M’Cheyne Bible Reading Plan
Moartea şi îngroparea Sarei
23 Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani; aceasta a fost durata vieţii ei. 2 Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în Canaan, iar Avraam s-a dus s-o jelească şi să plângă după ea. 3 Apoi Avraam s-a ridicat de lângă moarta sa şi le-a spus hitiţilor:
4 – Eu sunt doar un străin şi un peregrin printre voi: vindeţi-mi în mijlocul vostru un teren pentru înmormântare, pentru ca să-mi îngrop moarta dinaintea mea.
5 Hitiţii i-au răspuns lui Avraam:
6 – Ascultă-ne, domnul nostru! Tu eşti un prinţ puternic printre noi. Îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre; nici unul dintre noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.
7 Avraam s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea hitiţilor, poporul ţării. 8 El le-a zis:
– Dacă vreţi să-mi îngrop moarta dinaintea mea, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, 9 să-mi vândă peştera Mahpela, care este a lui şi care se află la marginea ogorului său. Să mi-o vândă la un preţ întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.
10 Fiind printre ceilalţi hitiţi, Efron i-a răspuns lui Avraam în auzul tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale:
11 – Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau ogorul şi-ţi dau şi peştera care este în el; ţi-o dau în prezenţa oamenilor din poporul meu. Îngroapă-ţi moarta.
12 Atunci Avraam s-a prosternat înaintea poporului ţării 13 şi i-a zis lui Efron în auzul poporului:
– Ascultă-mă, te rog! Îţi voi plăti preţul pentru ogor; primeşte-l de la mine, pentru ca să-mi îngrop moarta acolo.
14 Efron i-a răspuns lui Avraam:
15 – Domnul meu, ascultă-mă: o bucată de pământ de patru sute de şecheli de argint[a], ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi moarta.
16 Avraam a fost de acord cu Efron şi i-a cântărit preţul pe care acesta l-a menţionat în auzul hitiţilor: patru sute de şecheli de argint, potrivit tarifelor comercianţilor.
17 Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peştera care se afla în el, precum şi toţi copacii care erau pe acel teren) a trecut 18 în proprietatea lui Avraam prin cumpărare în prezenţa tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale. 19 După aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20 Astfel, ogorul şi peştera care se afla în el au trecut de la hitiţi în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.
Pilda nunţii fiului de împărat
22 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
2 „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât. 7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea. 9 Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 şi l-a întrebat:
– Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?
Acesta a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor:
– Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“
Tributul datorat Cezarului
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[a], care I-au zis:
– Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului[b] sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis:
– De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar[c]. 20 Isus i-a întrebat:
– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei.
Atunci El le-a zis:
– Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![d]
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
23 În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[e] 25 Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său. 26 Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea. 27 Femeia a murit ultima dintre toţi. 28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!
29 Isus le-a răspuns:
– Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“?[f] El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
Cea mai mare poruncă
34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“[g]. 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[h]. 40 Toată Legea şi Profeţii[i] depind[j] de aceste două porunci.
Al cui fiu este Cristos?
41 În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:
42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
– Al lui David.
43 Isus le-a zis:
– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:[k]
«Şezi la dreapta Mea
până-Ţi voi pune duşmanii
sub picioare!»“?[l]
45 Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
Preoţii şi leviţii repatriaţi
12 Preoţii şi leviţii care s-au întors împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua au fost următorii:
Seraia, Ieremia, Ezra,
2 Amaria, Maluh, Hatuş,
3 Şecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinton[a], Abia,
5 Miyamin[b], Maadia, Bilga,
6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amok, Hilchia şi Iedaia.
Aceştia au fost căpetenii ale preoţilor şi ale rudelor lor pe vremea lui Iosua.
8 Dintre leviţi –
Iosua, Binui, Kadmiel,
Şerebia, Iuda, Matania, care, împreună cu rudele sale, era responsabil cu cântările de laudă,
9 precum şi Bakbuchia şi Uni, rudele lor, care îşi împlineau slujbele alături de ei.
10 Lui Iosua i s-a născut Ioiachim,
lui Ioiachim i s-a născut Eliaşib,
lui Eliaşib i s-a născut Ioiada,
11 lui Ioiada i s-a născut Ionatan,
lui Ionatan i s-a născut Iadua.
12 Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile familiilor preoţeşti au fost următoarele:
pentru Seraia – Meraia;
pentru Ieremia – Hanania;
13 pentru Ezra – Meşulam;
pentru Amaria – Iehohanan;
14 pentru Maluh – Ionatan;
pentru Şecania[c] – Iosif;
15 pentru Harim – Adna;
pentru Meremot[d] – Helkai;
16 pentru Ido – Zaharia;
pentru Ghinton – Meşulam;
17 pentru Abia – Zicri;
pentru Miniamin şi Moadia – Piltai;
18 pentru Bilga – Şamua;
pentru Şemaia – Iehonatan;
19 pentru Ioiarib – Matnai;
pentru Iedaia – Uzi;
20 pentru Salai – Kalai;
pentru Amok – Eber;
21 pentru Hilchia – Haşabia;
pentru Iedaia – Netanel.
22 Căpeteniile familiilor leviţilor şi ale preoţilor de pe vremea lui Eliaşib, a lui Ioiada, a lui Iohanan şi a lui Iadua, au fost înscrise în timpul domniei lui Darius persanul[e]. 23 Căpeteniile familiilor urmaşilor lui Levi au fost înscrise în „Cartea cronicilor“ până pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. 24 Căpeteniile levitice Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Kadmiel, împreună cu rudele lor, stând unii în dreptul celorlalţi, erau responsabili să aducă laudă şi mulţumire Domnului, aşa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. 25 Matania, Bakbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Akub erau paznicii care aveau în grijă magaziile de la porţi. 26 Aceştia au trăit pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadak, a guvernatorului Neemia şi a preotului şi cărturarului Ezra.
Consacrarea Ierusalimului reconstruit
27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviţii au fost chemaţi din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim şi să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulţumire şi cu cântece de chimval, de harfă[f] şi de liră. 28 S-au adunat cântăreţii din zonele dimprejurul Ierusalimului, cei din satele netofatiţilor, 29 cei din Bet-Ghilgal şi cei din ţinutul Ghevei şi Azmavetului, căci cântăreţii îşi construiseră aşezări împrejurul Ierusalimului. 30 Preoţii şi leviţii s-au curăţit, după care au curăţit poporul, porţile şi zidul Ierusalimului.
31 I-am pus pe conducătorii lui Iuda să se suie pe zid şi am organizat două coruri mari. Cel dintâi alai a pornit în partea dreaptă, luând-o pe zid către Poarta Gunoiului.
32 În urma leviţilor mergeau Hoşaia cu jumătate dintre conducătorii lui Iuda, 33 Azaria, Ezra, Meşulam, 34 Iuda, Beniamin, Şemaia şi Ieremia. 35 Mai erau unii dintre preoţi cu trâmbiţele lor, precum şi Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Micaia, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, 36 însoţit de Şemaia, de Azarel, de Milalai, de Ghilalai, de Maai, de Netanel, de Iuda şi de Hanani, – rudele lui –, care aveau instrumentele muzicale rânduite de David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea acestora. 37 Când au ajuns la Poarta Izvorului, au mers înainte, urcând pe treptele Cetăţii lui David, apoi pe ridicătura zidului, pe deasupra palatului lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit.
38 Al doilea cor a pornit în partea stângă, iar eu împreună cu cealaltă jumătate din popor am mers după leviţi pe zid. Am continuat pe deasupra Turnului Cuptoarelor, până la Zidul cel Lat, 39 apoi pe deasupra Porţii lui Efraim, pe deasupra Porţii Vechi, pe deasupra Porţii Peştilor, a Turnului lui Hananel, a Turnului celor O Sută, pe deasupra Porţii Oilor şi ne-am oprit la Poarta Temniţei. 40 Cele două coruri s-au oprit la Templul lui Dumnezeu şi odată cu acestea şi eu, însoţit de jumătate dintre dregători. 41 Preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Micaia, Elioenai, Zaharia şi Hanania erau cu trâmbiţele. 42 Cântăreţii Maaseia, Şemaia, Elazar, Uzi, Iehohanan, Malchia, Elam şi Ezer şi-au făcut auzite vocile sub conducerea lui Iezrahia. 43 În ziua aceea s-au adus foarte multe jertfe şi s-au bucurat cu toţii, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar şi femeile, şi copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.
44 În ziua aceea, au fost numiţi nişte bărbaţi responsabili cu odăile care erau folosite drept cămări pentru darurile de bunăvoie, pentru primele roade şi pentru zeciuieli, ca să adune în ele, de pe ogoarele cetăţilor, părţile stabilite de Lege pentru preoţi şi pentru leviţi, căci bucuria celor din Iuda se datora faptului că preoţii şi leviţii erau la locul lor, 45 împlinind slujba lui Dumnezeu şi slujba curăţirii. Tot aşa făceau şi cântăreţii, şi portarii, potrivit cu cele poruncite de David şi de fiul său Solomon. 46 Căci odinioară, pe vremea lui David şi a lui Asaf, erau căpetenii care supravegheau cântăreţii şi cântările de laudă şi de mulţumire pentru Domnul. 47 Toţi cei din Israel, de pe vremea lui Zerub-Babel şi a lui Neemia, au dat zilnic părţile cuvenite cântăreţilor şi portarilor. Ei au pus deoparte şi ceea ce era pentru leviţi, iar leviţii au pus deoparte ceea ce era pentru urmaşii lui Aaron.
22 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi acum apărarea faţă de voi!“ 2 Când au auzit ei că li se adresează în limba aramaică[a], au făcut şi mai multă linişte. 3 Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta şi am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu stricteţea Legii strămoşilor noştri, fiind tot atât de plin de râvnă faţă de Dumnezeu cum sunteţi voi toţi astăzi. 4 Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei, 5 aşa cum, de altfel, pot depune mărturie cu privire la mine şi marele preot precum şi tot sfatul bătrânilor[b], de la care am primit şi scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să-i aduc legaţi la Ierusalim chiar şi pe cei de acolo, ca să fie pedepsiţi.
6 În timp ce eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?» 8 Eu am întrebat: «Cine eşti, Doamne[c]?» El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, Cel pe Care tu Îl persecuţi!» 9 Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înţelegeau cuvintele Celui Ce-mi vorbea. 10 Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce s-a hotărât să faci.» 11 Cum, din cauza strălucirii acelei lumini, nu puteam vedea, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi m-au dus în Damasc.
12 Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, după cum cere Legea, şi vorbit de bine de către toţi iudeii care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi m-am uitat la el. 14 El a zis: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales ca să-I cunoşti voia, să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui, 15 pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16 Iar acum, ce aştepţi?! Ridică-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»
17 După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19 Eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi băgam în închisoare şi îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martorul[d] Tău, eram şi eu de faţă, dându-mi aprobarea şi păzind hainele celor ce-l omorau!» 21 Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“
Pavel şi tribunul roman
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ 23 În timp ce ei ţipau, îşi azvârleau hainele şi aruncau praf în văzduh, 24 tribunul a poruncit să fie dus în fort şi să fie interogat prin lovituri de bici, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui. 25 În timp ce-l legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?“[e] 26 Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este roman!“
27 Tribunul s-a dus la el şi l-a întrebat:
– Spune-mi, eşti roman?
– Da, i-a răspuns Pavel.
28 Tribunul a zis:
– Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.
Pavel i-a zis:
– Eu sunt chiar născut roman.[f]
29 Imediat, cei ce urmau să-l interogheze s-au retras de la el, iar tribunul, când a aflat că este cetăţean roman, s-a temut, pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30 În ziua următoare, vrând să ştie exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus să stea înaintea lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.