M’Cheyne Bible Reading Plan

44 După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. ² Pune cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif. ³ Cum s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor. ⁴ Ei au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? ⁵ Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire^[a]? Rău lucru aţi făcut.»“ ⁶ Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

⁷ – De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! ⁸ Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău? ⁹ Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

¹⁰ – Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

¹¹ Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis. ¹² El a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin. ¹³ Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate. ¹⁴ Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui. ¹⁵ Iosif i-a întrebat:

– Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

¹⁶ Iuda i-a răspuns:

– Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

¹⁷ Dar el a zis:

– Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

¹⁸ Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis:

– Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon. ¹⁹ Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate. ²⁰ Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte. ²¹ Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi. ²² Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri. ²³ Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“. ²⁴ Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru. ²⁵ Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare, ²⁶ noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. ²⁷ Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii, ²⁸ dintre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci ²⁹ şi că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor. ³⁰ De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat, ³¹ va muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor. ³² Slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa. ³³ Astfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi. ³⁴ Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

Uneltire împotriva lui Isus

14 Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate prin care să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. ² Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

³ În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.

⁴ Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? ⁵ Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari^[a], iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime.

⁶ Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! ⁷ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! ⁸ Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ⁹ Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

¹⁰ Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. ¹¹ Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

¹² În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,^[b] ucenicii Lui L-au întrebat:

– Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?

¹³ El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis:

– Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, ¹⁴ şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹⁵ El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!

¹⁶ Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Descoperirea trădătorului

¹⁷ Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. ¹⁸ În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

¹⁹ Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul:

– Nu cumva sunt eu?

²⁰ El le-a răspuns:

– Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.^{[c] 21} Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

Cina Domnului

²² În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.“ ²³ Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri^[d], l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el. ²⁴ Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului^[e], care este vărsat pentru mulţi. ²⁵ Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“ ²⁶ După ce au cântat psalmii,^[f] s-au dus spre Muntele Măslinilor.

²⁷ Isus le-a zis:

– Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris:

²⁸ Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.

Isus prezice lepădarea lui Petru

²⁹ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu mă voi poticni!

³⁰ Isus i-a zis:

– Adevărat îţi spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului,^[h] te vei lepăda de Mine de trei ori!

³¹ Dar Petru a răspuns şi mai convins:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!

Şi toţi au spus la fel.

Ghetsimani

³² Apoi au venit într-un loc numit Ghetsimani şi Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Staţi jos aici, în timp ce Eu mă rog!“ ³³ I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să fie neliniştit şi să se mâhnească. ³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi!“

³⁵ S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. ³⁶ El zicea: „Abba^[i], Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul^[j] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

³⁷ Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Simone, dormi?! N-ai putut veghea nici măcar o oră? ³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă.“

³⁹ S-a îndepărtat şi s-a rugat din nou, spunând aceleaşi cuvinte. ⁴⁰ A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹ Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. ⁴² Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“

Arestarea lui Isus

⁴³ Şi imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor, de către cărturari şi de către bătrâni.

⁴⁴ Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“ ⁴⁵ Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Rabbi!“^[k] Şi L-a sărutat. ⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. ⁴⁷ Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.

⁴⁸ Isus le-a zis: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar^[l]? ⁴⁹ În fiecare zi eram cu voi în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă fie ca Scripturile să fie împlinite!“ ⁵⁰ Toţi L-au părăsit şi au fugit.

⁵¹ Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el, ⁵² dar el şi-a lăsat pânza de in şi a fugit dezbrăcat.

Isus înaintea Sinedriului

⁵³ Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Petru L-a urmat de la distanţă până în curtea marelui preot. S-a aşezat împreună cu gărzile şi se încălzea la foc.

⁵⁵ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu^[m] căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, ⁵⁶ pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

⁵⁷ Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând: ⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului.»“ ⁵⁹ Dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor. ⁶⁰ Marele preot s-a ridicat, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶¹ Dar El tăcea şi nu răspundea nimic.^[n] Marele preot L-a întrebat din nou:

– Eşti Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

⁶² Isus a răspuns:

– Sunt.

⁶³ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– Ce nevoie mai avem de martori?! ⁶⁴ Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?

Toţi L-au condamnat considerând că este vinovat şi vrednic de moarte. ⁶⁵ Unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L lovească şi să-I zică: „Profeţeşte!“, iar gărzile L-au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

⁶⁶ În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot ⁶⁷ şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis:

– Şi tu erai cu Isus nazarineanul!

⁶⁸ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu ştiu, nici nu înţeleg despre ce vorbeşti!

A ieşit afară, în faţa porţii, (şi atunci a cântat cocoşul)^[p].

⁶⁹ Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“ ⁷⁰ Însă el s-a lepădat din nou. După puţin timp, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:

– Cu siguranţă eşti unul dintre ei, căci eşti galileean!

⁷¹ Dar el a început să se blesteme şi să jure zicând:

– Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!

⁷² Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de al doilea cântat al cocoşului te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a început să plângă.^[q]

Cel slab şi cel puternic

14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă^[a], fără a purta dispute! ² Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.^{[b] 3} Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. ⁵ Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. ⁶ Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. ⁷ Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: ⁸ dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. ¹⁰ Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?^[c] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. ¹¹ Pentru că este scris:

¹² Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.

¹³ Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. ¹⁴ Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. ¹⁵ Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! ¹⁶ Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! ¹⁷ Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. ¹⁹ Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! ²⁰ Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. ²¹ Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. ²² Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! ²³ Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere^[e]. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.