M’Cheyne Bible Reading Plan

Inaugurarea Casei Domnului

7 Când şi-a încheiat Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, iar slava Domnului a umplut Casa. ² Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, pentru că slava Domnului umpluse Casa Domnului. ³ Toţi israeliţii au văzut focul coborându-se şi slava Domnului peste Casă. Atunci s-au aplecat cu faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie!^[a]“ ⁴ Apoi regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. ⁵ Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel regele şi tot poporul au sfinţit Casa lui Dumnezeu. ⁶ Preoţii stăteau la locurile lor şi asemenea acestora stăteau şi leviţii alături de instrumentele de cântat Domnului, pe care le făcuse regele David pentru a-L lăuda pe Domnul, zicând: „Îndurarea Lui ţine pe vecie!“ Preoţii stăteau înaintea leviţilor, sunând din trâmbiţe în prezenţa întregului Israel.

⁷ Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot şi grăsimea jertfelor de pace^[b], deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde toate arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea. ⁸ Solomon a ţinut atunci sărbătoarea timp de şapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte numeroasă, cu oameni veniţi de la Lebo-Hamat^[c] până dinspre Râul Egiptului^[d]. ⁹ În ziua a opta, au ţinut iarăşi o adunare, căci sfinţirea altarului au făcut-o timp de şapte zile, iar sărbătoarea au ţinut-o tot timp de şapte zile. ¹⁰ În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, Solomon a trimis poporul la corturi. Ei au plecat bucuroşi şi cu inimile mulţumite datorită binelui făcut de Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său, Israel. ¹¹ Astfel Solomon a terminat Casa Domnului şi palatul regelui. Solomon a reuşit în tot ceea ce-şi pusese în gând să facă în Casa Domnului şi în palatul său.

A doua vedenie a lui Solomon

¹² Apoi Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis:

¹ Bătrânul^[a], către aleasa doamnă^[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

⁴ M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând^[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

⁵ Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar dragostea este aceasta: să umblăm^[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi^[e] în ea! ⁷ Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. ⁸ Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am^[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. ⁹ Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ ¹¹ Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

¹² Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie^[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese te salută.

Răspunsul Domnului

² Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:

⁶ Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:

Văduva săracă şi dărnicia ei

21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria^[a] Templului. ² A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta^[b]. ³ Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, ⁴ pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“

Semne ale sfârşitului

⁵ În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit^[c] cu pietre frumoase^[d] şi cu daruri, El a zis:

⁶ – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.^[e]

⁷ Ei L-au întrebat:

– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

⁸ El le-a răspuns:

– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! ⁹ Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.

¹⁰ Apoi El le-a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. ¹¹ Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. ¹² Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. ¹³ Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁴ Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! ¹⁵ Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! ¹⁶ Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. ¹⁷ Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele^[f].

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, ²² căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. ²³ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! ²⁴ Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele,^[g] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate^[h]. ²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,^[i] cu putere şi mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

²⁹ Le-a spus apoi o pildă:

– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. ³⁰ Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!

³⁷ În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. ³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.