M’Cheyne Bible Reading Plan
Fiicele lui Ţelofhad şi legea privind moştenirile
27 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. 2 Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: 3 „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. 4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii?
Daţi-ne deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui nostru!“ 5 Moise a adus cazul lor înaintea Domnului 6 şi Domnul i-a răspuns: 7 „Ce spun fetele lui Ţelofhad este drept! Să le dai şi lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui lor şi să treci moştenirea tatălui asupra lor.
8 Iar israeliţilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu lasă moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui. 9 Dacă nu are fete, moştenirea lui să fie dată fraţilor lui. 10 Dacă nu are nici fraţi, moştenirea să fie dată fraţilor tatălui lui. 11 Dacă nici tatăl său nu are fraţi, moştenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui.» Aceasta să fie o prevedere legală pentru israeliţi, după porunca Domnului dată lui Moise.“
Iosua drept succesor al lui Moise
12 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
– Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, ca să vezi ţara pe care am dat-o israeliţilor. 13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău tot aşa cum a fost adăugat şi fratele tău, Aaron. 14 Căci atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Mele la apele din pustia Ţin şi nu M-aţi sfinţit înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeş, în pustia Ţin.)
15 Moise I-a răspuns Domnului:
16 – Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această adunare, 17 care să iasă şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i conducă înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca o turmă fără păstor.
18 Domnul i-a zis lui Moise:
– Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi pune-ţi mâna peste el. 19 Să-l aşezi înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări şi să-l împuterniceşti în prezenţa lor. 20 Dă-i din autoritatea ta pentru ca toată adunarea israeliţilor să-l asculte. 21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el decizia lui Urim[a] înaintea Domnului. La porunca lui Elazar, Iosua şi toţi israeliţii împreună cu el, toată adunarea, vor trebui să iasă şi la porunca lui vor trebui să intre.
22 Moise a făcut după porunca Domnului. L-a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări. 23 Apoi şi-a pus mâinile peste el şi l-a împuternicit, după cuvântul încredinţat lui de Domnul.
Psalmul 70
Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte.
1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine
cei ce caută să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor
cei ce zic: „Ha! Ha!“
4 Să tresalte de veselie şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!“
5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit;
Dumnezeule, vino degrabă la mine!
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Doamne, nu întârzia!
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
8 Gura-mi este plină de lauda Ta;
vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.
9 Nu mă lepăda la bătrâneţe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine
şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13 Să piară în ruşine
potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
pe cei ce-mi caută răul!
14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc
şi Te voi lăuda tot mai mult!
15 Gura mea va povesti dreptatea Ta
şi mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16 Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
şi despre tăria Ta celor ce vor veni.
19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
Tu mă vei scoate.
21 Îmi vei mări cinstea
şi mă vei mângâia din nou.
22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
24 Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
au fost făcuţi de ruşine şi de râs.
Profeţie împotriva Damascului
17 O profeţie cu privire la Damasc.
„Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetăţile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor
care se vor culca acolo nestingherite.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămăşiţa lui Aram va fi
ca gloria israeliţilor“,
zice Domnul Oştirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va topi.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui –
ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6 Totuşi câteva spice vor mai rămâne,
ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor
şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
şi nu vor mai privi la aşerele[a]
şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9 În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor.[b] Totul va fi o pustie!
10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
îi şi faci să crească[c],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca nişte ape vijelioase!
13 Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
şi ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineaţa ei nu mai sunt.
Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie,
acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.
Profeţie împotriva lui Cuş
18 Vai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi[d],
ţară de dincolo de râurile lui Cuş[e],
2 ţară care-ţi trimiţi solii pe calea apei,
în corăbii de papirus!
Duceţi-vă, soli iuţi!
Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă,
la un popor temut aproape şi departe,
la un neam puternic[f] şi cuceritor,
a cărei ţară e străbătută de râuri!
3 Voi toţi, locuitori ai lumii,
toţi care locuiţi pământul,
când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte!
Când sună cornul, să ascultaţi!
4 Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea,
voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui
şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.
5 Căci chiar înaintea secerişului, când floarea cade,
şi rodul se coace,
El va tăia mlădiţele cu cosoare,
va tăia vlăstarii şi-i va arunca.
6 Toţi vor fi lăsaţi
păsărilor răpitoare din munţi
şi animalelor sălbatice.
Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei
şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7 În vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“
Bătrâni şi tineri
5 Aşadar, eu, ca un bătrân[a], martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: 2 păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este printre voi, supraveghind-o nu din obligaţie, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câştig, ci dornici să slujiţi, 3 nu ca unii care stăpâniţi peste cei ce v-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă. 4 Iar când Se va arăta Marele Păstor veţi primi o cunună glorioasă care nu se veştejeşte.
5 La fel şi voi, tinerilor, fiţi-le supuşi celor bătrâni! Şi toţi îmbrăcaţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii, pentru că
„Dumnezeu este împotriva celor mândri,
dar celor smeriţi El le dă har.“[b]
6 Smeriţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe! 7 Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!
8 Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul[c], dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită. 9 Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! 10 După ce veţi fi suferit pentru puţin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v-a chemat la slava Lui veşnică, în Cristos, vă va echipa El Însuşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face de neclintit. 11 A Lui să fie puterea, în veci! Amin.
12 V-am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus[d], pe care-l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja şi pentru a depune mărturie că acesta[e] este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneţi în el! 13 Cea din Babilon,[f] aleasă împreună cu voi, vă salută şi, de asemenea, şi Marcu, fiul meu. 14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut al dragostei. Pace vouă, tuturor celor care sunteţi în Cristos.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.