M’Cheyne Bible Reading Plan
Prima vedenie a lui Solomon
1 Solomon, fiul lui David, şi-a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, înălţându-l nespus de mult. 2 Solomon a vorbit întregului Israel – conducătorilor peste mii şi peste sute, judecătorilor, tuturor prinţilor lui Israel şi căpeteniilor de familii – 3 după care Solomon împreună cu întreaga adunare s-au dus pe înălţimea de la Ghivon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4 Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care David i-l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5 Însă altarul de bronz pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon şi adunarea L-au căutat pe Domnul înaintea acestui altar. 6 Solomon s-a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii, şi a adus pe el o mie de arderi de tot. 7 În noaptea aceea, Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon şi i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
8 – Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de tatăl meu, David, I-a răspuns Solomon lui Dumnezeu, şi m-ai pus să domnesc în locul lui. 9 Acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu, David, căci Tu m-ai pus să domnesc peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10 De aceea dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă ca să pot conduce poporul acesta, căci cine poate judeca[b] acest popor al Tău atât de numeros?
11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon:
– Pentru că aceasta a fost dorinţa inimii tale şi nu ai cerut nici bogăţie, nici belşug, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nici o viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoştinţă pentru a-Mi putea judeca poporul peste care te-am pus să domneşti, 12 înţelepciunea şi cunoştinţa îţi sunt date. Mai mult, îţi voi da asemenea bogăţii, belşug şi faimă, cum nu s-a mai văzut la nici unul din regii care au trăit înaintea ta şi nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.
13 După aceea, Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
Administrarea imperiului de către Solomon
14 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[c] pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el la Ierusalim. 15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de obişnuite în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[d]. 16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[e] şi din Kue[f]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli[g] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[h]. De asemenea, ei vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
Cuvântul vieţii
1 Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa a fost arătată, iar noi am văzut-o şi depunem mărturie şi vă vestim viaţa veşnică care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată – 3 deci ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. 4 Scriem aceste lucruri pentru ca bucuria noastră[a] să fie deplină.
Umblând în lumină
5 Mesajul pe care l-am auzit de la El şi pe care vi-l vestim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric deloc. 6 Dacă spunem că avem părtăşie cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. 7 Dacă însă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, iar sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat. 8 Dacă zicem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.
Starea de păcat a poporului
7 „Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din ţară
şi n-a mai rămas nici un om drept![a]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[b].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
de cea care se odihneşte la pieptul tău!
6 Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din pricina mea, duşmană a mea,
căci, deşi am căzut, mă voi ridica!
Deşi locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra pricina
şi-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea duşmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de ruşine,
ea, care-mi zicea:
«Unde este Domnul, Dumnezeul tău?»
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliţe.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ţi se va lărgi hotarul!
12 În ziua aceea vor veni la tine oameni
din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului[c],
din Egipt şi până la râu[d],
de la o mare şi până la cealaltă,
de la un munte şi până la celălalt.
13 Însă ţara[e] va fi pustiită
din pricina locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune şi laudă
14 Păstoreşte-Ţi cu toiagul poporul,
turma moştenirii Tale
care locuieşte în singurătate,
în pădurea din mijlocul ţinutului roditor[f]!
Să pască în Başan şi în Ghilad
ca în zilele de odinioară!“
15 „Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite
ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“
16 „Neamurile vor vedea şi se vor ruşina
de toată puterea lor.
Îşi vor pune mâna la gură
şi îşi vor astupa urechile[g].
17 Vor linge ţărâna ca şarpele
şi ca târâtoarele pământului.
Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor,
vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru,
şi se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea
rămăşiţei moştenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.
19 Tu vei avea iarăşi milă de noi
şi vei zdrobi sub tălpi[h] nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20 Tu vei arăta credincioşie faţă de Iacov
şi îndurare[i] faţă de Avraam,
aşa cum ai jurat strămoşilor noştri
în zilele din vechime.“
Pilda administratorului nedrept
16 Apoi le-a zis ucenicilor:
„Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipeşte averea. 2 El l-a chemat şi i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!» 3 Administratorul şi-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine. 4 Ştiu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor!» 5 I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său şi i-a zis primului:
– Cât îi datorezi stăpânului meu?
6 Acela i-a răspuns:
– O sută de baţi[a] de untdelemn.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!
7 A zis apoi altuia:
– Dar tu, cât îi datorezi?
Acela i-a răspuns:
– O sută de cori[b] de grâu.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!
8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusinţă.[c] Căci fiii acestui veac sunt mai isteţi faţă de propria lor generaţie, decât fiii luminii.
9 Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor[d] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! 10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. 11 Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! 13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. 15 El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învăţături
16 Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! 17 Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere[e] a Legii!
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.
Bogatul şi Lazăr
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[f]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[g], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:
– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25 Însă Avraam i-a răspuns:
– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 El a zis:
– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!
29 Avraam i-a răspuns:
– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[h]; să asculte de ei!
30 Dar el a zis:
– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!
31 Însă Avraam i-a răspuns:
– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.