Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Numeri 25

Israel se închină lui Baal-Peor

25 În timp ce Israel locuia la Şitim, bărbaţii din popor au început să se destrăbăleze cu femei moabite, care i-au invitat să ia parte împreună cu ele la jertfele pe care le aduceau zeilor lor. Poporul a mâncat şi s-a prosternat înaintea zeilor acestora. Astfel Israel s-a alipit şi el de Baal-Peor[a].

Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului şi spânzură-i[b] înaintea Domnului, în lumina soarelui[c], pentru ca mânia cea aprigă a Domnului să se depărteze de Israel.“

Moise le-a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi trebuie să ucidă pe bărbaţii de sub conducerea lui care

s-au alipit de Baal-Peor.“

La un moment dat a sosit un bărbat israelit aducând în familia lui[d] o femeie midianită, sub privirea lui Moise şi sub privirea întregii adunări a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii. Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s-a ridicat din mijlocul adunării, a luat o suliţă în mână şi a intrat după bărbatul israelit în cort. I-a străpuns prin stomac pe amândoi, atât pe bărbatul israelit, cât şi pe femeia aceea. Astfel a fost oprită urgia împotriva israeliţilor, dar cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci şi patru de mii.

10 Domnul i-a zis lui Moise: 11 „Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la israeliţi, căci a fost plin de râvnă ca şi Mine[e], în mijlocul lor, şi de aceea, în râvna Mea, nu i-am nimicit de tot pe israeliţi. 12 Să-i spui că închei cu el un legământ de pace. 13 Va fi pentru el şi pentru urmaşii lui un legământ al unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru israeliţi.“

14 Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de-a simeoniţilor. 15 Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Ţur, un conducător de clan şi de familie midianită.

16 Domnul i-a zis lui Moise: 17 „Pe midianiţi să-i priviţi ca duşmani şi să-i nimiciţi, 18 căci şi ei v-au privit ca pe nişte duşmani şi v-au înşelat prin vicleniile lor, folosindu-se de Peor şi de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.“

Psalmii 68

Psalmul 68

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec

Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
    şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
    precum se topeşte ceara din cauza focului
        aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
Cei drepţi însă se bucură,
    se veselesc înaintea lui Dumnezeu
        şi chiuie de bucurie.

Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
    înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
        şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
În Lăcaşul Său cel sfânt,
    Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
    şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
        cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.

Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
    când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
pământul s-a cutremurat,
    cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
    înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
    Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
    Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!

11 Stăpânul a vorbit,
    iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
    iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
    aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
        şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
    parcă ningea în Ţalmon.

15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
    munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
    muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
        Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
    Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
    ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
    ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.

19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
    Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
    De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.

21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi,
    creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor.
22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan,
    îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,
23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge,
    iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“
24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale,
    a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente,
    iar în centru sunt fetele cu tamburine.
26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare,
    pe Domnul – la izvoarele[l] lui Israel!
27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, conducătorul lor,
    căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor,
        căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,[m]
    arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!
29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim,
    regii Îţi vor aduce daruri.
30 Mustră fiara dintre trestii,
    cireada de tauri dintre viţeii popoarelor,
care calcă în picioare bucăţile de argint!
    Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război![n]
31 Ambasadori vor veni din Egipt;
    Cuş[o] va alerga cu mâinile întinse[p] spre Dumnezeu.

32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu,
    lăudaţi-L pe Stăpânul,Sela
33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice!
    Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic!
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu,
    a Cărui maiestate este peste Israel
        şi a Cărui putere este în ceruri.
35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş;
    Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului!

Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Isaia 15

Profeţie împotriva Moabului

15 O profeţie cu privire la Moab.

„Da! Pustiit într-o singură noapte,
    nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
    nimicit este Chir-Moab.
Dibon se suie la templu[a],
    pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
    acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
    şi toate bărbile sunt tăiate.
Pe străzi umblă încinşi cu saci;
    pe acoperişuri şi în pieţe
        toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
Heşbon şi Eleale ţipă,
    iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
    având sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.
Apele din Nimrim sunt secate;
    iarba este uscată, vegetaţia a pierit
        şi nu mai există nimic verde.
De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor[b]
    şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
Ţipetele se aud
    în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
    şi până la Beer-Elim.
Apele din Dimon[c] sunt pline de sânge.
    Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
    împotriva rămăşiţei din ţară.

1 Petru 3

Îndemnuri pentru soţii şi soţi

La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători faţă de Cuvânt, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, văzând felul vostru de viaţă curat şi în reverenţă. Frumuseţea voastră să nu constea în împodobirea exterioară prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine, ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând şi liniştit, care este foarte preţios înaintea lui Dumnezeu. Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor, precum Sara, care a ascultat de Avraam şi l-a numit „domn“. Copilele ei aţi devenit voi, când faceţi binele şi nu vă este frică de nici o intimidare.

La fel şi voi, soţilor, convieţuiţi cu înţelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moştenitoare ale harului vieţii împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

A suferi din cauza dreptăţii

În cele din urmă, toţi să aveţi aceeaşi gândire, să simţiţi unii cu alţii, să aveţi dragoste de fraţi, să fiţi plini de compasiune, să aveţi o gândire smerită, să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!

10 „Căci cel ce doreşte să aibă parte de viaţă
    şi vrea să vadă zile bune
să-şi păzească limba de rău
    şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
11 Să renunţe la rău şi să facă binele!
    Să caute pacea şi s-o urmărească!
12 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
    iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor.
Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“[a]

13 Şi cine vă va face rău, dacă voi sunteţi plini de râvnă pentru bine? 14 Dar, chiar dacă aţi suferi din cauza dreptăţii, este ferice de voi! „Să nu vă temeţi de ce se tem ei[b] şi nu vă tulburaţi“[c], 15 ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos. 17 Căci este mai bine, dacă aşa cere voia lui Dumnezeu, să suferiţi atunci când faceţi binele, decât atunci când faceţi răul. 18 Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, 19 în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, 20 care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă; 21 aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul[d] unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos, 22 Care este la dreapta lui Dumnezeu şi Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuşi îngerii, autorităţile şi puterile.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.