M’Cheyne Bible Reading Plan
Breasla portarilor
26 Cetele portarilor au fost:
dintre korahiţi: Meşelemia, fiul lui Kore, dintre fiii lui Asaf; 2 Meşelemia a avut ca fii pe: Zaharia, întâiul născut; Iediael, al doilea; Zebadia, al treilea; Iatniel, al patrulea; 3 Elam, al cincilea; Iehohanan, al şaselea; Elioenai, al şaptelea;
4 Obed-Edom a avut şi el ca fii pe: Şemaia, întâiul născut; Iehozabad, al doilea; Ioah, al treilea; Sacar, al patrulea; Netanel, al cincilea; 5 Amiel, al şaselea; Isahar, al şaptelea; Peuletai, al optulea (căci Dumnezeu îl binecuvântase). 6 Şi fiului său Şemaia i s-au născut fii care au ajuns conducători în familiile lor, căci erau bărbaţi viteji. 7 Fiii lui Şemaia au fost: Otni, Refael, Obed, Elzabad, – ale cărui rude erau oameni viteji, – Elihu şi Semachia. 8 Toţi aceştia au fost urmaşii lui Obed-Edom, atât ei, cât şi fiii şi rudele lor fiind bărbaţi viteji, plini de putere pentru slujire – erau şaizeci şi doi de urmaşi ai lui Obed-Edom. 9 Fiii şi fraţii lui Meşelemia, oameni viteji şi ei, erau în număr de optsprezece.
10 Hosa, dintre fiii lui Merari, a avut şi el ca fii pe: Şimri era căpetenie, chiar dacă nu era întâi născut, căci aşa l-a pus tatăl său; 11 Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea (toţi fiii şi fraţii lui Hosa erau în număr de treisprezece).
12 Cetele acestea de portari, potrivit căpeteniilor lor, aveau, la fel ca rudele lor, responsabilitatea de a sluji la Casa Domnului. 13 Au aruncat sorţii pentru cei mici şi pentru cei mari, potrivit familiilor lor, pentru fiecare poartă în parte.
14 Partea de răsărit i-a căzut la sorţi lui Şelemia[a].
Fiului său Zaharia, un sfetnic chibzuit, i-a căzut la sorţi partea de nord.
15 Lui Obed-Edom – partea de sud, iar fiilor săi – magaziile.
16 Lui Şupim şi lui Hosa – partea de apus cu Poarta Şalechet, pe drumul principal care duce în sus. O strajă era în faţa alteia.
17 La răsărit se aflau şase leviţi,
la nord se aflau patru în fiecare zi,
la sud – patru în fiecare zi,
iar la magazii – câte doi o dată.
18 La apus, lângă colonadă, se aflau patru pentru drumul principal,
şi doi – pentru colonadă.
19 Acestea sunt cetele de portari, dintre fiii korahiţilor şi urmaşii lui Merari.
20 Levitul Ahia era[b] responsabil de vistieriile Casei lui Dumnezeu şi de depozitele pentru lucrurile sfinte.
21 Urmaşii lui Ladan, adică fiii gherşoniţilor proveniţi din Ladan, căpeteniile familiilor provenite din gherşonitul Ladan, erau: Iehieli
22 şi fiii lui Iehieli – Zetam şi Ioel, fratele lui; ei erau responsabili de magaziile Casei Domnului.
23 Dintre amramiţi, iţhariţi, hebroniţi şi uzieliţi, 24 Şubael, un urmaş al lui Gherşom, fiul lui Moise, era supraveghetorul depozitelor. 25 Rudele lui prin Eliezer au fost: fiul acestuia, Rehabia, fiul lui Isaia, fiul lui Ioram, fiul lui Zicri, fiul lui Şelomit. 26 Acest Şelomit împreună cu rudele lui erau responsabili de toate depozitele cu lucrurile sfinte, care fuseseră închinate de regele David, de căpeteniile familiilor, adică de căpeteniile peste mii şi peste sute, şi de conducătorii oştirii. 27 Ei le închinaseră din prada de război pentru întreţinerea Casei Domnului. 28 Tot ceea ce fusese închinat de văzătorul Samuel, de Saul, fiul lui Chiş, de Abner, fiul lui Ner şi de Ioab, fiul Ţeruiei, toate aceste lucruri sfinte, se aflau în grija lui Şelomit şi a rudelor sale.
29 Dintre iţhariţi, lui Chenania şi fiilor săi li s-au încredinţat slujbe în afara Templului, ca dregători şi judecători peste Israel.
30 Dintre hebroniţi, Haşabia şi rudele sale, bărbaţi viteji în număr de o mie şapte sute, supravegheau Israelul de dincolo de Iordan, în tot ce ţine de lucrarea Domnului şi de slujba regelui.
31 În ce-i priveşte pe hebroniţi, Ieria era căpetenia hebroniţilor, potrivit genealogiilor familiilor lor; în al patruzecilea an al domniei lui David, s-au făcut cercetări cu privire la ei şi s-au găsit printre ei bărbaţi viteji la Iazer, în Ghilad. 32 Rudele lui Ieria, bărbaţi viteji, erau în număr de două mii şapte sute de căpetenii peste familii. Regele David i-a pus supraveghetori peste rubeniţi, peste gadiţi şi peste jumătate din seminţia lui Manase, în tot ce ţine de lucrurile lui Dumnezeu şi de lucrurile regelui.
Diviziile militare şi căpeteniile lor
27 Aceştia au fost israeliţii după numărul lor, cu căpeteniile peste familii, căpeteniile peste mii şi peste sute şi dregătorii care slujeau regelui în orice lucru ce ţinea de cetele care intrau şi care ieşeau din slujbă lună de lună, în fiecare lună a anului; fiecare ceată avea douăzeci şi patru de mii de oameni.
2 În fruntea primei cete, pentru luna întâi, era Iaşobeam, fiul lui Zabdiel, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni. 3 El era dintre urmaşii lui Pereţ şi era căpetenia tuturor conducătorilor oştirii în luna întâi.
4 În fruntea cetei pentru luna a doua, era ahohitul Dodai; ceata lui îl avea drept conducător pe Miklot; erau douăzeci şi patru de mii de oameni în ceata lui.
5 A treia căpetenie militară, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada. El era căpetenia cetei sale de douăzeci şi patru de mii de oameni. 6 Benaia acesta era unul dintre cei treizeci de viteji ai lui David şi căpetenie a acestora. La conducerea cetei sale era fiul său Amizabad.
7 Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab, şi după el Zebadia, fiul lui. Şi ceata lui avea douăzeci şi patru de mii de oameni.
8 A cincea căpetenie, pentru luna a cincea, era izrahitul Şamhut, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
9 Al şaselea, pentru luna a şasea, era Ira, fiul lui Icheş din Tekoa, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
10 Al şaptelea, pentru luna a şaptea, era pelonitul Heleţ, unul dintre urmaşii lui Efraim, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
11 Al optulea, pentru luna a opta, era huşatitul Sibecai, dintre zerahiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
12 Al nouălea, pentru luna a noua, era anatotitul Abiezer, dintre beniamiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
13 Al zecelea, pentru luna a zecea, era netofatitul Maharai, dintre zerahiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
14 Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era piratonitul Benaia, unul dintre urmaşii lui Efraim, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
15 Al doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era netofatitul Heldai, un urmaş al lui Otniel, ceata lui având tot douăzeci şi patru de mii de oameni.
Căpeteniile seminţiilor lui Israel
16 Căpeteniile seminţiilor lui Israel erau următorii:
conducătorul rubeniţilor era Eliezer, fiul lui Zicri;
al simeoniţilor – Şefatia, fiul lui Maaca;
17 al leviţilor – Haşabia, fiul lui Chemuel, iar al urmaşilor lui Aaron – Ţadok;
18 al lui Iuda – Elihu, unul dintre fraţii lui David;
al lui Isahar – Omri, fiul lui Mihail;
19 al lui Zabulon – Işmaia, fiul lui Obadia;
al lui Neftali – Ierimot, fiul lui Azriel;
20 al urmaşilor lui Efraim – Osea, fiul lui Azazia;
al unei jumătăţi din seminţia lui Manase – Ioel, fiul lui Pedaia;
21 al celeilalte jumătăţi din seminţia lui Manase, în Ghilad – Ido, fiul lui Zaharia;
al lui Beniamin – Iaasiel, fiul lui Abner;
22 al lui Dan – Azarel, fiul lui Ieroham.
Acestea au fost căpeteniile seminţiilor lui Israel. 23 David nu a inclus în numărul lor pe cei în vârstă de douăzeci de ani sau mai puţin, pentru că Domnul promisese că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului. 24 Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar nu a terminat-o. Din cauza numărătorii izbucnise mânia împotriva lui Israel, iar rezultatul numărătorii nu a fost trecut în „Cronicile regelui David“.
Funcţionarii regelui
25 Azmavet, fiul lui Adiel, era responsabil de vistieriile regelui;
Ionatan, fiul lui Uzia, era responsabil de magaziile din ţară, din cetăţi, din sate şi din turnuri[c].
26 Ezri, fiul lui Chelub, era responsabil de cei ce se ocupau cu munca câmpului, care lucrau pământul.
27 Şimei din Rama era responsabil de vii,
iar Zabdi, şifmitul, – de cramele cu vin din vii.
28 Ghederitul Baal-Hanan era responsabil de livezile de măslini şi de sicomorii din zona deluroasă[d],
iar Ioaş – de depozitele cu ulei.
29 Şitrai din Şaron era responsabil de vitele care păşteau în Şaron,
iar Şafat, fiul lui Adlai, – de vitele din văi.
30 Ismaelitul Obil era responsabil de cămile, iar meronotitul Iehdeia de măgăriţe.
31 Hagritul Iaziz era responsabil de turme.
Toate acestea erau căpeteniile care aveau grijă de proprietăţile regelui David.
32 Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu discernământ şi scrib.
Iehiel, fiul lui Hacmoni, avea grijă de fiii lui David.
33 Ahitofel era sfetnicul regelui; architul Huşai era prietenul regelui.
34 După Ahitofel, au mai fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar.
Conducătorul oştirii regelui era Ioab.
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră: 2 harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea şi alegerea creştinului
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat prin slava şi virtutea Lui. 4 Prin aceste lucruri, El ne-a dăruit promisiunile Lui preţioase şi foarte mari, pentru ca, prin acestea, scăpând de depravarea care este în lume din cauza poftelor, să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti.
5 De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, 6 la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, 7 la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. 8 Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. 9 Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate. 10 De aceea, fraţilor, străduiţi-vă chiar mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veţi împiedica niciodată! 11 Căci astfel vă va fi acordată din belşug intrarea în Împărăţia[a] veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
Martori ai slavei lui Cristos
12 De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, măcar că le ştiţi şi sunteţi bine fundamentaţi în adevărul pe care-l deţineţi. 13 Dar consider că este drept ca, atâta timp cât sunt în cortul[b] acesta, să vă reîmprospătez memoria, 14 întrucât ştiu că mutarea cortului meu este iminentă, după cum mi-a făcut clar Domnul nostru Isus Cristos. 15 Mă voi strădui deci să vă fac să păstraţi în amintire aceste lucruri şi după plecarea mea.
16 Căci v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând nişte mituri alcătuite cu îndemânare, ci noi am fost martori oculari ai măreţiei Lui. 17 El a primit onoare şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, atunci când, din slava sublimă, I s-a adresat un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“[c] 18 Noi înşine am auzit acest glas adresându-se din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. 19 Şi avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere, la care bine faceţi că luaţi aminte, pentru că este ca o lampă care luminează într-un loc întunecos, până când zorii şi steaua de dimineaţă vor răsări în inimile voastre. 20 Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie[d] a cuiva. 21 Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.
Muntele Casei Domnului
4 „În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
va fi înălţat deasupra dealurilor
şi popoarele vor curge spre el.
2 Multe neamuri vor veni şi vor zice:
«Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3 El va judeca între multe popoare
şi va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei îşi vor făuri din săbii pluguri,
şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
4 Fiecare va locui sub viţa lui
şi sub smochinul lui
şi nimeni nu-l va mai îngrozi,
căci gura Domnului Oştirilor[a] a vorbit!
5 Toate popoarele umblă, fiecare
în numele zeilor lor;
noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!“
Promisiunea restaurării
6 „În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei şchiopi
şi îi voi strânge laolaltă pe cei alungaţi,
pe cei pe care i-am rănit.
7 Voi face din cei şchiopi o rămăşiţă
şi din cei izgoniţi – un neam puternic.
Domnul va împărăţi peste ei pe muntele Sion,
de acum şi până în veci.
8 Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal[b] al fiicei Sionului[c],
stăpânirea de odinioară îţi va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.
9 Acum, de ce strigi aşa de tare?
Nu ai rege?
Ţi-a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?
10 Zvârcoleşte-te şi geme[d], fiică a Sionului,
ca o femeie la naştere,
căci acum va trebui să ieşi din cetate
şi vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
şi abia acolo vei fi izbăvită.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna duşmanilor tăi.
11 Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: «Să fie pângărit,
iar ochii noştri să privească de sus Sionul!»
12 Ei însă nu cunosc
gândurile Domnului,
nu înţeleg planul Lui,
nu ştiu că El i-a strâns ca pe nişte snopi în aria de treierat.
13 Scoală-te şi treieră, fiică a Sionului,
căci îţi voi face cornul din fier.
Copitele ţi le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.
Vei închina[e] Domnului prada lor,
iar bogăţiile lor – Stăpânului întregului pământ.“
Chemare la pocăinţă
13 În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? 3 Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! 4 Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? 5 Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător[a]!“
6 Apoi le-a spus această pildă:
„Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n-a găsit. 7 Atunci i-a zis vierului:
– Iată că sunt deja trei ani de când vin şi caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie-l (deci)[b]! De ce să mai ocupe pământul degeaba?!
8 Însă acesta i-a răspuns:
– Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi. 9 Poate că, de acum înainte, va face roade; dacă nu, îl vei tăia!“
Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat
10 Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. 11 Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ 13 Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.
14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“
15 Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! 16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“
17 Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
18 Apoi a zis:
„Cu ce seamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19 Ea este ca un bob de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina lui. El a crescut şi a devenit un copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuiburi între ramurile lui.“
20 El a zis iarăşi:
„Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[c] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
Intrarea în Împărăţie
22 Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. 23 Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“
El le-a zis: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» 26 Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» 27 Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! 29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! 30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“
31 Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:
– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!
32 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. 33 Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!
34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 35 Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)[d] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.