M’Cheyne Bible Reading Plan
Primul oracol rostit de Balaam
23 Balaam i-a zis lui Balak: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.“
2 Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak şi Balaam au adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar. 3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni şi astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ţi-l voi dezvălui şi ţie.“ Şi s-a dus într-un loc mai înalt.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus:
– Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am pregătit câte un viţel şi un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis:
– Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.
6 Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. 7 Atunci Balaam şi-a rostit oracolul[a] şi a zis:
„Balak m-a adus din Aram,
regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit.
«Vino, mi-a zis el, şi blestemă-l pe Iacov pentru mine,
vino şi acuză-l pe Israel!»
8 Cum pot eu să-i blestem
pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat?
Cum pot eu să-i acuz
pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălţimea dealurilor.
Este un popor care locuieşte singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
şi să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepţi
şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“
11 Balak i-a zis lui Balaam:
– Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi duşmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
Al doilea oracol rostit de Balaam
13 Balak i-a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poţi vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14 Şi l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit şapte altare şi a adus pe fiecare câte un viţel şi un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak:
– Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.“
17 El s-a întors şi l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat:
– Ce ţi-a spus Domnul?
18 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:
„Ridică-te, Balak, şi ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
nici un fiu de om ca să-I pară rău.
Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic.
21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov
şi nici o un necaz în[b] Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el
şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov,
nici un farmec împotriva lui Israel.
Se va spune despre Iacov
şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică
şi se înalţă ca un leu
care nu se odihneşte până nu a devorat prada
şi nu a băut sângele celor sfâşiaţi.“
25 Balak i-a zis lui Balaam:
– Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 – Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.
Al treilea oracol rostit de Balaam
27 Atunci Balak i-a zis:
– Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia. 29 Balaam i-a zis lui Balak:
– Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.
30 Balak a făcut după spusele lui Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un viţel şi un berbec.
Psalmul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
2 Fereşte-mă de sfatul celor răi,
de gloata celor ce săvârşesc răul,
3 de cei care îşi ascut limba drept sabie,
care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.
5 Se îmbărbătează în răutatea lor,
îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
zicând: „Cine ne[a] va vedea?“
6 Pun la cale nedreptăţi,
zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.
7 Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
şi sunt loviţi.
8 Propria lor limbă i-a adus la ruină,
aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii se înfricoşează,
mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
şi-I recunosc lucrarea.
10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.
Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.
1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda[b] în Sion;
faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
2 Tu asculţi rugăciunea;
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi,
pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5 Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
şi ale mărilor îndepărtate,
6 Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
fiind încins cu tărie,
7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:[c]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
în urma Ta musteşte belşugul;[d]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13 Păşunile se îmbracă cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă.
O profeţie împotriva Babilonului
13 O profeţie cu privire la Babilon, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a văzut-o.
2 „Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv
şi strigaţi tare la ei!
Faceţi-le semn cu mâna să intre
pe porţile nobililor!
3 Eu Însumi am poruncit sfinţilor Mei
şi Mi-am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreţia Mea –
să-Mi ducă la îndeplinire mânia.
4 Un tumult se aude pe munţi,
ca cel al unei mari mulţimi.
Un vuiet de împărăţii,
de neamuri adunându-se.
Domnul Oştirilor Îşi strânge
o oştire pentru luptă.
5 Ei vin dintr-o ţară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul şi uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga ţară.
6 Jeliţi-vă! Căci ziua Domnului este aproape;
va veni ca devastare de la Cel Atotputernic[a].
7 De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8 şi toţi vor fi cuprinşi de spaimă.
Chinurile şi durerile îi vor apuca
şi se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziţi unul la altul,
cu feţele înroşite.
9 Priveşte! Vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie şi urgie aprinsă,
pentru a face din ţară un pustiu
şi pentru a nimici păcătoşii din ea.
10 Stelele cerurilor şi constelaţiile lor
nu-şi vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu-şi va mai trimite lumina.
11 Voi pedepsi lumea pentru răul ei
şi pe cei răi pentru păcatul lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganţi
şi voi doborî trufia tiranilor.
12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin,
mai rari decât aurul de Ofir.
13 Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din pricina furiei Domnului Oştirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14 Se va-ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în ţara lui.
15 Oricine va fi găsit va fi înjunghiat
şi oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16 Copiii lor vor fi zdrobiţi în bucăţi sub ochii lor,
casele le vor fi jefuite,
iar soţiile le vor fi necinstite.
17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri;
de prunci nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor,
splendoarea şi mândria caldeenilor,
va arăta ca Sodoma şi Gomora
în vremea când le-a distrus Dumnezeu.[b]
20 Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor.
Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo
şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo:
şacalii[c] îi vor umple casele,
struţii vor locui acolo,
iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale,
iar şacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape
şi zilele nu-i vor fi prelungite.
1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi[a] în Pont, Galatia, Capadocia, Asia[b] şi Bitinia[c] – 2 după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!
Născuţi din nou la o nădejde vie
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. 6 În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, 7 pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. 8 Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, 9 pentru că primiţi, la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
10 Cu privire la această mântuire, profeţii care au profeţit despre harul ce urma să fie al vostru, au căutat şi au cercetat cu atenţie, 11 încercând să afle ce vreme sau ce împrejurări[d] le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi slava care urma după acestea. 12 Lor le-a fost descoperit că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile care v-au fost anunţate acum prin cei ce v-au vestit Evanghelia[e] prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri în care[f] chiar şi îngerii doresc să privească.
Fiţi sfinţi!
13 Prin urmare, încingeţi-vă coapsele minţii[g] voastre, fiind treji, puneţi-vă pe deplin nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! 14 Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, 15 ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, 16 deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“[h]
17 Şi dacă-L chemaţi ca Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiţi cu frică în timpul peregrinării voastre, 18 pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos[i], ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată. 20 El a fost ales[j] înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă, pentru voi. 21 Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, astfel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
22 Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată[k]! 23 Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie. 24 Căci,
„Orice făptură[l] este ca iarba
şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se usucă, iar floarea cade,
25 însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“[m]
Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.