M’Cheyne Bible Reading Plan

Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului

29 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David.

³ În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis porţile Casei Domnului şi le-a reparat. ⁴ I-a adus pe preoţi şi pe leviţi, i-a strâns în Piaţa de Răsărit ⁵ şi le-a zis:

¹² Atunci s-au sculat următorii leviţi:

¹⁵ Aceştia şi-au adunat fraţii, s-au sfinţit şi au venit să cureţe Casa Domnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelor Domnului. ¹⁶ Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o cureţe şi au scos afară, în curtea Templului^[a] Domnului, toate necurăţiile pe care le-au găsit în Casa Domnului. Leviţii le-au luat şi le-au dus afară, lângă uedul^[b] Chidron. ¹⁷ Au început să-l sfinţească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul Domnului. Au sfinţit apoi Casa Domnului timp de opt zile, astfel că în a şaisprezecea zi a lunii întâi şi-au terminat treaba.

¹⁸ Ei s-au dus înăuntru, la regele Ezechia şi au zis: „Am curăţit Casa Domnului în întregime, altarul arderilor de tot şi toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării şi toate uneltele ei, ¹⁹ precum şi toate uneltele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, datorită necredincioşiei lui. Le-am refăcut, le-am sfinţit şi iată că acum sunt în faţa altarului Domnului.“

²⁰ Regele Ezechia s-a trezit dis-de-dimineaţă, a adunat conducătorii cetăţii şi s-au dus la Casa Domnului. ²¹ Au luat cu ei şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi pentru a-i aduce ca jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Lăcaş şi pentru Iuda. Regele le-a zis urmaşilor lui Aaron, preoţii, să aducă arderile de tot pe altarul Domnului. ²² Au înjunghiat vitele, iar preoţii au luat sângele şi au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii şi au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii şi au stropit cu sânge altarul. ²³ Apoi au luat ţapii pentru jertfa pentru păcat şi i-au adus înaintea regelui şi a adunării. Aceştia şi-au pus mâinile peste ei, ²⁴ iar preoţii au înjunghiat ţapii şi au făcut ispăşire cu sângele acestora pentru păcatul întregului Israel, căci regele poruncise ca arderea de tot şi jertfa pentru păcat să fie aduse pentru întregul Israel. ²⁵ El îi pusese pe leviţi să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe şi cu lire, aşa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, şi profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeţii Săi. ²⁶ Deci leviţii stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoţii cu trâmbiţele. ²⁷ Când Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului în sunetul trâmbiţelor şi al instrumentelor lui David, regele lui Israel. ²⁸ Toată adunarea s-a închinat; cântăreţii au cântat cântarea şi au sunat trâmbiţele până s-a sfârşit arderea de tot. ²⁹ Când s-a sfârşit arderea de tot, regele împreună cu toţi cei prezenţi au îngenuncheat şi s-au închinat. ³⁰ Regele Ezechia şi conducătorii i-au îndemnat pe leviţi să-L laude pe Domnul, folosind cuvintele lui David şi ale văzătorului Asaf. Ei L-au lăudat cu bucurie, s-au plecat şi s-au închinat. ³¹ Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v-aţi dedicat Domnului, apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi daruri de mulţumire la Casa Domnului!“

Astfel adunarea a adus jertfe şi daruri de mulţumire, iar toţi aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi de tot. ³² Numărul arderilor de tot aduse de către adunare a fost de şaptezeci de viţei, o sută de berbeci şi două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse Domnului ca ardere de tot. ³³ Au mai închinat Domnului şase sute de viţei şi trei mii de oi. ³⁴ Preoţii au fost însă prea puţini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile de tot. Prin urmare, rudele lor, leviţii, i-au ajutat până au terminat slujba şi până ce s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci leviţii se sfinţiseră cu mai multă râvnă. ³⁵ Au fost multe arderi de tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace^[c] şi de jertfele de băutură care însoţeau arderea de tot. Şi astfel a fost restabilită slujba la Casa Domnului. ³⁶ Ezechia şi tot poporul s-au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s-a întâmplat pe neaşteptate.

Îngerii cu ultimele şapte urgii

15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. ² Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. ³ Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:

⁵ După toate acestea, m-am uitat, şi în cer era deschis Templul, Cortul Mărturiei. ⁶ Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor. ⁸ Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

Cei doi păstori

⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere! ⁵ Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă! ⁶ Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“

⁷ Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă^[c]“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma. ⁸ Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori.

Sufletul meu nu i-a^[d] mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine! ⁹ Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“

¹⁰ Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. ¹¹ A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.

¹² Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi^[e].

¹³ Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului^[f] preţul aceasta «scump»^[g] la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului^[h], în Casa Domnului.

¹⁴ Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel. ¹⁵ Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! ¹⁶ Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.

Isus, calea spre Tatăl

14 Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine!^{[a] 2} În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu^[b] Mă duc să vă pregătesc un loc.^{[c] 3} Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. ⁴ Ştiţi calea spre locul unde Mă duc Eu.^[d]

⁵ Toma I-a zis:

– Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea?!

⁶ Isus i-a răspuns:

– Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.^[e] Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. ⁷ Dacă M-aţi cunoscut pe Mine, Îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.^[f] Şi de acum Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut.

⁸ Filip I-a zis:

– Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!

⁹ Isus i-a răspuns:

– De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“?! ¹⁰ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. ¹¹ Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor înseşi! ¹² Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; ¹³ şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. ¹⁴ Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Promisiunea Duhului Sfânt

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. ¹⁶ Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător^[g], Care să fie cu voi în veac, şi anume ¹⁷ Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi^[h] în voi. ¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi. ¹⁹ Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. ²⁰ În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. ²¹ Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.

²² Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat:

– Doamne, cum se face că urmează să Te arăţi nouă şi nu lumii?

²³ Isus i-a răspuns:

– Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el^[i]. ²⁴ Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. ²⁶ Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus. ²⁷ Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

²⁸ Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc şi voi veni iarăşi la voi.“ Dacă Mă iubeaţi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. ²⁹ Şi v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. ³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine domnitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, ³¹ dar trebuie ca lumea să cunoască că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.

Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!