M’Cheyne Bible Reading Plan

Domnia lui Iosia peste Iuda

34 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga. ³ În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, pentru ca în al doisprezecelea an al domniei sale să înceapă să cureţe ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de aşere, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi. ⁴ Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat în bucăţi altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora; a sfărâmat aşerele, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut pulbere şi a presărat-o pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, ⁵ iar oasele preoţilor lor le-a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curăţit ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul. ⁶ În cetăţile lui Manase, Efraim, Simeon şi până în Neftali, precum şi în ruinele dimprejurul lor, ⁷ a dărâmat altarele şi aşerele, a făcut pulbere idolii ciopliţi şi a tăiat în bucăţi toate altarele pentru tămâiere din tot ţinutul lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Restaurarea Casei Domnului

⁸ În al optsprezecelea an al domniei sale, tot ca să cureţe ţara şi Casa, Iosia l-a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, conducătorul cetăţii, şi pe Ioah, fiul arhivarului Ioahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul lui. ⁹ Aceştia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la cei din Manase şi Efraim, de la toată rămăşiţa lui Israel, de la toţi cei din Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia l-au dat lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, pentru repararea şi restaurarea Casei; ¹¹ l-au dat tâmplarilor şi constructorilor ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi, precum şi pentru placarea clădirilor distruse de regii lui Iuda. ¹² Oamenii îşi făceau cu credincioşie lucrarea. Peste ei au fost numiţi ca supraveghetori Iahat şi Obadia, leviţi dintre urmaşii lui Merari, precum şi Zaharia şi Meşulam, dintre chehatiţi. Toţi leviţii care erau pricepuţi să cânte la instrumente muzicale ¹³ vegheau asupra cărăuşilor şi îi supravegheau pe toţi cei ce făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alţi leviţi erau scribi, dregători şi portari.

Cartea Legii şi reforma religioasă

¹⁴ În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului dată prin Moise. ¹⁵ Hilchia a luat cuvântul şi i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan. ¹⁶ Şafan a adus Cartea la rege şi i-a adus totodată şi următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai dat să facă. ¹⁷ Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au încredinţat celor ce supraveghează şi celor ce fac lucrarea.“ ¹⁸ Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“ Apoi a început să citească din ea înaintea regelui. ¹⁹ Când a auzit regele cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. ²⁰ Şi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica^[a], scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: ²¹ „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi a lui Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în Cartea care a fost găsită! Căci mare este mânia Domnului care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoşii noştri nu au păzit Cuvântul Domnului şi nu au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta.“

²² Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tokhat^[b], fiul lui Hasra^[c], păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou^[d] şi i-au spus toate acestea. ²³ Ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine că ²⁴ aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele care sunt scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. ²⁵ Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele mâinilor lor, mânia Mea se va dezlănţui în locul acesta şi nu se va stinge!» ²⁶ Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ²⁷ ‘Pentru că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! ²⁸ De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui!’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta. ²⁹ Atunci regele i-a strâns pe toţi cei din sfatul bătrânilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. ³⁰ Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului care a fost găsită în Casa Domnului. ³¹ Regele a stat în picioare lângă locul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta. ³² Apoi el i-a determinat să intre în legământ pe toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi astfel locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoşilor lor. ³³ Regele Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile locuite de israeliţi şi i-a determinat pe toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Cât timp a trăit Iosia, israeliţii nu s-au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor.

Cei o mie de ani

20 Am văzut un înger care cobora din cer şi care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în mână. ² El a înşfăcat balaurul, şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. ³ El l-a aruncat în Adânc, apoi a încuiat şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile până când se vor fi împlinit cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.

⁴ Am văzut nişte tronuri, iar celor ce şedeau pe ele li s-a dat autoritatea să judece. Am văzut şi sufletele celor ce au fost decapitaţi din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s-au închinat fiarei, nici imaginii ei şi care n-au primit semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos timp de o mie de ani. ⁵ (Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este prima înviere. ⁶ Fericiţi^[a] şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra acestora a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El timp de o mie de ani.

Condamnarea lui Satan

⁷ Când se vor fi împlinit cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din închisoarea lui ⁸ şi va ieşi ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului – pe Gog şi Magog^[b] – şi să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul mării. ⁹ Ele s-au ridicat la orizontul pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit. ¹⁰ Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde erau fiara şi profetul fals. Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.

Judecarea celor morţi

¹¹ Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. ¹² I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. ¹³ Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor^[c] i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. ¹⁴ Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. ¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc.

2 „Iar acum, această poruncă este pentru voi, preoţilor! ² Dacă nu veţi asculta şi dacă nu vă veţi pune la inimă să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul Oştirilor, voi trimite blestemul asupra voastră şi voi blestema binecuvântările voastre. Deja le-am şi blestemat, pentru că nu v-aţi pus la inimă să Mă cinstiţi!

³ Iată, îi voi mustra pe urmaşii^[a] voştri^[b], vă voi împrăştia bălegarul pe faţă – bălegarul din măruntaiele jertfelor de la sărbătorile voastre – şi veţi fi duşi împreună cu ele! ⁴ Veţi şti atunci că Eu v-am trimis această poruncă, pentru ca legământul Meu cu Levi să continue, zice Domnul Oştirilor. ⁵ Legământul Meu cu el a fost un legământ al vieţii şi al păcii. I l-am dat ca să se teamă de Mine, iar el s-a temut de Mine, a fost îngrozit de Numele Meu! ⁶ Legea adevărului a fost în gura lui şi nici o nedreptate n-a fost găsită pe buzele lui. El a umblat cu Mine în pace şi onestitate şi i-a întors pe mulţi de la fărădelege. ⁷ Căci buzele unui preot trebuie să păzească cunoştinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului Oştirilor.

⁸ Dar voi v-aţi abătut de la cale, i-aţi făcut pe mulţi să cadă prin învăţătura voastră^[c] şi aţi distrus^[d] legământul Meu cu Levi, zice Domnul Oştirilor. ⁹ De aceea şi Eu v-am făcut de dispreţ şi v-am umilit înaintea întregului popor, tot aşa cum şi voi n-aţi păzit căile Mele şi aţi fost părtinitori în ce priveşte Legea!“

Necredincioşia lui Iuda

¹⁰ N-avem toţi un singur Tată^[e]? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? Atunci de ce suntem necredincioşi unul faţă de altul, pângărind legământul strămoşilor noştri? ¹¹ Iuda a fost necredincios, iar în Israel şi în Ierusalim s-a săvârşit o urâciune, căci Iuda a pângărit Lăcaşul Domnului, pe care El îl iubeşte, şi s-a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin. ¹² Domnul să-l nimicească din corturile lui Iacov pe cel ce a făcut lucrul acesta – pe cel treaz şi pe cel care răspunde^[f] – chiar dacă I-ar aduce un dar Domnului Oştirilor.

¹³ Iată un alt lucru pe care-l mai faceţi: acoperiţi altarul Domnului cu lacrimi, cu plânsete şi cu gemete, pentru că El nu mai ţine seama de darurile voastre şi nu le mai primeşte cu plăcere din mâinile voastre. ¹⁴ Şi vă întrebaţi: „De ce?“ Pentru că Domnul a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, faţă de care ai fost necredincios, deşi ea este consoarta ta, soţia ta prin legământ. ¹⁵ Nu i-a făcut El una? În trup şi în duh sunt ai Lui^[g]. De ce una? Pentru că El caută o sămânţă dumnezeiască.^[h] Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nici unul dintre voi să nu fie necredincios soţiei tinereţii sale! ¹⁶ „Căci Eu urăsc divorţul, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. Eu urăsc pe cel ce se acoperă cu violenţă cum se acoperă cu o haină^[i]“, zice Domnul Oştirilor. Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nu fiţi necredincioşi!

Ziua judecăţii este aproape

¹⁷ L-aţi obosit pe Domnul prin cuvintele voastre. Şi totuşi întrebaţi: „Cum L-am obosit?“ L-aţi obosit spunând: „Toţi cei care fac răul sunt buni înaintea Domnului şi în ei Îşi găseşte El plăcerea!“ Sau spunând: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“

Condamnarea lui Isus

19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască^[a]. ² Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. ³ Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“^[b] Şi-I dădeau palme. ⁴ Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:

– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!

⁵ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:

– Iată Omul!

⁶ Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:

– Răstigneşte-L^[c]! Răstigneşte-L!

Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!

⁷ Iudeii i-au răspuns:

– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

⁸ Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. ⁹ A intrat din nou în pretoriu^[d] şi L-a întrebat pe Isus:

– De unde eşti?

Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?

¹¹ Isus i-a răspuns:

– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

¹² De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:

– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului^[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

¹³ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“^[f]. ¹⁴ Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea^[g]. Pilat le-a zis iudeilor:

– Iată-L pe Împăratul vostru!

¹⁵ Ei au strigat:

– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!

Pilat i-a întrebat:

– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoţilor au răspuns:

– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!

¹⁶ Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

L-au luat deci pe Isus, ¹⁷ iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“^[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. ¹⁸ L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. ¹⁹ Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. ²⁰ Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. ²¹ Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:

– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“

²² Pilat le-a răspuns:

– Ce-am scris, am scris!

²³ Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. ²⁴ Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:

Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. ²⁶ Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea^[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus

²⁸ După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“^{[k] 29} Acolo era pus un vas plin cu vin acru^[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. ³⁰ Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

³¹ Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. ³² Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, ³⁴ ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. ³⁵ Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. ³⁶ Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“^{[m] 37} Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“^[n]

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. ³⁹ A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre^[o] de smirnă şi aloe. ⁴⁰ Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁴² Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.