M’Cheyne Bible Reading Plan
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Iată, te-am făcut ca Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îţi va fi profet. 2 Să-i spui tot ce ţi-am poruncit, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe israeliţi să iasă din ţara sa. 3 Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului. 4 Când Faraon nu te va asculta, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi prin faptele măreţe ale judecăţii Mele Îmi voi scoate din ţara Egiptului oştirile, pe israeliţi, poporul Meu. 5 Egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi îi voi scoate pe israeliţi din mijlocul lor.
6 Moise şi Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul. 7 Moise avea optzeci de ani şi Aaron avea optzeci şi trei de ani atunci când i-au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în şarpe
8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 9 „Când Faraon vă va zice să faceţi o minune, atunci tu, Moise, să-i spui lui Aaron să ia toiagul şi să-l arunce înaintea lui Faraon; şi toiagul se va transforma în şarpe.“ 10 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi a slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un şarpe[a]. 11 Atunci Faraon i-a chemat pe cei înţelepţi şi pe vrăjitori, şi magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toţi şi-au aruncat toiegele şi acestea s-au transformat în şerpi, însă toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, după cum zisese Domnul.
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită; el nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te dis-de-dimineaţă la Faraon, atunci când acesta merge la apă, stai pe malul râului ca să-l întâlneşti şi ia în mână toiagul care s-a făcut şarpe. 16 Să-i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis să-ţi cer să laşi poporul să plece ca să I se închine în pustie. Dar până acum n-ai ascultat. 17 De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: cu toiagul din mâna mea voi lovi apa din Nil, iar aceasta se va preface în sânge. 18 Peştii din râu vor muri, râul se va împuţi şi egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“ 19 Domnul i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, întinde-ţi mâna peste apele Egiptului - peste râuri, canale, iazuri şi peste toate bălţile - şi ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată ţara Egiptului, chiar şi în vasele de lemn şi de piatră.“ 20 Moise şi Aaron au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul. În prezenţa lui Faraon şi a slujitorilor săi, el a ridicat toiagul, a lovit apa din râu, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge, 21 iar peştii din râu au murit. Râul s-a împuţit, astfel că egiptenii n-au mai putut să bea apă, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor; inima lui Faraon a rămas împietrită şi nu i-a ascultat pe Aaron şi pe Moise, după cum spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors, a intrat în palat şi inima nu i-a fost mişcată de întâmplarea aceasta. 24 Toţi egiptenii au săpat de-a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25 Trecuseră şapte zile de când Domnul lovise Nilul.
Trimiterea celor şaptezeci şi doi
10 După toate acestea, Domnul a rânduit alţi şaptezeci şi doi[a] de oameni şi i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate şi în orice loc pe unde urma să meargă El. 2 El le-a zis: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său! 3 Duceţi-vă! Iată, eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Să nu luaţi cu voi nici pungă cu bani, nici traistă, nici sandale şi să nu salutaţi pe nimeni pe drum!
5 În orice casă intraţi, să spuneţi mai întâi: «Pacea să fie peste această casă!» 6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea şi mâncaţi şi beţi ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutaţi dintr-o casă într-alta!
8 În orice cetate în care intraţi şi oamenii vă primesc, să mâncaţi ce vi se va pune înainte! 9 Vindecaţi-i pe cei bolnavi de acolo şi spuneţi-le: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!» 10 Dacă însă în cetatea în care intraţi, oamenii nu vă primesc, să ieşiţi pe străzile ei şi să ziceţi: 11 «Ne ştergem până şi praful care ni s-a adunat pe picioare în cetatea voastră, ca mărturie împotriva voastră! Totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!
13 Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă! 14 Dar la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! 15 Iar tu, Capernaum,
vei fi înălţat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuinţa Morţilor[b]!
16 Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine şi cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“
17 Cei şaptezeci şi doi s-au întors plini de bucurie şi I-au zis:
– Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău!
18 Însă El le-a zis:
– L-am văzut pe Satan[c] căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va răni! 20 Totuşi, nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vi se supun, ci bucuraţi-vă de faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri!
21 În ceasul acela, Isus s-a bucurat nespus în Duhul Sfânt şi a zis:
„Îţi mulţumesc, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit copilaşilor! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie ...“
22 „Toate lucrurile Mi-au fost încredinţate Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
23 Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a zis doar lor: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 24 Vă spun că mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!“
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[d] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[e]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon[f] a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean[g], care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[h], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!
Acasă la Marta şi Maria
38 În timp ce-şi continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie, pe nume Marta, L-a primit în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era copleşită de atât de multă slujire. Ea a venit şi a zis:
– Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!
41 Domnul însă i-a răspuns:
– Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri, 42 însă doar unul este necesar![i] Căci Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
24 De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2 Oamenii mută pietrele de hotar,
pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului,
iau ca zălog boul văduvei.
4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie
şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.
5 Asemenea măgarilor sălbatici din deşert,
aşa ies cei săraci la lucru
ca să caute hrană,
iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
6 Ei îşi adună nutreţul de pe câmp[a]
şi culeg struguri în via celui rău.
7 Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte
şi fără învelitoare împotriva frigului.
8 Sunt pătrunşi de ploaia munţilor
şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9 Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre[b],
calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte
şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor …
Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni[c].
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în amurgul zilei
şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş,
iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândeşte amurgul;
el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»
şi îşi acoperă faţa.
16 Noaptea sparg case,
iar în timpul zilei stau închişi.
Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă[d],
sunt prieteni cu spaimele întunecimilor[e].
18 Ei sunt iuţi ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura
sorb apele zăpezii,
tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită
şi viermele îi găseşte gustoşi.
Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii
şi nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi;
când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.[f]
23 El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec.
Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi,
sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint
şi cine-mi poate nimici vorbele?“
11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!
Despre închinare, autoritate şi acoperirea capului
2 Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am încredinţat. 3 Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi necinsteşte Capul. 5 Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca şi cum ar fi rasă pe cap. 6 Dacă femeia nu are capul acoperit, ar putea la fel de bine să-şi taie părul! Însă dacă este ruşinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, atunci să fie acoperită! 7 Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 8 Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9 şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor[a]. 11 Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul faţă de femeie, 12 pentru că, aşa cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul vine prin femeie şi toate vin de la Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? 14 Nu vă învaţă însăşi natura[b] că dacă un bărbat poartă părul lung, este o ruşine pentru el, 15 însă dacă o femeie are părul lung aceasta este gloria ei? Căci părul i-a fost dat ca învelitoare. 16 Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n-avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
17 Vă poruncesc acestea – nu vă laud, pentru că întâlnirile voastre fac mai mult rău decât bine. 18 Mai întâi, când vă adunaţi ca biserică, aud că între voi sunt dezbinări şi, în parte, cred lucrul acesta, 19 căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiţi buni între voi. 20 Când vă adunaţi, voi nu veniţi să mâncaţi Cina Domnului, 21 pentru că, în timp ce mâncaţi, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, aşa încât unul este flămând, iar altul este beat. 22 Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau nu aveţi respect pentru biserica lui Dumnezeu şi îi umiliţi pe cei care nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privinţă nu vă laud.
23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 şi, după ce a mulţumit[c], a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ 25 În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“[d] 26 Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. 28 Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, 29 pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. 30 De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm[e]. 31 Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. 33 Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul! 34 Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi pentru condamnarea voastră! Celelalte lucruri le voi rezolva când voi veni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.