M’Cheyne Bible Reading Plan

Ultimii ani ai vieţii lui Avraam

25 Avraam şi-a mai luat^[a] o soţie pe care o chema Chetura.

Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. ⁵ Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; ⁶ el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor^[b] sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit.

⁷ Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; astfel, el a fost adăugat la poporul său. ⁹ Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre ¹⁰ şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi^[c].

Urmaşii lui Ismael

¹² Aceasta este genealogia^[d] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam ¹³ şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor:

¹⁶ Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. ¹⁷ Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. ¹⁸ Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur^[e] şi au trăit separat de^[f] toate rudele lor.

Esau şi Iacov

¹⁹ Aceasta este genealogia^[g] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; ²⁰ acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[h] şi sora arameului Laban. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. ²³ Domnul i-a răspuns:

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. ²⁵ Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau^[i]. ²⁶ După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov^[j]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. ³⁰ Esau i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!

De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom^[k]. ³¹ Iacov i-a răspuns:

– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

³² – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?

³³ – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.

Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Semne ale sfârşitului

24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. ² Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat^[a]“.

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:

– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁵ Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. ⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁷ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)^[b] cutremure în diverse locuri. ⁸ Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. ¹⁰ Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. ¹¹ Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. ¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. ¹³ Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ¹⁴ Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[c], despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel ce citeşte, să înţeleagă –, ¹⁶ atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁷ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă, ¹⁸ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁹ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici de Sabat. ²¹ Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii şi până acum şi nici nu va mai fi! ²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

²³ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Este acolo!“, să nu credeţi! ²⁴ Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. ²⁵ Iată că v-am spus mai dinainte! ²⁶ Aşadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceţi; sau: „Iată-L în odăi ascunse!“, să nu credeţi! ²⁷ Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. ²⁸ Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii!

²⁹ Imediat după necazul acelor zile,

³⁰ Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului^[e] cu putere şi mare slavă. ³¹ El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

³² Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ³³ Tot aşa şi voi, când vedeţi toate aceste lucruri, să ştiţi că El^[f] este aproape, este chiar la uşi. ³⁴ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³⁵ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³⁶ Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul)^[g], ci numai Tatăl. ³⁷ Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. ³⁸ Căci aşa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, ³⁹ şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. ⁴⁰ Atunci, doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. ⁴¹ Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

⁴² Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru! ⁴³ Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti în ce strajă din noapte vine hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁴ Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!

Sclavul credincios şi înţelept

⁴⁵ Cine este deci sclavul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalţi sclavi ai săi, ca să le dea hrana la timp? ⁴⁶ Ferice de sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! ⁴⁸ Dar dacă sclavul acela este un sclav rău, care îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ ⁴⁹ şi care începe să-i bată pe confraţii lui şi să mănânce şi să bea cu beţivii, ⁵⁰ stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. ⁵¹ El îl va tăia în două^[h] şi-i va stabili partea la un loc cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Împrejurările destituirii împărătesei Vaşti

1 Iată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ahaşveroş^[a], – acel Ahaşveroş care domnea din India până în Cuş^[b], peste o sută douăzeci şi şapte de provincii^[c] –, ² în perioada în care împăratul Ahaşveroş stătea pe scaunul lui de domnie din citadela Susei.

³ În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un ospăţ în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor săi. Comandanţii oştirii Persiei şi ai Mediei, nobilii şi conducătorii provinciilor se aflau cu toţii acolo, înaintea împăratului. ⁴ Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat strălucita bogăţie a împărăţiei sale şi nepreţuita glorie a măreţiei sale. ⁵ Când zilele acestea s-au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari şi celor mici deopotrivă, un ospăţ de şapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

⁶ Covoare de bumbac, colorate în alb şi violet, erau prinse cu funii din in subţire şi din purpură de nişte verigi de argint, pe stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef şi de piatră neagră. ⁷ Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belşug, mulţumită dărniciei împăratului. ⁸ Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără oprelişti, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. ⁹ Împărăteasa Vaşti a dat şi ea un ospăţ femeilor în palatul imperial al împăratului Ahaşveroş.

¹⁰ În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, ¹¹ să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaşti, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele şi demnitarii să-i vadă frumuseţea, căci ea era frumoasă la înfăţişare. ¹² La aflarea poruncii împăratului, trimisă prin eunuci, împărăteasa Vaşti a refuzat să vină, iar împăratul s-a mâniat foarte tare. ¹³ Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci aşa se obişnuia, şi anume ca împăratul să se sfătuiască cu toţi cei ce cunoşteau legea şi dreptatea. ¹⁴ În apropierea lui se aflau Karşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan, cei şapte demnitari ai Persiei şi ai Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

¹⁵ – Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaşti, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahaşveroş trimisă prin eunuci?

¹⁶ Memucan a răspuns în prezenţa împăratului şi a demnitarilor astfel:

– Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaşti, ci şi faţă de toţi demnitarii şi de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ¹⁷ pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soţiile acestora, astfel că ele vor începe să-şi dispreţuiască soţii şi să zică: „Împăratul Ahaşveroş i-a zis împărătesei Vaşti să se înfăţişeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ ¹⁸ Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soţiile nobililor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naştere la mult dispreţ şi neînţelegere.

¹⁹ Dacă împăratul găseşte că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislaţia medo­persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa împăratului Ahaşveroş, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. ²⁰ Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

²¹ Sfatul a fost apreciat de împărat şi de demnitari, iar împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. ²² El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii în scrierea provinciei respective şi fiecărui popor în limba poporului respectiv, vestind că fiecare bărbat trebuie să fie stăpân în familia lui şi trebuie să vorbească limba propriului său popor.

Saul în faţa lui Felix

24 După cinci zile, marele preot Ananias s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. ² Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. ³ Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. ⁴ Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! ⁵ Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor ⁶ şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. ⁷ Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, ⁸ poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)^[a]. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ ⁹ Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai.

¹⁰ Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. ¹¹ După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. ¹² Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. ¹³ Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. ¹⁴ Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. ¹⁵ Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. ¹⁶ De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. ¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. ¹⁸ În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. ¹⁹ Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! ²⁰ Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, ²¹ afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“

²² Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ ²³ A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.

²⁴ După câteva zile, Felix a venit împreună cu soţia lui, Drusila^[b], care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus. ²⁵ Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit şi a zis: „Acum du-te; când voi mai avea timp, te voi chema.“ ²⁶ În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani şi de aceea trimitea deseori după el şi stătea de vorbă cu el.

²⁷ Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus^[c]. Vrând să câştige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.