M’Cheyne Bible Reading Plan
Primii repatriaţi la Ierusalim
9 Întreg Israelul a fost înscris în genealogii şi trecut în „Cartea regilor lui Israel“. Iuda însă a fost luat în captivitate, la Babilon, din cauza necredincioşiei lui. 2 Primii locuitori care s-au reîntors la proprietăţile din cetăţile lor, au fost câţiva israeliţi, preoţii, leviţii şi slujitorii de la Templu.
3 Aceia dintre urmaşii lui Iuda, ai lui Beniamin, ai lui Efraim şi ai lui Manase, care au locuit la Ierusalim, au fost:
4 Utai,
fiul lui Amihud,
fiul lui Omri,
fiul lui Imri,
fiul lui Bani,
– dintre fiii lui Pereţ, fiul lui Iuda;
5 dintre şiloniţi – Asaia, cel întâi născut, împreună cu fiii lui;
6 dintre zerahiţi – Ieuel, precum şi rudele lor în număr de şase sute nouăzeci;
7 dintre beniamiţi – Salu,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Hodavia,
fiul lui Hasnua;
8 apoi Ibneia, fiul lui Ieroham;
Ela,
fiul lui Uzi,
fiul lui Micri;
Meşulam,
fiul lui Şefatia,
fiul lui Reuel,
fiul lui Ibnia;
9 de asemenea, şi rudele lor, înscrise în genealogii, în număr de nouă sute cincizeci şi şase; toţi aceşti bărbaţi erau căpetenii de familie, potrivit familiilor lor.
10 Dintre preoţi –
Iedaia,
Iehoiarib,
Iachin,
11 Azaria,
fiul lui Hilchia,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Ţadok,
fiul lui Meraiot,
fiul lui Ahitub, conducător peste Casa lui Dumnezeu;
12 Adaia,
fiul lui Ieroham,
fiul lui Paşhur
fiul lui Malchia;
Maasai,
fiul lui Adiel,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Meşilemit,
fiul lui Imer;
13 de asemenea, şi rudele lor, căpeteniile familiilor lor, în număr de o mie şapte sute şaizeci; ei erau oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.
14 Dintre leviţi –
Şemaia,
fiul lui Haşub,
fiul lui Azrikam,
fiul lui Haşabia, dintre fiii lui Merari,
15 Bakbakar,
Hereş,
Galal,
Matania,
fiul lui Mica,
fiul lui Zicri,
fiul lui Asaf;
16 Obadia,
fiul lui Şemaia,
fiul lui Galal,
fiul lui Iedutun;
Berechia,
fiul lui Asa,
fiul lui Elkana, cel care a locuit în satele netofatiţilor.
17 Dintre portari –
Şalum,
Akub,
Talmon,
Ahiman şi rudele lor. Şalum era căpetenia; 18 el este şi azi la poarta regelui de la răsărit. Ei au fost portarii taberei leviţilor.
19 Şalum, fiul lui Kore,
fiul lui Ebiasaf,
fiul lui Korah,
şi rudele lui din neamul tatălui său, korahiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor Cortului[a], la fel cum părinţii lor fuseseră responsabili în tabăra Domnului cu păzirea intrării. 20 Odinioară, Fineas, fiul lui Elazar, fusese conducătorul lor, iar Domnul era cu el. 21 Zaharia, fiul lui Meşelemia, a fost portar al intrării Cortului Întâlnirii. 22 Toţi cei aleşi ca portari ai intrărilor au fost în număr de două sute doisprezece; ei au fost înscrişi în genealogiile lor, în satele lor. Ei au fost numiţi în slujba aceasta de încredere de către David şi văzătorul Samuel. 23 Ei şi urmaşii lor au primit ca responsabilitate să păzească porţile Casei Domnului, adică ale Cortului. 24 Erau portari în toate cele patru vânturi: răsărit, apus, nord şi sud. 25 Rudele lor veneau din când în când din satele lor, ca să stea împreună cu ei câte şapte zile. 26 Căci cei patru portari vestiţi, toţi leviţi, puşi în slujba aceasta de încredere, erau responsabili atât peste odăi, cât şi peste vistieriile Casei lui Dumnezeu. 27 Ei petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, pentru că erau responsabili cu paza ei; de asemenea, ei aveau responsabilitatea să o deschidă în fiecare dimineaţă.
28 Unii dintre ei aveau grijă de uneltele pentru slujbă – ei le numărau şi atunci când erau aduse, şi atunci când erau luate. 29 Alţii aveau grijă de vase, de toate vasele cele sfinte, de făina aleasă, de vin, de ulei, de tămâie şi de miresme. 30 Alţii, dintre fiii preoţilor, pregăteau amestecul de mirodenii. 31 Levitului Matitia, întâiul născut al korahitului Şalum, îi era încredinţată pregătirea turtelor. 32 Unii dintre chehatiţi, dintre rudele lor, erau responsabili să pregătească pâinea prezentării pentru fiecare zi de Sabat.
33 Aceştia au fost cântăreţii, căpeteniile familiilor leviţilor, care locuiau în odăile Templului, neavând alte îndatoriri, deoarece erau angajaţi în slujire zi şi noapte. 34 Acestea au fost căpeteniile familiilor leviţilor, căpetenii înscrise în genealogii. Ei locuiau la Ierusalim.
Familia lui Saul
35 La Ghivon a locuit tatăl[b] lui Ghivon, Ieiel. Numele soţiei lui era Maaca.
36 Abdon a fost fiul lui întâi născut, urmat apoi de: Ţur, Chiş, Baal,
Ner, Nadab,
37 Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miklot.
38 Lui Miklot i s-a născut Şimam.
Şi aceştia, asemenea rudelor lor, au locuit la Ierusalim împreună cu rudele lor.
39 Lui Ner i s-a născut Chiş,
lui Chiş – Saul,
iar lui Saul – Ionatan, Malchi-Şua, Abinadab şi Eşbaal[c].
40 Fiul lui Ionatan a fost Merib-Baal;
lui Merib-Baal[d] i s-a născut Mica.
41 Fiii lui Mica au fost: Piton, Melek, Tahrea şi Ahaz[e].
42 Lui Ahaz i s-a născut Iada[f];
lui Iada i s-au născut Alemet, Azmavet şi Zimri,
iar lui Zimri i s-a născut Moţa.
43 Lui Moţa i s-a născut Bina,
al cărui fiu a fost Rafa[g].
Fiul acestuia a fost Elasa,
iar fiul acestuia a fost Aţel.
44 Aţel a avut şase fii; numele lor au fost: Azrikam, Bocru[h], Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Aceştia au fost fiii lui Aţel.
Împrejurările morţii regelui Saul
10 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. 2 Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. 3 Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit. 4 Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine şi să mă batjocorească!“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. 5 Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. 6 Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui şi toată Casa sa. 7 Când israeliţii care se aflau în vale au văzut că oştirea a fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.
8 Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe fiii săi căzuţi pe muntele Ghilboa. 9 L-au prădat pe Saul, i-au luat capul şi armele şi au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor şi poporului. 10 I-au pus armele în templul zeilor lor, iar ţeasta i-au atârnat-o în templul lui Dagon[i]. 11 Când au auzit tot ce i-au făcut filistenii lui Saul, ghiladiţii din Iabeş, 12 toţi războinicii, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi şi le-au adus la Iabeş. Le-au îngropat oasele sub terebintul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile. 13 Saul a murit din cauza necredincioşiei lui, fiind necredincios faţă de Domnul prin faptul că nu a păzit Cuvântul Domnului; de asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morţilor, cerând călăuzire 14 şi nu L-a căutat pe Domnul; de aceea Domnul l-a omorât. El i-a dat domnia lui David, fiul lui Işai.
Dumnezeu Îşi disciplinează fiii
12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. 2 Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
18 Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, 19 nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20 pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“[c]; 21 priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“[d] – 22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, 23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, 24 la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! 26 Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“[e] 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. 28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[f].
Vai de cei ce trăiesc fără grijă
6 «Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion,
de cei ce se cred la adăpost pe Muntele Samaria,
oameni distinşi ai celui mai de seamă dintre neamuri,
la care apelează Casa lui Israel!
2 Treceţi la Kalne şi priviţi!
Mergeţi de acolo la marele Hamat
şi coborâţi apoi la Gatul filistenilor!
Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre?
Sau sunt hotarele lor mai mari decât hotarele voastre?
3 Aţi dat deoparte ziua cea rea[a]
şi aţi adus aproape tronul violenţei!
4 Ei se întind pe paturi încrustate cu fildeş,
se tolănesc în aşternuturile lor,
mănâncă miei din turmă
şi viţei din grajduri.
5 Petrec[b] în sunetul harfei[c],
şi, asemenea lui David, improvizează la instrumentele muzicale!
6 Beau vin din cupe mari
şi se ung cu cele mai bune uleiuri,
dar nu sunt mâhniți din pricina dezastrului lui Iosif!
7 De aceea, ei vor merge acum în captivitate în fruntea captivilor,
şi vor înceta astfel strigătele de veselie şi lenevirea!»
Domnul detestă mândria lui Israel
8 Stăpânul Domn a jurat pe Sine Însuşi. Astfel zice Domnul, Dumnezeul Oştirilor:
«Mi-e scârbă de mândria lui Iacov
şi îi urăsc fortăreţele;
voi da pe mâna duşmanului cetatea
şi tot ce este în ea!
9 Dacă vor mai fi lăsaţi zece bărbaţi într-o casă şi aceia vor muri! 10 Iar când ruda vreunuia va veni să-i scoată trupul[d] din casă, ca să-l ardă,[e] şi-l va întreba pe cel care încă mai este ascuns în nişa casei: ‘Mai este cineva cu tine?’, i se va răspunde: ‘Nu!’. Atunci ruda va zice: ‘Tăcere! Nu trebuie să pomenim Numele Domnului!’»
11 Căci iată că Domnul porunceşte:
«Casa cea mare va fi prefăcută în fărâme,
iar casa cea mică[f] – în bucăţele!»
Maria în vizită la Elisabeta
39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:
„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“
Cântecul[a] Mariei
46 Maria a zis:
„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47 şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50 Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[b] prin braţul Lui;
i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
lui Avraam şi seminţei[c] lui, în veci!“
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[d] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
Cântecul[e] lui Zaharia
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[f]
în casa[g] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[h] a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
şi în umbra morţii,
ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“
80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.