M’Cheyne Bible Reading Plan
Cei trei vizitatori
18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. 2 La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. 3 El a zis:
– Stăpâne[a], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4 Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. 5 Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.
– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.
6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri[b] de făină, frământă şi fă pâine.“ 7 El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. 8 Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. 9 Ei l-au întrebat:
– Unde este Sara, soţia ta?
– Acolo, în cort, a răspuns el.
10 Apoi Unul dintre ei[c] a spus:
– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.
Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. 12 De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ 13 Domnul l-a întrebat pe Avraam:
– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ 14 Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.
15 Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:
– Nu am râs.
– Ba da, ai râs! a răspuns El.
Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma
16 Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. 17 Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18 din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19 Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ 20 Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! 21 Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“
22 Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.[d] 23 Avraam s-a apropiat de El şi a zis:
– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? 25 Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?
26 – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.
27 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, 28 dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?
– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
29 – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.
– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
30 – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.
– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
31 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.
– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.
32 – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.
– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.
Schimbarea la faţă
17 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus, doar pe ei, pe un munte înalt. 2 Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea[a] înaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3 Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4 Petru I-a zis lui Isus:
– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!
5 În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi![b]“
6 Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. 7 Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:
– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!
8 Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit:
– Să nu spuneţi nimănui despre viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morţi!
10 Ucenicii L-au întrebat:
– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11 El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine, şi el va restaura toate lucrurile. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa urmează să sufere şi Fiul Omului din partea lor.
13 Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la mulţime, un om a venit la El, a îngenuncheat înaintea Lui
15 şi I-a zis:
– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic[c] şi suferă cumplit! El cade adesea în foc şi cade adesea în apă! 16 L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.
17 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l aici la Mine!
18 Isus a certat demonul şi acesta a ieşit afară din el. Şi copilul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19 Atunci ucenicii au venit doar ei la Isus şi L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20 El le-a răspuns:
– Din pricina puţinei voastre credinţe! Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil! 21 (Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi post.)[d]
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
22 În timp ce erau adunaţi în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.
Taxa pentru Templu
24 Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau didrahma[e] pentru Templu şi l-au întrebat:
– Învăţătorul vostru nu plăteşte didrahma pentru Templu?
25 El le-a răspuns:
– Ba da.
Când Petru a intrat în casă, Isus a vorbit primul şi a zis:
– Ce părere ai, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?
26 Petru I-a răspuns:
– De la străini.
Isus i-a zis:
– Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater[f]; ia-l şi dă-li-l lor pentru Mine şi pentru tine!
7 După ce s-a reconstruit zidul şi am fixat porţile, au fost puşi în slujbele lor portarii, cântăreţii şi leviţii. 2 I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani şi[a] pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulţi în credincioşie şi în frică de Dumnezeu, 3 şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portarii continuă să stea de veghe, porţile să fie închise şi zăvorâte! Să puneţi de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“
Lista exilaţilor repatriaţi
4 Cetatea era largă şi încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puţin, iar casele încă nu fuseseră rezidite. 5 Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să-i adun pe nobili, pe dregători şi pe cei din popor ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia primilor veniţi din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:
6 „Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar[b], împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 7 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul lui Israel:
8 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
9 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
10 urmaşii lui Arah – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
11 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute optsprezece;
12 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
13 urmaşii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci şi cinci;
14 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
15 urmaşii lui Binui – în număr de şase sute patruzeci şi opt;
16 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci şi doi;
18 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şapte;
19 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii şaizeci şi şapte;
20 urmaşii lui Adin – în număr de şase sute cincizeci şi cinci;
21 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
22 urmaşii lui Haşum – în număr de trei sute douăzeci şi opt;
23 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi patru;
24 urmaşii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;
25 urmaşii lui Ghivon – în număr de nouăzeci şi cinci;
26 oamenii din Betleem şi Netofa – în număr de o sută optzeci şi opt;
27 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
28 oamenii din Bet-Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
30 oamenii din Rama şi din Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
31 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
32 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de o sută douăzeci şi trei;
33 oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
34 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
35 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
36 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
37 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi unu;
38 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;
39 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
40 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
41 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
42 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
43 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia[c], – în număr de şaptezeci şi patru;
44 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută patruzeci şi opt;
45 portarii, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în număr de o sută treizeci şi opt;
46 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
47 ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,
48 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Şalmai,
49 ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,
50 ai lui Reaia, ai lui Reţin, ai lui Nekoda,
51 ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,
52 ai lui Besai, Meunim, Nefuşsim,
53 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
54 ai lui Baţlit, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
55 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
56 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
57 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,
58 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
59 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim, ai lui Amon;
60 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.“
61 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan[d] şi din Imer, fără să-şi fi putut dovedi familia şi neamul, dacă sunt sau nu din Israel:
62 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
63 dintre preoţi, urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
64 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 65 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[e]. 66 În total,
în toată adunarea erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
67 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute patruzeci şi cinci.
68 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,[f]
69 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
70 Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuşi guvernatorul a depus în vistierie, următoarele:
71 Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare:
72 Restul poporului a dăruit:
douăzeci de mii de darici de aur,
două mii de mine[j] de argint
şi şaizeci şi şapte de tunici preoţeşti.
73 Aşadar, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întreg Israelul s-au aşezat în cetăţile lor. La începutul lunii a şaptea, israeliţii erau în cetăţile lor.
În Tesalonic
17 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. 4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Silas; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. 5 Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Silas ca să-i aducă afară, la mulţime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii[a], strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, 7 iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8 Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul.
În Berea
10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Silas la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau o minte mai deschisă[b] decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice cu influenţă şi nu puţini bărbaţi. 13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce l-au însoţit pe Pavel l-au condus până la Atena, şi apoi, după ce au primit porunca pentru Silas şi Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors.
Pavel în Atena
16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu[c], iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni[d] şi stoici[e] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[f], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[g]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[h]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[i]
29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“
32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul[j], o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.