M’Cheyne Bible Reading Plan
Ridicarea şi sfinţirea Tabernaculului
40 Domnul i-a vorbit lui Moise şi i-a zis: 2 „În prima zi a lunii întâi să ridici Tabernaculul, Cortul Întâlnirii. 3 Înăuntru, în spatele draperiei despărţitoare, să aşezi Chivotul Mărturiei. 4 Să duci masa înăuntru şi să aranjezi pe ea lucrurile ei; să aduci sfeşnicul şi să-i pui candelele. 5 Altarul de aur pentru tămâiere să-l pui înaintea Chivotului Mărturiei şi să atârni draperia de la intrarea în Tabernacul.
6 Să pui altarul arderilor de tot înaintea intrării în Tabernacul, în Cortul Întâlnirii, 7 iar ligheanul să-l aşezi între Cortul Întâlnirii şi altar şi să pui apă în el. 8 Să ridici curtea de jur împrejur şi să pui draperia la intrarea în curte.
9 Apoi să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi Tabernaculul cu tot ce este în el; să-l sfinţeşti cu toate uneltele lui şi el va fi sfânt. 10 Apoi să ungi altarul arderilor de tot şi toate uneltele lui; să sfinţeşti altarul şi acesta va fi preasfânt. 11 Să ungi ligheanul cu piedestalul lui şi să-l sfinţeşti.
12 După aceea, să-i aduci pe Aaron şi pe fiii săi la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i speli cu apă; 13 să-l îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca el să-Mi îndeplinească slujba de preot. 14 Să-i aduci şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunici 15 şi să-i ungi aşa cum l-ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi îndeplinească slujba de preoţi; ungerea lor va da urmaşilor lor dreptul unei preoţii veşnice.“
16 Moise a făcut totul aşa cum i-a poruncit Domnul. 17 În luna întâi, în anul al doilea, în prima zi a lunii, Tabernaculul a fost ridicat. 18 Moise a ridicat Tabernaculul; i-a pus piedestalele, a aşezat scândurile şi drugii, a ridicat stâlpii, 19 a întins acoperitoarea peste Tabernacul şi a aşezat acoperitoarea cortului deasupra lui, aşa cum îi poruncise Domnul.
20 A luat Mărturia şi a pus-o în Chivot, a aşezat drugii Chivotului şi a pus Capacul Ispăşirii deasupra Chivotului; 21 a adus Chivotul în Tabernacul, a agăţat draperia despărţitoare şi a acoperit astfel Chivotul Mărturiei, aşa cum îi poruncise Domnul.
22 A aşezat masa în Cortul Întâlnirii, în partea de nord, dincoace de draperie 23 şi a pus pe ea pâinea înaintea Domnului, aşa cum îi poruncise Domnul.
24 A pus sfeşnicul în Cortul Întâlnirii, faţă în faţă cu masa, în partea de sud a Tabernaculului 25 şi a aşezat candelele înaintea Domnului, aşa cum El îi poruncise.
26 A pus altarul de aur în Cortul Întâlnirii, înaintea draperiei 27 şi a ars tămâie mirositoare pe el, aşa cum îi poruncise Domnul. 28 A aşezat şi draperia de la intrarea în Tabernacul.
29 A pus altarul arderilor de tot la intrarea Tabernaculului, la intrarea Cortului Întâlnirii şi a adus pe el arderea de tot şi darul de mâncare, aşa cum îi poruncise Domnul.
30 A pus ligheanul între Cortul Întâlnirii şi altar şi a turnat în el apă pentru spălat, 31 apă cu care Moise, Aaron şi fiii săi trebuiau să se spele pe mâini şi pe picioare; 32 când intrau în Cortul Întâlnirii şi când se apropiau de altar, ei trebuiau să se spele, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.
33 Apoi a ridicat curtea din jurul Tabernaculului şi a altarului şi a pus draperia de la intrarea curţii. Şi astfel, Moise a isprăvit lucrarea.
34 Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii şi slava Domnului a umplut Tabernaculul. 35 Moise n-a putut să intre în Cortul Întâlnirii deoarece norul se aşezase deasupra lui şi slava Domnului umplea Tabernaculul. 36 În toate călătoriile lor, israeliţii porneau atunci când norul se ridica de deasupra Tabernaculului; 37 când norul nu se ridica, ei nu porneau, dar în ziua în care acesta se ridica, plecau şi ei. 38 Norul Domnului era deasupra Tabernaculului ziua, iar noaptea, în nor era un foc sub privirea celor din casa lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
Condamnarea lui Isus
19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască[a]. 2 Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. 3 Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[b] Şi-I dădeau palme. 4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:
– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:
– Iată Omul!
6 Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:
– Răstigneşte-L[c]! Răstigneşte-L!
Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!
7 Iudeii i-au răspuns:
– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8 Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. 9 A intrat din nou în pretoriu[d] şi L-a întrebat pe Isus:
– De unde eşti?
Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?
11 Isus i-a răspuns:
– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:
– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“[f]. 14 Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea[g]. Pilat le-a zis iudeilor:
– Iată-L pe Împăratul vostru!
15 Ei au strigat:
– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!
Pilat i-a întrebat:
– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?
Conducătorii preoţilor au răspuns:
– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!
16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.
Răstignirea
L-au luat deci pe Isus, 17 iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. 18 L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19 Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. 21 Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:
– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“
22 Pilat le-a răspuns:
– Ce-am scris, am scris!
23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Şi-au împărţit veşmintele Mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.“[i]
Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. 26 Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.
Moartea lui Isus
28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“[k] 29 Acolo era pus un vas plin cu vin acru[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“[m] 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“[n]
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre[o] de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
16 Planurile inimii aparţin omului,
dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.
2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.
3 Încredinţează-ţi Domnului lucrările
şi îţi vor reuşi planurile.
4 Domnul a făcut totul pentru un scop,
chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.
5 Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.
6 Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.
7 Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.
8 Mai bine puţin, dar cu dreptate,
decât mari venituri cu nedreptate!
9 În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
dar Domnul îi îndrumă paşii.
10 Sentinţa divină[a] este pe buzele regelui
şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
11 Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12 Este o urâciune pentru regi să facă rău,
pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.
13 Buzele cinstite sunt plăcute regilor
şi cel ce spune adevărul este iubit.
14 Mânia regelui este mesagerul morţii,
dar omul înţelept o va potoli.
15 Seninătatea feţei regelui înseamnă viaţă
şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie târzie[b].
16 Mai bună este dobândirea înţelepciunii decât a aurului
şi obţinerea priceperii decât a argintului.
17 Calea omului drept evită răul;[c]
cine îşi păzeşte calea îşi păzeşte viaţa.
18 Mândria merge înaintea distrugerii
şi un duh arogant merge înaintea căderii.
19 Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
20 Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!
21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput
şi dulceaţa buzelor sporeşte receptivitatea.[d]
22 Chibzuinţa este un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
dar prostia este pedeapsa celor proşti.
23 Inima celui înţelept îi îndrumă gura cu înţelepciune
şi adaugă învăţătură pe buzele lui.[e]
24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
25 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
26 Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27 Cel ticălos pune la cale răul
şi vorbirea lui este ca un foc dogoritor.
28 Omul stricat răspândeşte discordii
şi un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.
29 Omul violent îşi amăgeşte semenul
şi-l conduce pe o cale greşită.
30 Cine închide ochii pune la cale lucruri stricate
şi cel ce-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
31 Perii albi sunt o cunună de glorie,
ei sunt dobândiţi printr-o viaţă dreaptă.
32 Cel încet la mânie este mai valoros decât cel puternic
şi cel stăpân pe sine – decât cel care cucereşte o cetate.
33 Se aruncă sorţul în poală,
dar orice decizie este de la Domnul.
Falsa dreptate şi adevărata dreptate
3 În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă.
2 Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia! 3 Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucruri pământeşti, 4 deşi eu aş avea motive să mă laud cu lucrurile pământeşti. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult: 5 circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în ce priveşte Legea – fariseu[a], 6 în ce priveşte râvna – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe Lege – fără vină. 7 Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. 8 Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos 9 şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. 10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi.
Urmărind premiul
12 Nu că deja am şi obţinut sau, mai bine zis, că am şi fost făcut deja desăvârşit, dar urmăresc să apuc premiul pentru care şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, 14 urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus. 15 Aşadar, toţi cei ce suntem maturi să avem acelaşi gând! Iar dacă gândiţi diferit cu privire la vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica. 16 Însă, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să trăim la fel!
17 Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţie la cei care trăiesc după exemplul pe care vi l-am dat. 18 Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârşitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor stă în ruşinea lor; ei se gândesc la lucruri pământeşti. 20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos. 21 El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios, folosind puterea prin care-Şi poate supune toate lucrurile.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.