M’Cheyne Bible Reading Plan
Ordinea aşezării taberei şi a mărşăluirii
2 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: 2 „Israeliţii să-şi facă tabăra în jurul Cortului Întâlnirii, la o oarecare distanţă de el, fiecare bărbat lângă steagul lui, alături de însemnele familiei lui.
3 În partea de răsărit să fie oştirile taberei lui Iuda, lângă steagul lor. Conducătorul fiilor lui Iuda este Nahşon, fiul lui Aminadab, 4 a cărui oştire este alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni. 5 Seminţia lui Isahar să-şi facă tabăra lângă ei. Conducătorul fiilor lui Isahar este Netanel, fiul lui Ţuar, 6 a cărui oştire este alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni. 7 Apoi – seminţia lui Zabulon. Conducătorul fiilor lui Zabulon este Eliab, fiul lui Helon, 8 a cărui oştire este alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni. 9 Toţi cei din tabăra lui Iuda ieşiţi la numărătoare potrivit oştirilor lor, sunt o sută optzeci şi şase de mii patru sute. Ei să pornească primii.
10 În partea de sud să fie oştirile taberei lui Ruben, lângă steagul lor. Conducătorul fiilor lui Ruben este Eliţur, fiul lui Şedeur, 11 a cărui oştire este alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de oameni. 12 Lângă el să-şi facă tabăra seminţia lui Simeon. Conducătorul fiilor lui Simeon este Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, 13 a cărui oştire este alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni. 14 Apoi – seminţia lui Gad. Conducătorul fiilor lui Gad este Eliasaf, fiul lui Deuel[a], 15 a cărui oştire este alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci. 16 Toţi cei din tabăra lui Ruben ieşiţi la numărătoare potrivit oştirilor lor, sunt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni. Ei să pornească în al doilea rând.
17 Apoi să pornească Cortul Întâlnirii împreună cu tabăra leviţilor, care este în mijlocul celorlalte tabere; ei să pornească în aceeaşi ordine în care şi-au făcut tabăra, fiecare la rând, potrivit steagului lor.
18 În partea de apus să fie oştirile taberei lui Efraim, lângă steagul lor. Conducătorul fiilor lui Efraim este Elişama, fiul lui Amihud, 19 a cărui oştire este alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni. 20 După el să fie seminţia lui Manase. Conducătorul fiilor lui Manase este Gamaliel, fiul lui Pedahţur, 21 a cărui oştire este alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni. 22 Apoi – seminţia lui Beniamin. Conducătorul fiilor lui Beniamin este Abidan, fiul lui Ghidoni, 23 a cărui oştire este alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni. 24 Toţi cei din tabăra lui Efraim ieşiţi la numărătoare potrivit oştirilor lor, sunt o sută opt mii o sută de oameni. Ei să pornească în al treilea rând.
25 În partea de nord să fie oştirile taberei lui Dan, lângă steagul lor. Conducătorul fiilor lui Dan este Ahiezer, fiul lui Amişadai, 26 a cărui oştire este alcătuită din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni. 27 Seminţia lui Aşer să-şi facă tabăra lângă el. Conducătorul fiilor lui Aşer este Paghiel, fiul lui Ocran, 28 a cărui oştire este alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni. 29 Apoi – seminţia lui Neftali. Conducătorul fiilor lui Neftali este Ahira, fiul lui Enan, 30 a cărui oştire este alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni. 31 Toţi cei din tabăra lui Dan ieşiţi la numărătoare potrivit oştirilor lor, sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească ultimii alături de steagurile lor.“
32 Aceasta a fost numărătoarea israeliţilor, potrivit caselor părinţilor lor; numărul total al celor din tabere, potrivit oştirilor lor, a fost de şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni. 33 Leviţii nu au fost număraţi împreună cu ceilalţi israeliţi, căci aşa îi poruncise Domnul lui Moise.
34 Israeliţii au făcut întocmai cum Domnul i-a poruncit lui Moise. Ei şi-au aşezat tabăra potrivit steagurilor lor şi au pornit în acelaşi fel, fiecare după clanurile şi familiile lor.
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
înaintea ochilor lui.[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
şi nu respinge răul.
5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta – până la nori!
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
fiii oamenilor.[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii
şi prin lumina Ta vedem lumina.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!
12 „Adu-ţi aminte de Creatorul tău
în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele
şi până nu se apropie anii când vei zice:
«Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele
şi până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei
şi se îndoaie cei tari,
se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat,
şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uşi care dau în stradă
şi scade sunetul morii.
Atunci te vei scula la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;
5 te vei teme de înălţimi
şi te vei speria pe drum!
Adu-ţi aminte de Creatorul tău,
până nu înfloreşte migdalul
până nu se târăşte lăcusta
şi trece pofta,
căci fiecare merge spre casa cea veşnică,
iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint
şi până nu se sparge vasul de aur,
până nu se sfărâmă vasul la izvor
şi până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată,
şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul[a].
Totul este deşertăciune!“
Epilog
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe. 10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe[b] sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor. 12 „Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.
13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
«Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.[c]
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.»“
1 Pavel, prizonier de dragul lui Cristos Isus, şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, conlucrător cu noi, 2 către sora Apfia, către Arhipus, ostaş împreună cu noi, şi către biserica din casa ta: 3 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumire şi rugăciune
4 Îi mulţumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5 pentru că am auzit de credinţa ta în Domnul Isus şi de dragostea pe care o ai faţă de toţi sfinţii. 6 Mă rog ca această părtăşie a ta la credinţă să fie eficace, astfel încât să ai cunoştinţă de tot binele care se face între noi în Cristos. 7 Am avut o mare bucurie şi încurajare datorită dragostei tale, pentru că simţămintele sfinţilor au fost înviorate prin tine, frate.
Cererea lui Pavel referitoare la Onesimus
8 De aceea, cu toate că am toată libertatea în Cristos să-ţi poruncesc ce ar fi potrivit să faci, 9 totuşi vreau să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, Pavel, un bătrân, şi acum şi un prizonier de dragul lui Cristos Isus: 10 te rog pentru copilul meu, Onesimus[a], pe care l-am născut în timp ce eram în lanţuri. 11 Cândva, el ţi-a fost nefolositor, dar acum îţi este folositor atât ţie, cât şi mie. 12 Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea. 13 Aş fi dorit să-l ţin lângă mine, ca să-mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanţuri pentru Evanghelie[b], 14 dar nu am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele pe care-l faci să nu fie din obligaţie, ci un lucru făcut de bunăvoie. 15 Poate că el a fost despărţit de tine pentru un timp tocmai ca să-l ai înapoi pe vecie, 16 dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc, cât şi în Domnul.
17 Aşadar, dacă mă consideri prieten, primeşte-l ca pe mine însumi! 18 Iar dacă ţi-a făcut ceva rău sau îţi datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19 Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu îţi voi plăti înapoi – ca să nu zic că tu însuţi mi te datorezi mie. 20 Da, frate, vreau să am un câştig de la tine în Domnul; înviorează-mi simţămintele în Cristos!
21 Îţi scriu fiind convins de ascultarea ta, ştiind că vei face chiar mai mult decât îţi spun. 22 Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, pentru că sper ca, prin rugăciunile voastre, să vă fiu dat înapoi.
23 Epafras, prizonier împreună cu mine de dragul lui Cristos Isus, te salută 24 şi, de asemenea, şi Marcu, Aristarhus, Demas şi Luca, conlucrători cu mine. 25 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.