M’Cheyne Bible Reading Plan

Reorganizarea slujirii preoţilor şi leviţilor

31 Când toate acestea s-au încheiat, toţi israeliţii prezenţi au plecat spre cetăţile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri şi au retezat aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase şi nu s-au lăsat până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israeliţii s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.

² Ezechia a aşezat din nou pe şiruri cetele preoţilor şi ale leviţilor, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea de tot, pentru jertfele de pace^[a], pentru slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei Domnului. ³ Regele a dăruit o parte din averile sale pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, aşa cum este scris în Legea Domnului. ⁴ El a poruncit poporului care locuia în Ierusalim să dea o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor, ca astfel ei să se poată dedica Legii Domnului. ⁵ Când s-a răspândit vestea aceasta, israeliţii şi-au înmulţit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belşug din tot ce aveau. ⁶ Atât israeliţii, cât şi cei din Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat şi ei zeciuială din boi şi din oi, precum şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeul lor; le-au adus şi le-au pus grămezi. ⁷ Au început să facă grămezi în luna a treia şi au terminat în luna a şaptea. ⁸ Când Ezechia şi căpeteniile au sosit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. ⁹ Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi cu privire la grămezile strânse. ¹⁰ Azaria, preotul conducător, din familia lui Ţadok, i-a zis: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuţia, am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Şi-a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“

¹¹ Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte odăi în Casa Domnului, iar ei le-au pregătit. ¹² Au adus acolo cu credincioşie contribuţia, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil peste acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Şimei, era al doilea după el. ¹³ Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub conducerea lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, numiţi de către regele Ezechia şi de către Azaria, cel ce era responsabil de Casa lui Dumnezeu. ¹⁴ Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, de împărţirea contribuţiei aduse Domnului, precum şi de lucrurile preasfinte. ¹⁵ În cetăţile preoţilor, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania. Aceştia împărţeau cu credincioşie partea cuvenită rudelor lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, ¹⁶ precum şi celor înscrişi în genealogii – băieţii de la vârsta de trei^[b] ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, ¹⁷ preoţilor înscrişi în genealogii, potrivit familiilor lor şi leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după responsabilităţile lor, potrivit cetelor lor ¹⁸ – adică întregii adunări a celor înscrişi în genealogii cu toţi copilaşii lor, cu soţiile lor, cu fiii şi fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioşi în a se păstra sfinţi.

¹⁹ Pentru urmaşii lui Aaron, preoţii, care locuiau în ţinuturile cu păşuni din apropierea fiecărei cetăţi preoţeşti, au fost numiţi oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieţilor aflaţi sub îndrumarea preoţilor şi tuturor acelora dintre leviţii înscrişi în genealogii. ²⁰ Aşa a făcut Ezechia în tot ţinutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept şi adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. ²¹ Toată lucrarea pe care a început-o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu şi cu privire la Lege sau la porunci, ca să-L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit-o din toată inima, astfel că el a reuşit.

Marea prostituată şi fiara

17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! ² Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.“ ³ M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. ⁴ Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. ⁵ Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:

„MARELE BABILON, MAMA PROSTITUATELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI“.

⁶ Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor^[a] lui Isus.

Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. ⁷ Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni. ⁹ Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, ¹⁰ dintre care cinci au căzut, unul este, şi celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. ¹¹ Fiara care era, şi nu mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. ¹² Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. ¹³ Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. ¹⁴ Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“

¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc. ¹⁷ Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.“

² În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor şi nu vor mai fi amintiţi! De asemenea, voi îndepărta din ţară profeţii şi duhul necurat. ³ Când cineva va mai profeţi, tatăl său şi mama sa, care l-au născut, îi vor zice: «Nu vei mai trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului!» Şi înşişi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge atunci când va profeţi!^[a]

⁴ În ziua aceea, fiecărui profet îi va fi ruşine, când va profeţi, de viziunea lui şi nu se va mai îmbrăca cu o mantie de păr ca să înşele, ⁵ ci fiecare va zice: «Eu nu sunt profet, ci sunt un lucrător al pământului, căci am lucrat^[b] pământul încă din tinereţea mea!» ⁶ Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde ai aceste răni pe piept^[c]?», el va răspunde: «Sunt rănile primite în casa prietenilor mei!»“

Păstorul lovit, oile risipite

16 V-am spus aceste lucruri ca să nu fie pentru voi un prilej de poticnire. ² Vă vor da afară din sinagogi; mai mult, vine vremea când oricine vă va omorî va crede că-I aduce închinare^[a] lui Dumnezeu! ³ Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. ⁴ V-am spus însă aceste lucruri pentru ca atunci când va veni timpul lor să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Duhului Sfânt

⁵ Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis şi nici unul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“ ⁶ Însă pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. ⁷ Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul^[b] nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. ⁸ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. ⁹ Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine; ¹⁰ cu privire la dreptate: pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi; ¹¹ cu privire la judecată: pentru că domnitorul lumii acesteia a fost judecat.

¹² Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. ¹³ Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină. ¹⁴ El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. ¹⁵ Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut.

¹⁶ Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea, (pentru că Mă duc la Tatăl)^[c].

Întristarea ucenicilor se va preface în bucurie

¹⁷ Unii dintre ucenicii Lui şi-au zis unul altuia: „Ce vrea să ne spună prin: «Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea.»? Şi prin: «Pentru că Mă duc la Tatăl.»?“ ¹⁸ Ei au zis: „Ce vrea să spună prin: «Încă puţin»? Nu ştim despre ce vorbeşte!“

¹⁹ Isus a înţeles că voiau să-L întrebe şi le-a zis:

–Vă întrebaţi unii pe alţii ce am vrut să spun prin: „Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea.“? ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi jeli, dar lumea se va bucura. Voi veţi fi întristaţi, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. ²¹ Femeia, când naşte, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar după ce s-a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om pe lume. ²² Şi voi sunteţi trişti acum, dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura;^[d] şi nimeni nu vă va lua bucuria! ²³ În ziua aceea nu Mă veţi ruga nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu vă va da. ²⁴ Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

²⁵ V-am spus aceste lucruri în chip figurat^[e]. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în chip figurat, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. ²⁶ În ziua aceea veţi cere în Numele Meu şi nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, ²⁷ căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu^[f]. ²⁸ Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.

²⁹ Ucenicii Lui I-au zis:

– Iată că acum vorbeşti deschis şi nu mai spui nici o pildă! ³⁰ Acum cunoaştem că Tu ştii toate lucrurile şi că n-ai nevoie să Te întrebe nimeni! De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu!

³¹ Isus le-a răspuns:

– Acum credeţi? ³² Iată că vine ceasul, şi a şi venit, să fiţi risipiţi fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. ³³ V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!