M’Cheyne Bible Reading Plan
Pribegia prin pustie
2 Apoi ne-am întors şi am mers în pustie, pe drumul către Marea Roşie[a], după porunca Domnului. Am înconjurat multe zile muntele Seir.
2 Domnul mi-a zis: 3 «Ajunge cât aţi înconjurat muntele acesta! Întoarceţi-vă spre nord! 4 Porunceşte poporului următorul lucru: ‘Acum veţi traversa teritoriul fraţilor voştri, urmaşii lui Edom, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziţi bine. 5 Nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor, nici măcar o palmă de pământ. Muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint hrană, ca să aveţi ce mânca şi să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint apă, ca să aveţi ce bea, 7 căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaşte călătoria voastră prin pustia cea mare; în timpul acestor patruzeci de ani Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi şi nu aţi dus lipsă de nimic’.»
8 Şi astfel am trecut pe lângă fraţii noştri, urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am luat-o pe drumul care traversează pustia Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Să nu-i asediaţi pe moabiţi şi să nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor; cetatea Ar am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» 10 (În trecut aici locuiau emiţii, un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor[b]. 11 Ei erau consideraţi refaiţi ca şi anachiţii, dar moabiţii îi numeau emiţi. 12 În Seir au locuit în trecut şi horiţii, însă urmaşii lui Esau i-au ocupat, i-au nimicit şi au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în ţara pe care Domnul i-a dat-o ca moştenire.) 13 «Acum ridicaţi-vă şi traversaţi uedul[c] Zared!» Şi noi am traversat uedul Zared.
14 Perioada de când am plecat din Kadeş-Barnea şi până la traversarea uedului Zared a fost de treizeci şi opt de ani, timp în care toată generaţia de luptători a pierit din mijlocul taberei, aşa cum jurase Domnul. 15 Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
16 După ce au murit toţi luptătorii din mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit: 18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar. 19 Când te vei apropia de amoniţi, să nu-i asediezi şi să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ţi voi da nimic din ţara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» 20 (Şi această ţară era considerată ca fiind a refaiţilor, deoarece ei au locuit-o în trecut; amoniţii îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor care i-au ocupat şi au locuit în locul lor. 22 La fel a făcut şi pentru urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiţi dinaintea lor. Ei i-au ocupat şi au locuit în acel loc până în ziua de azi. 23 Tot aşa s-a întâmplat şi cu aviţii care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriţii, veniţi din Caftor[d], i-au distrus şi au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heşbonului
24 «Ridică-te şi traversează uedul Arnon, pentru că l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heşbonului, împreună cu ţara lui. Începe cucerirea şi provoacă-l la luptă. 25 De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi veşti despre tine, vor începe să tremure şi se vor îngrozi.»
26 Din pustia Chedemot am trimis soli lui Sihon, regele Heşbonului, cu gând de pace, ca să-i spun: 27 «Lasă-mă să trec prin ţara ta! Voi merge numai pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi pe preţ de argint doar hrană, ca să am ce mânca şi apă, ca să am ce bea. Lasă-mă doar s-o traversez mergând pe jos – 29 aşa cum m-au lăsat urmaşii lui Esau, care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă.» 30 Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ţi-l dau pe Sihon împreună cu ţara lui; ia în stăpânire teritoriul lui.» 32 Când Sihon împreună cu toţi oamenii săi a ieşit la luptă împotriva noastră la Iahaţ, 33 Domnul, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre; noi l-am lovit de moarte atât pe el, cât şi pe fiii lui şi pe întregul lui popor. 34 Le-am cucerit atunci toate cetăţile şi am distrus[e] tot ce era în ele – bărbaţi, femei şi copii. N-am lăsat nici un supravieţuitor. 35 Numai animalele şi bunurile din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi. 36 De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n-a existat nici o cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. 37 Însă de ţara amoniţilor, de malurile uedului Iabok şi de cetăţile din regiunea muntoasă nu v-aţi atins, aşa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.
Psalmul 83
Un cântec. Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea!
Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule!
2 Iată că duşmanii Tăi vociferează
şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea.
3 Uneltesc împotriva poporului Tău,
fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam
şi să nu mai fie amintit numele lui Israel!“
5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând
să încheie un legământ împotriva Ta:
6 corturile Edomului şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii[a],
7 Ghebal[b], Amon şi Amalek,
Filistia şi locuitorii Tirului;
8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria,
punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui Lot.Sela
9 Fă-le ca lui Midian,
ca lui Sisera şi lui Iabin la uedul Chişon,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor,
ajungând bălegar pentru pământ!
11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb,
iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui Zebah şi lui Ţalmuna,
12 căci ei zic: „Să punem mâna
pe păşunile lui Dumnezeu!“
13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf,
o pleavă luată de vânt,
14 un foc ce mistuie pădurea,
o flacără ce aprinde munţii!
15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta
şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta!
16 Umple-le faţa de ruşine,
ca să ajungă să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci!
Să fie daţi de ruşine şi să piară!
18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul,
Tu şi numai Tu eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul!
Psalmul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[c]. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale,
Doamne al Oştirilor[d]!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină
după curţile Domnului.
Inima şi trupul meu strigă de bucurie
către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă,
chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii,
un loc la altarele Tale,
Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine
şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii[e],
ei o prefac într-un loc cu izvoare,
pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri[f].
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor[g], ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule!
Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale,
decât o mie în altă parte.
Mai bine stau[h] în pragul Casei[i] Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
El dă îndurare şi slavă.
Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor,
ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!
30 „Vai de copiii răzvrătiţi,
zice Domnul,
care fac planuri ce nu sunt de la Mine
şi alianţe ce nu vin din Duhul Meu,
adăugând astfel păcat peste păcat!
2 Ei se duc în Egipt,
fără să-Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
şi protecţie la umbra Egiptului!
3 De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o ruşine,
iar protecţia la umbra Egiptului, o ocară.
4 Pentru că, deşi are prinţi în Ţoan
şi trimişii săi au ajuns până la Hanes,
5 fiecare va fi făcut de ruşine
de către un popor care nu le este de nici un folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câştig,
ci doar ruşine şi ocară.“
6 O profeţie cu privire la animalele din Neghev.
„Printr-un ţinut al necazului şi al strâmtorării,
al leoaicei şi al leului ce rage,
al viperei şi al dragonului,
ei îşi cară bogăţiile pe spinarea măgarilor
şi averile pe cocoaşa cămilelor,
către acel popor ce nu poate ajuta,
7 către Egipt, al cărui ajutor este doar deşertăciune şi nimic.
De aceea Îl numesc:
«Rahab[a] cel ce nu face nimic.»“
8 „Acum, du-te şi scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliţă,
scrie-le pe un sul,
ca să fie o mărturie veşnică
pentru vremea care vine!
9 Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi,
copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!»
şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept!
Spuneţi-ne lucruri măgulitoare,
profeţiţi-ne iluzii!
11 Părăsiţi calea!
Îndepărtaţi-vă de pe cărare
şi nu ne mai confruntaţi
cu Sfântul lui Israel!»
12 De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel:
«Pentru că respingeţi acest mesaj,
pentru că vă puneţi încrederea în asuprire şi-n înşelăciune
şi vă bazaţi pe ele,
13 de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
asemenea unei spărturi într-un zid înalt,
care se lărgeşte şi-i provoacă prăbuşirea,
prăbuşire care va veni deodată, într-o clipă.
14 Îl va sparge ca pe un vas de lut,
zdrobit atât de neîndurător,
încât printre cioburile lui nu se va mai afla
nici măcar unul pentru luat cărbuni din vatră
sau pentru scos apă din fântână.»
15 Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:
«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră,
în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
Dar n-aţi vrut!
16 Aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi: «Vom călări pe cai iuţi!» –
tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie
şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii
până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte,
ca un steag pe creştetul unui deal.
18 Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da
pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
ci ochii voştri îi vor vedea.
21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
«Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei
pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
vor paşte pe păşuni întinse;
24 boii şi măgarii care lucrează pământul
vor mânca nutreţ sărat,
care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Pe fiecare munte semeţ
şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
în ziua marelui măcel,
când turnurile vor cădea.
26 Luna va străluci ca soarele,
iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
pe poporul Său zdrobit,
tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.
27 Priviţi! Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie şi înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28 Suflarea Lui este ca un potop de apă
ce ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
şi să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să-i ducă în rătăcire.
29 Veţi cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca şi când aţi merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30 Domnul va face să se audă glasul Său măreţ
şi să fie văzut braţul Său coborând să lovească,
într-o mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună şi grindină.
31 Căci glasul Domnului va zdrobi Asiria.
El o va lovi cu un toiag;
32 la fiecare lovitură cu nuiaua pedepsei,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se va auzi sunetul tamburinelor şi al lirelor.
Cu loviturile braţului Său, El se va război cu ea.[b]
33 Căci Tofetul[c] este de mult timp pregătit,
este gata chiar şi pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc şi larg,
având foc şi lemn din belşug.
Suflarea Domnului, ca un şuvoi de pucioasă,
îl aprinde.
1 Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: 2 îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!
Condamnarea falşilor învăţători
3 Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. 4 Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
5 Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. 7 Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
8 Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. 9 Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.
14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.
Îndemnuri pentru cei credincioşi
17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!
24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.