele săvârşeau înaintea zeilor lor tot felul de lucruri îngrozitoare, pe care Domnul le urăşte. Ele îşi ardeau fiii şi fiicele în foc ca jertfe pentru zeii lor. 32 Voi însă să aveţi grijă să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc. Să nu adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 98
Un psalm
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira,
cu lira şi cu cântece din gură,
6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme,
munţii să strige de bucurie cu toţii
9 înaintea Domnului,
Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire!
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[a]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![b]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[c] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![d]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Îngerul cu sulul cel mic
10 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc, 2 şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat 3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete şi-au făcut auzite glasurile lor, 4 iar când cele şapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluieşte ceea ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie!“ 5 Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 şi a jurat pe Cel Ce trăieşte în vecii vecilor, Care a creat cerul şi ceea ce este în el, pământul şi ceea ce este pe el şi marea şi ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare, 7 ci în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini taina[a] lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit El robilor Săi, profeţii.
8 Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!“ 9 M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.“ 10 Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. 11 Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, neamuri, limbi şi regi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.