M’Cheyne Bible Reading Plan
Distrugerea Aradului
21 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev[a], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. 2 Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime[b] cetăţile lor.“ 3 Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma[c].
Şarpele din bronz
4 De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie[d] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum 5 şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. 7 Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ 9 Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.
Spre Moab
10 Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la
Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. 14 De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului[e]:
„...Waheb în Sufa[f] şi uedurile[g];
Arnonul 15 şi albiile uedurilor
care se întind înspre aşezarea Arului
şi se proptesc de hotarul Moabului“.
16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâşneşte, fântână!
Cântaţi despre ea,
18 despre fântâna[h] pe care au săpat-o prinţii,
pe care au săpat-o nobilii poporului,
nobili cu sceptre şi toiege!“[i]
Apoi a plecat din pustie spre Matana; 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.
Înfrângerea lui Sihon şi Og
21 Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. 25 Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. 27 De aceea zic poeţii[j]:
„Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit!
Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28 Un foc a ieşit din Heşbon,
o flacără din cetatea lui Sihon;
ea a mistuit Arul Moabului
şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Eşti nimicit, popor al lui Chemoş!
Ţi-ai risipit fiii
şi ţi-ai dat fiicele sclave
lui Sihon, regele amoriţilor!
30 Noi i-am spulberat,
am distrus Heşbonul până la Dibon,
am devastat până la Nofah,
care se întinde până la Medeba[k].“
31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.
32 După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“
35 Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.
Psalmul 60
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Un mihtam[a] al lui David pentru învăţătură, compus pe vremea când s-a războit cu arameii din Aram-Naharayim[b] şi cu arameii din Ţoba[c] şi cu ocazia întoarcerii lui Ioab de la înfrângerea a doisprezece mii de edomiţi în Valea Sării.
1 Dumnezeule, ne-ai respins, te-ai dezlănţuit împotriva noastră,
te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!
2 Ai zguduit ţara şi ai despicat-o.
Vindecă-i fisurile, căci se cutremură!
3 Ai făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele;
ne-ai dat să bem vin, ca să ne clătinăm.
4 Pentru cei ce se tem de Tine însă
ai ridicat un steag, sub care să se strângă[d] împotriva arcului[e].Sela
5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne!
6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[f]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot.
7 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu.
8 Moab este vasul în care Mă spăl.
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
9 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule?
Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile noastre.
11 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
12 Cu Dumnezeu vom creşte în putere
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri!
Psalmul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
Ia aminte la rugăciunea mea!
2 Strig către Tine de la capătul pământului
cu inima mâhnită:
„Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
3 Căci Tu eşti adăpostul meu,
turnul meu cel tare împotriva duşmanului.
4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
5 Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Adaugă zile la viaţa regelui!
Fie-i anii cât veşnicia!
7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5 „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6 L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat,
ca să ia pradă, să-şi însuşească captură
şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7 Dar nu aceasta vrea el,
nu acest lucru îl are el în minte;
ci el vrea numai să nimicească,
să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.
8 El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi?
9 Oare n-a păţit Calno asemenea Carchemişului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10 Aşa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor
ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria,
11 aşa cum am făcut Samariei şi idolilor ei,
tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“
12 „Când Stăpânul Îşi va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion şi împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirii lui semeţe. 13 Pentru că el zice:
‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
şi le-am jefuit de bogăţii
şi, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăţia popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
aşa am adunat tot pământul
şi nimeni n-a mişcat vreo aripă,
n-a deschis gura,
nici n-a ciripit!’
15 Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuieşte?
Se va înălţa oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l foloseşte?
Ca şi cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã,
sau ca şi cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16 De aceea Cel Suveran, Domnul Oştirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici,
iar între aleşii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17 Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într-o singură zi ea va arde
şi va mistui toţi spinii şi mărăcinii lui.
18 Splendoarea pădurii lui şi pământurile lui roditoare,
vor fi nimicite cu desăvârşire
şi vor ajunge ca un bolnav pe moarte.
19 Rămăşiţa copacilor din pădurea sa va fi atât de mică
încât şi un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămăşiţa lui Israel
20 În ziua aceea rămăşiţa lui Israel şi supravieţuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămăşiţă se va întoarce[a] – rămăşiţa lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic. 22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea. 23 Căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va duce la îndeplinire în toată ţara sentinţa hotărâtă.
24 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor: «Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua şi îşi înalţă ciomagul împotriva ta, aşa cum au făcut şi egiptenii, 25 pentru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta şi furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.» 26 Domnul Oştirilor îi va bate cu un bici, aşa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb şi Îşi va înălţa toiagul asupra mării, aşa cum a făcut în Egipt. 27 În ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii[b].
28 A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaş şi-a lăsat lucrurile.
29 Au trecut trecătoarea
şi au zis: «La Gheva vom înnopta!»
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30 Ţipă tare, fiica Galimului!
Ia aminte, Laişa!
Sărmanul de tine, Anatot!
31 Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32 Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va ameninţa cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.
33 Iată, Stăpânul, Domnul Oştirilor,
taie crăcile cu o mare putere.
Cei mai înalţi copaci vor fi tăiaţi,
cei mândri vor fi doborâţi.
34 El va tăia desişul pădurii cu securea,
şi Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreţ.
Supuneţi-vă lui Dumnezeu!
4 De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea[a], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? 2 Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3 Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. 4 Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. 5 Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul[b] pe care l-a pus să locuiască în noi.“[c]? 6 Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune:
„Dumnezeu este împotriva celor mândri,
dar celor smeriţi El le dă har.“[d]
7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului[e], şi el va fugi de la voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! 9 Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! 10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!
11 Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător. 12 Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!
13 Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“ 14 Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. 15 În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ 16 Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. 17 Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.