M’Cheyne Bible Reading Plan
Preoţii aduc primele jertfe la Cortul Întâlnirii
9 În cea de-a opta zi, Moise i-a convocat pe Aaron, pe fiii săi şi pe cei din sfatul bătrânilor lui Israel. 2 El i-a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec fără meteahnă pentru o ardere de tot şi adu-i înaintea Domnului. 3 Iar israeliţilor să le spui să ia un ţap pentru o jertfă pentru păcat, un viţel şi un miel de un an, fără meteahnă, pentru o ardere de tot, 4 un bou[a] şi un berbec pentru o jertfă de pace şi să-i aducă înaintea Domnului; de asemenea, să aducă şi un dar de mâncare amestecat cu ulei, căci astăzi li Se va arăta Domnul.“ 5 Israeliţii au adus în faţa Cortului Întâlnirii ce a poruncit Moise şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului. 6 Moise le-a zis: „Acesta este lucrul pe care Domnul vi l-a poruncit să-l faceţi, pentru ca slava Domnului să vi se arate.“
7 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar şi adu jertfa pentru păcatul tău şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; după aceea, adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, aşa cum a poruncit Domnul.“
8 Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul adus ca jertfă pentru păcat; acesta era pentru el. 9 Fiii lui Aaron i-au adus sângele, iar el a luat cu degetul din sânge şi a uns coarnele altarului; restul sângelui l-a turnat la baza altarului. 10 Dar grăsimea, rinichii şi membrana ficatului de la jertfa pentru păcat le-a ars pe altar, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise. 11 Carnea şi pielea le-a ars în afara taberei.
12 Apoi a înjunghiat arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. 13 I-au adus arderea de tot tăiată în bucăţi, cu tot cu cap, şi el le-a ars pe altar. 14 A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
15 După aceea Aaron a adus jertfa poporului. A luat ţapul care trebuia adus ca jertfă pentru păcatul poporului, l-a înjunghiat, după care l-a adus ca jertfă pentru păcat, ca şi pe cea dintâi jertfă.
16 A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o potrivit poruncii. 17 A adus darul de mâncare, a luat un pumn de făină din el şi a ars-o pe altar, pe lângă arderea de tot de dimineaţă. 18 După aceea a înjunghiat boul şi berbecul ca jertfă de pace pentru popor. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. 19 I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului: grăsimea cozilor, grăsimea de pe măruntaie, rinichii şi grăsimea de pe ei, membranele de pe ficaţi. 20 Au pus grăsimea deasupra piepţilor, iar Aaron a ars această grăsime pe altar. 21 După aceea, a legănat piepţii şi spata dreaptă ca jertfă legănată înaintea Domnului, aşa cum a poruncit Moise.
22 Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi Aaron s-a coborât din locul în care a adus jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de pace.
23 Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii, iar când au ieşit, au binecuvântat poporul. Atunci slava Domnului s-a arătat întregului popor. 24 Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit arderea de tot şi grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut lucrul acesta, a chiuit de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ.
Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
şi Te ascunzi în vreme de necaz?
2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
4 În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
„Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme;
judecăţile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
Nu voi suferi niciodată!“
7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
îşi urmăreşte victimele.
9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
pândeşte să-l prindă pe sărman,
să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din ţara Lui!
17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani;
Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.
24 Nu invidia pe oamenii răi
şi nu dori să fii cu ei,
2 căci inima lor plăsmuieşte violenţă,
iar buzele lor vorbesc despre cum să facă necaz.
3 Prin înţelepciune este construită o casă
şi prin pricepere este consolidată;
4 prin cunoştinţă sunt umplute odăile ei
cu tot felul de bogăţii preţioase şi plăcute.
5 Un om înţelept este puternic
şi cel priceput îşi măreşte puterea,
6 căci pentru a purta un război ai nevoie de călăuzire
şi pentru a avea biruinţă – de un mare număr de sfetnici.
7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru un prost;
la poarta cetăţii el nu va avea nimic de spus.
8 Cine unelteşte să facă rău
va fi numit intrigant.
9 Planul prostiei este păcat
şi cel batjocoritor este o urâciune înaintea oamenilor.
10 Dacă te clatini în ziua necazului,
mică îţi este puterea.
11 Salvează-i pe cei duşi la moarte
şi nu te îndepărta de cei ce sunt aproape să fie măcelăriţi!
12 Dacă spui: „Ah! n-am ştiut lucrul acesta!“
crezi că nu vede Cel Ce cântăreşte inimile?
Nu va cunoaşte Cel Ce veghează asupra vieţii tale
şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
13 Fiul meu, mănâncă miere căci este bună
şi mierea din fagure este dulce pentru gustul tău!
14 Să ştii, de asemenea, că înţelepciunea este dulce pentru sufletul tău;
dacă o găseşti, ai un viitor,
iar speranţa nu-ţi va fi frântă.
15 Răule, nu pândi locuinţa celui drept
şi nu plănui distrugerea sălaşului său,
16 căci cel drept de şapte ori cade şi se ridică iarăşi,
dar cei răi vor fi prăbuşiţi de nenorocire.
17 Nu te bucura când cade duşmanul tău
şi să nu ţi se înveselească inima când se împiedică,
18 ca nu cumva să vadă Domnul, să nu-i placă
şi să-Şi întoarcă mânia de la el!
19 Nu te tulbura din cauza oamenilor răi
şi nu fi invidios pe cei răi,
20 căci cel rău nu are nici un viitor,
iar candela celor răi se va stinge!
21 Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege
şi nu te însoţi cu rebelii,
22 căci distrugerea lor va veni pe neaşteptate
şi cine poate şti sfârşitul pe care-l vor aduce cei doi?
Alte proverbe ale înţelepţilor
23 Următoarele sunt, şi ele, spusele înţelepţilor.
Nu este bine să fii părtinitor la judecată.
24 Oricine spune celui vinovat: „Tu eşti nevinovat!“,
va fi blestemat de popoare şi detestat de neamuri.
25 Celor ce mustră vinovăţia le va merge bine
şi o mare binecuvântare va veni peste ei.
26 Un răspuns sincer
este ca un sărut pe buze.
27 Termină-ţi munca de afară,
pregăteşte-ţi terenul,
şi după aceea, construieşte-ţi casa!
28 Nu mărturisi fără motiv împotriva semenului tău
şi nu înşela cu buzele tale.
29 Nu spune: „Îi voi face cum mi-a făcut şi el mie,
îi voi răsplăti după faptele lui!“
30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneş
şi pe lângă via unui om nechibzuit:
31 era plină de spini,
pământul era acoperit cu buruieni,
iar zidul de piatră era prăbuşit.
32 Am luat aminte la ce am observat
şi am tras învăţătură din ce am văzut:
33 să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi …,
34 şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ,
iar lipsa – ca un om înarmat.[a]
3 De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena 2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, 3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci ştiţi că la aceasta suntem destinaţi. 4 Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum bine ştiţi. 5 De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, şi osteneala noastră să fi fost în zadar.
6 Însă Timotei a venit chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiţi cu plăcere de noi şi că doriţi să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. 7 De aceea, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre. 8 Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul. 9 Cum putem să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simţim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10 Zi şi noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.
11 Fie ca Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi! 12 Domnul să facă să crească şi să se reverse dragostea voastră unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum facem şi noi faţă de voi! 13 El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.