M’Cheyne Bible Reading Plan

Reînnoirea legământului

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table de piatră asemeni celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. ² Fii gata dis-de-dimineaţă, suie­te pe muntele Sinai şi înfăţişează-te înaintea Mea, acolo pe vârful muntelui. ³ Să nu vină nimeni cu tine şi să nu fie nimeni pe tot muntele; să nu laşi turmele sau cirezile să pască pe lângă munte.“

⁴ Moise a tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi s-a urcat pe muntele Sinai dis-de-dimineaţă, aşa cum i-a poruncit Domnul, luând cele două table de piatră în mână. ⁵ Domnul S-a coborât într-un nor, a stat cu el acolo şi a proclamat Numele de „Domnul“. ⁶ Domnul a trecut prin faţa lui şi a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de dragoste şi credincioşie. ⁷ El Îşi păstrează îndurarea faţă de mii de generaţii, iertând nelegiuirea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie^[a].“

⁸ Moise şi-a plecat repede capul la pământ şi s-a închinat. ⁹ Apoi a zis:

– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta este un popor încăpăţânat, dar iartă-ne nelegiuirea şi păcatul şi ia-ne ca moştenire.

¹⁰ Dumnezeu i-a răspuns :

– Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în faţa întregului tău popor, aşa cum nu au mai fost făcute în nici o ţară de pe faţa pământului; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri înspăimântătoare. ¹¹ Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Voi izgoni dinaintea ta pe amoriţi, pe canaaniţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. ¹² Să nu închei legământ cu locuitorii ţării unde vei merge, ca să nu fie o cursă pentru tine. ¹³ Dimpotrivă, să le dărâmi altarele, să le zdrobeşti stâlpii sacri şi să le tai aşerele^[b], ¹⁴ pentru ca tu să nu te închini nici unui alt dumnezeu, căci Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.

¹⁵ Să nu închei legământ cu locuitorii ţării ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea zeilor lor^[c] şi le vor aduce jertfe, să te cheme şi pe tine ca să mănânci din jertfele lor.

¹⁶ Să nu iei soţii dintre fiicele lor pentru fiii tăi, ca nu cumva fiicele lor, prostituându-se înaintea zeilor lor, să-i târască şi pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor zei.

¹⁷ Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi.

¹⁸ Să ţii Sărbătoarea Azimelor. Şapte zile să mănânci azime, aşa cum ţi-am poruncit, la timpul hotărât, în luna Abib^[d], pentru că în luna Abib ai ieşit din Egipt.

¹⁹ Primul rod al fiecărui pântec este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor, sunt ai Mei. ²⁰ Întâiul născut al măgăriţei să-l răscumperi cu un miel^[e], iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul^[f]. Să răscumperi pe toţi întâii născuţi ai fiilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale.

²¹ Să lucrezi şase zile, iar în a şaptea zi să te odihneşti; chiar şi în perioada aratului şi a secerişului să te odihneşti.

²² Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor^[g], a primelor roade din secerişul grâului, precum şi Sărbătoarea Culesului^[h] la sfârşitul anului. ²³ De trei ori pe an toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Stăpânului Domn, Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Eu voi izgoni neamuri dinaintea ta şi îţi voi lărgi hotarele; şi nimeni nu îţi va pofti ţara când te vei duce să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, de trei ori pe an.

²⁵ Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar jertfa de la Sărbătoarea Paştelui să nu rămână până dimineaţa.

²⁶ Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.

Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.^[i]

²⁷ – Scrie aceste cuvinte, căci pe temeiul lor am încheiat legământ cu tine şi cu Israel, i-a mai spus Domnul lui Moise.

²⁸ Moise a stat cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care n-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Strălucirea feţei lui Moise

²⁹ Moise s-a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână şi nu ştia că pielea feţei sale strălucea pentru că vorbise cu Domnul. ³⁰ Când Aaron şi toţi israeliţii au văzut cum strălucea pielea feţei lui Moise, s­au temut să se apropie de el. ³¹ Dar Moise i-a chemat; Aaron şi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. ³² După aceea, toţi israeliţii s­au apropiat şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.

³³ Când Moise a terminat de vorbit cu ei, şi-a aşezat un văl pe faţă. ³⁴ Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi lua vălul de pe faţă până când ieşea; iar când ieşea, le spunea israeliţilor ce i s-a poruncit. ³⁵ Israeliţii vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea. Şi Moise îşi punea din nou vălul pe faţă, până când intra să vorbească cu Domnul.

Isus spală picioarele ucenicilor

13 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, pentru că îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt^[a]. ² În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. ³ Isus, ştiind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, ⁴ S-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. ⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

⁶ Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:

– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!

⁷ Isus i-a răspuns:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.

⁸ Petru I-a zis:

– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!

Isus i-a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine!

⁹ Simon Petru I-a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci şi mâinile şi capul!

¹⁰ Isus i-a zis:

– Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.

¹¹ Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“

¹² După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina şi S-a aşezat să mănânce din nou. El le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut? ¹³ Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. ¹⁴ Deci dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. ¹⁵ Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă. ¹⁶ Adevărat, adevărat vă spun că nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici un apostol^[b] nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. ¹⁷ Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.

Descoperirea trădătorului

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice:

¹⁹ Vă spun lucrul acesta de acum, înainte să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt. ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“

²¹ După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:

– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

²² Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte. ²³ Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus^[d], stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[e]. ²⁴ Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte. ²⁵ Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[f], el L-a întrebat:

– Doamne, cine este?

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.

A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. ²⁷ De îndată ce a primit bucăţica de pâine, Satan^[g] a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!“ ²⁸ Dar nici unul dintre cei ce mâncau la masă n-a înţeles de ce îi spusese aceasta. ²⁹ Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. ³⁰ După ce a luat bucăţica de pâine, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ După ce acesta a ieşit afară, Isus a zis:

– Acum Fiul Omului este proslăvit şi Dumnezeu este proslăvit în El. ³² Dacă Dumnezeu este proslăvit în El,^[h] atunci şi Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuşi şi-L va proslăvi îndată. ³³ Copilaşi, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“, tot aşa vă spun şi vouă acum. ³⁴ Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. ³⁵ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.

³⁶ Simon Petru L-a întrebat:

– Doamne, unde Te duci?

Isus i-a răspuns:

– Acum tu nu poţi să Mă urmezi acolo unde Mă duc Eu, dar mai târziu Mă vei urma.

³⁷ Petru I-a zis:

– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru Tine!

³⁸ Isus i-a răspuns:

– Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul^[i] până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori!

Proverbele lui Solomon

Pavel, predicator pentru neamuri

3 De aceea, eu, Pavel, întemniţat al lui Cristos Isus pentru voi, neamurile ... ² Aţi auzit, cu siguranţă, de responsabilitatea administrării harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi, ³ şi despre taina^[a] care mi-a fost făcută cunoscută prin descoperire, aşa cum v-am scris pe scurt, ⁴ pentru ca, citind, să puteţi pricepe care este înţelegerea pe care o am eu cu privire la taina lui Cristos. ⁵ În celelalte generaţii, acest lucru n-a fost făcut cunoscut omenirii aşa cum le-a fost descoperit acum sfinţilor Lui apostoli şi profeţi, prin Duhul, ⁶ şi anume că neamurile sunt moştenitoare împreună cu noi, fac parte din acelaşi trup cu noi şi au parte de aceeaşi promisiune, în Cristos Isus, prin Evanghelie, ⁷ al cărei slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii Sale. ⁸ Deşi eu sunt ultimul dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta: să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Cristos ⁹ şi să pun în lumină, înaintea tuturor, administrarea acestei taine, ascunse de veacuri în Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile, ¹⁰ pentru ca domniile şi autorităţile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, ¹¹ după planul veşnic pe care l-a realizat în Cristos Isus, Domnul nostru. ¹² În El şi prin credinţa în El avem libertatea şi încrederea să ne apropiem de Dumnezeu. ¹³ Vă rog, nu fiţi descurajaţi din cauza suferinţelor mele pentru voi: acestea sunt gloria voastră.

Rugăciune pentru credincioşi

¹⁴ De aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui, ¹⁵ din Care îşi primeşte numele întreaga familie^[b], din cer şi de pe pământ, ¹⁶ şi mă rog ca, potrivit cu bogăţiile Sale slăvite, să fiţi întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric, ¹⁷ astfel încât Cristos să locuiască, prin credinţă, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi statorniciţi în dragoste, ¹⁸ să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Cristos, ¹⁹ să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere, ca astfel să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.

²⁰ A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, ²¹ a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile, în vecii vecilor! Amin.