M’Cheyne Bible Reading Plan

Celebrarea Paştelui

35 Iosia a ţinut Paştele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paşte în a paisprezecea zi a lunii întâi. ² El a pus preoţii la slujbele lor şi i-a încurajat în ce priveşte slujba Casei Domnului. ³ El le-a zis leviţilor, care dădeau învăţătură întregului Israel şi care erau puşi deoparte pentru Domnul, următoarele:

⁷ Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenţi, miei şi iezi din turme, toţi pentru Paşte, în număr de treizeci de mii, precum şi trei mii de viţei. Toate acestea erau din averea regelui. ⁸ Căpeteniile regelui au oferit şi ei de bunăvoie daruri poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei. ⁹ Conania şi rudele sale, Şemaia şi Netanel, precum şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor, le-au dăruit leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite. ¹⁰ Slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile, iar leviţii s-au aşezat în cete, după cum poruncise regele.

¹¹ Apoi au adus jertfa de Paşte. Preoţii au stropit sângele, luându-l de la leviţii care jupuiseră animalele. ¹² Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu vitele. ¹³ Au fript jertfa de Paşte la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane şi cratiţe şi le-au împărţit în grabă întregului popor. ¹⁴ După aceea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi – căci preoţii, urmaşii lui Aaron, aduseseră arderile de tot şi grăsimile până seara, astfel că leviţii au trebuit să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţi, urmaşii lui Aaron. ¹⁵ Cântăreţii, urmaşii lui Asaf, erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-şi întrerupă slujba, deoarece leviţii, rudele lor, au pregătit jertfa de Paşte pentru ei. ¹⁶ Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. ¹⁷ Israeliţii aflaţi atunci la Ierusalim au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile. ¹⁸ Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ţinut un Paşte ca cel ţinut de Iosia împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din Iuda şi cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului. ¹⁹ Paştele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Împrejurările morţii lui Iosia

²⁰ După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco^[a], monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiş, pe Eufrat. Iosia i-a ieşit împotrivă. ²¹ Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“ ²² Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido. ²³ Arcaşii l-au lovit pe regele Iosia, şi prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt grav rănit!“ ²⁴ Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim, unde a şi murit. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui şi tot poporul din Iuda şi din Ierusalim l-a bocit pe Iosia. ²⁵ Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia şi, până în ziua de azi, toţi cântăreţii şi cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.

²⁶ Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioşie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, ²⁷ precum şi isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“.

Un cer nou şi un pământ nou

21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. ² Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. ³ Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul^[a] lui Dumnezeu este cu oamenii^[b]! El va veni să locuiască^[c] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul^[d] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)^[e]. ⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“

⁵ Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega^[f], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. ⁸ Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“

Noul Ierusalim^[g]

⁹ Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ ¹⁰ M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. ¹¹ Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. ¹² Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.

¹⁵ Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii^[h]. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau la fel. ¹⁷ A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de coţi^[i], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. ¹⁸ Zidul era construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. ¹⁹ Temeliile zidului cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, ²⁰ a cincea – de sardonix, a şasea – de sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.^{[j] 21} Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era din aur curat, limpede ca sticla.

²² N-am văzut nici un templu în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Dumnezeu, iar Mielul este sfeşnicul ei. ²⁴ Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea. ²⁵ Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. ²⁶ Gloria şi onoarea neamurilor vor fi aduse în ea. ²⁷ Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.

3 „Iată, îl trimit pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Şi deodată, va intra în Templul Său Stăpânul pe Care-L căutaţi! Solul Legământului, în Care voi vă găsiţi plăcerea, iată-L că vine! zice Domnul Oştirilor. ² Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului şi ca leşia înălbitorului! ³ Se va aşeza ca un rafinor şi ca cel ce curăţă argintul şi-i va curăţi pe urmaşii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri în dreptate. ⁴ Atunci darurile lui Iuda şi ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară! ⁵ Atunci mă voi apropia de voi pentru judecată şi mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata simbriaşului, a celor ce asupresc pe văduvă şi pe orfan şi a celor ce nedreptăţesc pe străin şi care nu se tem de Mine, zice Domnul Oştirilor.

Chemarea la pocăinţă şi promisiunea binecuvântării

⁶ Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb! De aceea, voi, urmaşi ai lui Iacov, n-aţi pierit! ⁷ Încă de pe vremea strămoşilor voştri v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit! Întoarceţi-vă la Mine şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor.

Dar voi întrebaţi: «Cum să ne întoarcem?»

⁸ Se cade ca un om să-L jefuiască^[a] pe Dumnezeu? Şi totuşi voi Mă jefuiţi.

Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am jefuit?»

Cu privire la zeciuială şi la contribuţii! ⁹ Sunteţi crunt blestemaţi, căci Eu sunt Cel pe Care îl jefuiţi voi, tot neamul! ¹⁰ Aduceţi însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veţi mai avea loc unde s-o ţineţi! ¹¹ O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar viţa din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare, zice Domnul Oştirilor. ¹² Atunci toate neamurile vă vor numi fericiţi, pentru că veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul Oştirilor.

¹³ Aţi rostit cuvinte grele împotriva Mea, zice Domnul.

Cu toate acestea, voi întrebaţi: «Ce am spus împotriva Ta?»

¹⁴ Aţi spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câştigat dacă am păzit poruncile Sale şi am umblat căindu-ne^[b] înaintea Domnului Oştirilor? ¹⁵ Acum îi numim fericiţi pe cei aroganţi. Da, nu numai că cei ce săvârşesc răul prosperă, dar ei Îl şi ispitesc pe Dumnezeu şi scapă!»“

Răsplata celor drepţi

¹⁶ Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alţii, iar Domnul a luat aminte şi a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul şi se gândesc la Numele Lui. ¹⁷ „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oştirilor, în^[c] ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea preţioasă.^[d] Îi voi cruţa aşa cum un părinte îşi cruţă fiul care-i slujeşte. ¹⁸ Şi veţi vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept şi cel rău, dintre cel care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi cel care nu-I slujeşte!

Învierea lui Isus

20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. ² A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus^[a], şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ ³ Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt. ⁴ Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. ⁵ Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. ⁶ Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, ⁷ dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat. ⁸ Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. ⁹ Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi^[b]. ¹⁰ Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

¹¹ Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt ¹² şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus. ¹³ Ei au întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi?

Ea le-a răspuns:

– Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!

¹⁴ După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ Isus a întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi?

Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:

– Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!

¹⁶ – Maria! i-a zis Isus.

Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică:

– Rabbuni^[c]! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.

¹⁷ Isus i-a zis:

– Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“

¹⁸ Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri.

Isus li Se arată ucenicilor

¹⁹ În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ ²⁰ Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. ²¹ Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ ²² Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! ²³ Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“

²⁴ Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“^[d], nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Ceilalţi ucenici i-au zis:

– L-am văzut pe Domnul!

Dar el le-a zis:

– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

²⁶ După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁷ Apoi i-a zis lui Toma:

– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!

²⁸ Toma I-a răspuns:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu!

²⁹ Isus i-a zis:

– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!

Scopul scrierii acestei cărţi

³⁰ Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. ³¹ Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi^[e] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.