M’Cheyne Bible Reading Plan
Graniţele Israelului
34 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi intra în Canaan, ţara aceasta, care v-a căzut ca moştenire, ţara Canaanului, va avea următoarele hotare:
3 Partea de sud să se întindă de la pustia Ţin până la hotarul Edomului. Astfel hotarul de sud va începe de la marginea Mării Sărate[a] spre răsărit, 4 va trece pe la sud de Înălţimea Scorpionului[b] şi va continua spre Ţin până la sud de Kadeş-Barnea. Apoi va trece prin Haţar-Adar spre Aţmon, 5 unde se va întoarce până la Râul Egiptului[c] şi se va sfârşi la mare[d].
6 Hotarul de apus va fi Marea cea Mare[e]. Acesta vă va fi hotarul de apus.
7 Pentru hotarul de nord, trageţi o linie de la Marea cea Mare la muntele Hor, 8 de la muntele Hor la Lebo-Hamat[f]. Apoi hotarul va ajunge la Ţedad, 9 va continua la Zifron şi va sfârşi la Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de nord.
10 Pentru hotarul de răsărit, trageţi o linie de la Haţar-Enan la Şefam. 11 Hotarul va coborî de la Şefam la Ribla, la răsărit de Ayin, şi va continua pe marginea de răsărit a mării Chineret[g]. 12 Apoi hotarul va coborî de-a lungul Iordanului şi se va sfârşi la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.»“
13 Moise le-a poruncit israeliţilor: „Aceasta este ţara pe care o veţi lua în stăpânire prin tragere la sorţi. Domnul a poruncit să fie dată la nouă seminţii şi jumătate, 14 căci seminţia urmaşilor lui Ruben, potrivit familiilor lor, seminţia urmaşilor lui Gad, potrivit familiilor lor şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea. 15 Aceste două seminţii şi jumătate şi-au primit moştenirea la răsărit de Iordan, în faţa Ierihonului, spre răsărit.“
Numele celor care trebuie să împartă ţara
16 Domnul i-a mai zis lui Moise: 17 „Iată numele bărbaţilor care trebuie să vă împartă ţara: preotul Elazar şi Iosua, fiul lui Nun. 18 Să numeşti împreună cu ei câte un bărbat din fiecare seminţie, care să-i ajute la împărţirea ţării. 19 Iată numele acestor bărbaţi:
Caleb, fiul lui Iefune, din seminţia lui Iuda;
20 Samuel, fiul lui Amihud, din seminţia lui Simeon;
21 Elidad, fiul lui Chislon, din seminţia lui Beniamin;
22 Buchi, fiul lui Iogli, conducător din seminţia lui Dan;
23 Haniel, fiul lui Efod, conducător din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif;
24 Chemuel, fiul lui Şiftan, conducător din seminţia lui Efraim, fiul lui Iosif;
25 Eliţafan, fiul lui Parnak, conducător din seminţia lui Zabulon;
26 Paltiel, fiul lui Azan, conducător din seminţia lui Isahar;
27 Ahihud, fiul lui Şelomi, conducător din seminţia lui Aşer;
28 Pedahel, fiul lui Amihud, conducător din seminţia lui Neftali.“
29 Aceştia sunt bărbaţii cărora Domnul le-a poruncit să le împartă israeliţilor moştenirea în ţara Canaanului.
38 Totuşi El a fost milos;
le-a iertat nelegiuirea
şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
şi sicomorii cu lapoviţă[a];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea şi necazul,
îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
cum le-a dat teritoriul în moştenire
şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[b] în captivitate
şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[c].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
şi i-a condus cu mâini pricepute.
Cântecul de biruinţă al lui Iuda
26 În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec:
«Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut mântuire
din zidurile şi meterezele ei!
2 Deschide-ţi porţile
ca să poată intra neamul cel drept,
neamul ce păzeşte credinţa!
3 Celui cu mintea statornică
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4 Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!
5 Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în ţărână.
6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit,
şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.
7 Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.
8 Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor[a] Tale,
Te aşteptăm!
Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine
sunt dorinţa sufletului nostru.
9 Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea
şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă,
căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învaţă dreptatea.
10 Chiar dacă celui rău i se arată îndurare,
el tot nu învaţă dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea,
nerecunoscând măreţia Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine!
Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!
12 Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea,
căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.
13 Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaştem doar Numele Tău.
14 Acei morţi nu se mai întorc la viaţă,
spiritele lor nu se vor mai ridica,
căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit
şi le-ai şters toată pomenirea.
15 Tu, Doamne, ai înmulţit neamul;
ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării.
Meriţi să fii slăvit!
16 Doamne, ei Te-au căutat
când erau în necaz;
când îi disciplinai,
ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.[b]
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască,
care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei,
aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
Mântuirea n-am adus-o pe pământ
şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.
19 Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă,
trupurile lor se vor ridica.
Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie,
cei ce locuiţi în ţărână,
căci roua voastră este o rouă strălucitoare,
iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit[c]!
20 Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale
şi închide-ţi uşile după tine!
Ascunde-te pentru o scurtă vreme,
până trece indignarea!
21 Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa
ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
şi nu îşi va mai ascunde ucişii.
Verificaţi duhurile
4 Preaiubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci verificaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. 2 Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, 3 iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume. 4 Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5 Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6 Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem care este Duhul adevărului şi care este duhul rătăcirii.
Dragostea este din Dumnezeu
7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu[a], ca să trăim prin El. 10 Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.
13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. 14 Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15 Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.
Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. 17 În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, aşa suntem şi noi. 18 În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. 19 Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. 20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. 21 Şi porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubeşte pe Dumnezeu, să-şi iubească şi fratele!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.