M’Cheyne Bible Reading Plan
Rugăciunea lui Solomon
12 După aceea, Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului şi, stând în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer. 13 Solomon făcuse o estradă din bronz şi o aşezase în mijlocul curţii. Aceasta avea o lungime de cinci coţi[a], o lăţime de cinci coţi şi o înălţime de trei coţi[b]. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezenţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer. 14 El a mai zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul şi îndurarea[c] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 15 Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. 16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla în Legea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» 17 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David. 18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 19 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău! 20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ţi vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc! 21 Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23 ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.
24 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, 25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care i-ai dat-o lui şi strămoşilor lui.
26 Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 27 ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 28 Când vor fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanii lor le vor asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, 29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea şi durerea lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, iartă şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoşti gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile oamenilor. 31 Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.
32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, 33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
34 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, şi Ţi se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. 36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată, 37 dacă acolo, în ţara unde au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», 38 dacă de acolo, din ţara unde au fost luaţi captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, 39 atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererile lor şi fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit faţă de Tine! 40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41 Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta! 42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! Adu-Ţi aminte de promisiunile[d] făcute robului Tău David!“
Credinţa în Fiul lui Dumnezeu
5 Oricine crede că Isus este Cristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel Ce l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2 Prin aceasta cunoaştem că-i iubim pe copiii lui Dumnezeu: prin faptul că Îl iubim pe Dumnezeu şi ascultăm de poruncile Lui. 3 Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce a adus victorie asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!
6 Isus Cristos este Cel Ce a venit cu apă şi sânge. Nu doar cu apă, ci cu apă şi cu sânge. Duhul este Cel Ce depune mărturie, pentru că Duhul este adevărul. 7 Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8 Duhul[a], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. 9 Dacă acceptăm mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu, pe care El a depus-o cu privire la Fiul Său. 10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut mărturia pe care Dumnezeu a depus-o cu privire la Fiul Său. 11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.
Epilog
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cei care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică. 14 Şi aceasta este îndrăzneala pe care o avem înaintea Lui: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. 15 Iar dacă ştim că ne ascultă, atunci orice Îi cerem, ştim că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.
16 Dacă cineva îl vede pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să ceară, şi Dumnezeu îi va da viaţă – vorbesc despre cei al căror păcat nu duce la moarte. Există un păcat care duce la moarte; nu pentru acela spun să se roage. 17 Orice nedreptate este păcat, dar este păcat care nu duce la moarte.
18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăieşte în păcat, ci pe cel născut din Dumnezeu, Acesta îl apără[b], iar cel rău nu se atinge de el. 19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace în cel rău. 20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere ca să-L cunoaştem pe Cel Adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. El este adevăratul Dumnezeu şi viaţa veşnică. 21 Copilaşilor, feriţi-vă de idoli!
1 Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor
şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
şi Tu nu vei izbăvi?
3 De ce mă faci să privesc nedreptatea?
De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
şi astfel dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
pe care n-aţi crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
7 Este un popor teribil şi înfricoşător;
îşi are propria lege
şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
9 toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
A doua plângere a profetului
12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
şi taci când cel rău
îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?
Autoritatea lui Isus
20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi L-au întrebat:
– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?
3 El le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ 7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. 8 Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
„Un om a plantat o vie[a], a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei.
Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!» 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!» 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
Aşadar, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“[b] 17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:
«Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.»[c]?
18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“
19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.
Tributul datorat Cezarului
20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:
– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu?
23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:
24 – Arătaţi-mi un denar[e]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, au răspuns ei.
25 El le-a zis:
– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27 Apoi au venit la El nişte saduchei[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 29 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. 30 Cu al doilea s-a întâmplat la fel. 31 Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. 32 Femeia a murit ultima dintre toţi. 33 Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!
34 Isus le-a răspuns:
– Copiii[i] veacului acestuia se însoară şi se mărită, 35 dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, 36 căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov[j]. 38 Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.
39 Atunci unii dintre cărturari I-au zis:
– Învăţătorule, bine ai zis!
40 Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.
Al cui fiu este Cristos?
41 El însă i-a întrebat:
– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42 Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:
„Domnul I-a zis Domnului meu[k]:
«Şezi la dreapta Mea,
43 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[l] al picioarelor Tale!»“[m]
44 Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?
45 Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 47 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.