M’Cheyne Bible Reading Plan
Urmaşii lui Isahar
7 Fiii lui Isahar au fost: Tola, Pua, Iaşub şi Şimron – în total patru.
2 Fiii lui Tola au fost: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel; ei au fost căpeteniile familiilor lor, adică ale neamului lui Tola, bărbaţi războinici în neamul lor. Pe vremea lui David, numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute.
3 Fiul lui Uzi a fost Izrahia;
Fiii lui Izrahia au fost: Mihail, Obadia, Ioel şi Işia – în total cinci căpetenii. 4 Alături de ei, după genealogiile lor, potrivit familiilor lor, erau cete de luptători pregătiţi pentru război, în număr de treizeci şi şase de mii, căci aveau multe soţii şi mulţi fii. 5 Rudele lor din toate clanurile lui Isahar, războinici viteji, erau în număr de optzeci şi şapte de mii, cu toţii înscrişi în genealogii.
Urmaşii lui Beniamin
6 Fiii lui Beniamin au fost: Bela, Becher şi Iediael – în total trei.
7 Fiii lui Bela au fost: Eţbon, Uzi, Uziel, Ierimot şi Iri – cinci căpetenii ale familiilor lor, războinici viteji. Erau înscrişi în genealogii ca fiind în număr de douăzeci şi două de mii treizeci şi patru.
8 Fiii lui Becher au fost: Zemira, Ioaş, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot şi Alemet. Toţi aceştia au fost fiii lui Becher. 9 Ei au fost înscrişi în genealogiile lor, drept căpetenii ale familiilor lor, războinici viteji, în număr de douăzeci de mii două sute.
10 Fiul lui Iediael a fost Bilhan.
Fiii lui Bilhan au fost: Ieuş, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarşiş şi Ahişahar.
11 Toţi aceştia au fost urmaşii lui Iediael, căpetenii de familii, războinici viteji. Erau şaptesprezece mii două sute de bărbaţi în stare să meargă la oaste pentru a lupta. 12 Şupiţii şi hupiţii au fost urmaşi ai lui Ir, iar huşiţii au fost urmaşii lui Aher.
Urmaşii lui Neftali
13 Fiii lui Neftali au fost: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem[a] – urmaşi ai Bilhei.
Urmaşii lui Manase
14 Fiii lui Manase au fost: primul a fost Asriel, născut din ţiitoarea lui arameică, (ea l-a mai născut şi pe Machir, tatăl lui Ghilad;
15 Machir şi-a luat soţii dintre hupiţi şi dintre şupiţi; numele surorii lui era Maaca), al doilea a fost Ţelofhad, însă Ţelofhad a avut numai fiice.
16 Maaca, soţia lui Machir, i-a născut un fiu şi i-a pus numele Pereş. Fratele său a fost Şereş, iar fiii săi au fost Ulam şi Rechem.
17 Fiul lui Ulam a fost Bedan.
Aceştia au fost fiii lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase. 18 Sora lui Ghilad, Hamolehet, i-a născut pe Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla. 19 Fiii lui Şemida au fost: Ahian, Şehem, Likhi şi Aniam.
Urmaşii lui Efraim
20 Urmaşii lui Efraim au fost: Şutelah;
fiul acestuia, Bered,
fiul acestuia, Tahat,
fiul acestuia, Elada,
fiul acestuia, Tahat,
21 fiul acestuia, Zabad,
fiul acestuia, Şutelah,
precum şi Ezer şi Elad.
Oamenii din Gat, născuţi în ţară, i-au omorât, pentru că aceştia veniseră să le prade vitele. 22 Efraim, tatăl lor, a jelit multe zile şi rudele lui au venit ca să-l mângâie. 23 El a intrat la soţia lui[b], care a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu. I-a pus numele Beria[c] fiindcă era necaz în familia lui. 24 Fiica lui Efraim, Şeera, a întemeiat Bet-Horonul de Jos, Bet-Horonul de Sus şi Uzen-Şeera.
25 Refah a fost fiul lui,
iar fiul acestuia – Reşef,
fiul acestuia – Telah,
fiul acestuia – Tahan,
26 fiul acestuia – Ladan,
fiul acestuia – Amihud,
fiul acestuia – Elişama,
27 fiul acestuia – Nun,
fiul acestuia – Iosua.
28 Teritoriile şi aşezările lor au fost:
Betel cu satele dimprejurul lui,
Naaran, la răsărit,
iar la apus, Ghezer cu satele dimprejurul lui,
Şehem cu satele dimprejurul lui,
până la Aia cu satele dimprejurul ei
29 şi până la hotarul cu manasiţii,
incluzând Bet-Şan cu satele dimprejurul lui,
Taanah cu satele dimprejurul lui,
Meghido cu satele dimprejurul lui
şi Dor cu satele dimprejurul lui.
În toate acestea locuiau urmaşii lui Iosif, fiul lui Israel.
Urmaşii lui Aşer
30 Urmaşii lui Aşer au fost: Imna, Işva, Işvi şi Beria; sora lor era Serah.
31 Fiii lui Beria au fost Heber şi Malchiel, acesta din urmă fiind tatăl lui Birzayit.
32 Lui Heber i s-au născut: Iaflet, Şomer, Hotam şi Şua, sora acestora.
33 Fiii lui Iaflet au fost: Pasah, Bimhal şi Aşvat. Aceştia au fost fiii lui Iaflet.
34 Fiii lui Şomer au fost: Ahi[d] şi Rohga, Iehuba[e] şi Aram.
35 Fiii lui Helem, un frate al lui Şomer, au fost: Ţofah, Imna, Şeleş şi Amal.
36 Fiii lui Ţofah au fost: Suah, Harnefer, Şual, Beri, Imra,
37 Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran[f] şi Beera.
38 Fiii lui Ieter au fost: Iefune, Pispa şi Ara.
39 Fiii lui Ula au fost: Arah, Haniel şi Riţia.
40 Toţi aceştia au fost urmaşii lui Aşer, căpetenii ale familiilor lor, războinici aleşi şi viteji, prinţi cu vază. Numărul bărbaţilor pregătiţi pentru război, înscrişi în genealogii, a fost de douăzeci şi şase de mii.
Urmaşii lui Beniamin
8 Lui Beniamin i s-au născut următorii: Bela, întâiul lui născut,
Aşbel, al doilea,
Ahrah, al treilea,
2 Noha, al patrulea
şi Rafa, al cincilea.
3 Fiii lui Bela au fost: Adar, Ghera, Abihud[g],
4 Abişua, Naaman, Ahoah,
5 Ghera, Şefufan şi Huram.
6 Iată-i pe urmaşii lui Ehud, cei care au fost căpeteniile familiilor locuitorilor din Gheva şi care au fost duşi în captivitate, în Manahat:
7 Naaman, Ahia, Ghera, cel care i-a condus în captivitate şi căruia i s-au născut Uza şi Ahihud,
8 apoi Şaharayim, care a avut fii în ţara Moabului, după ce le-a izgonit pe Huşim şi pe Baara, soţiile lui. 9 Din Hodeş, soţia lui, i s-au născut: Iobab, Ţibia, Meşa, Malcam, 10 Ieuţ, Sachia şi Mirma. Aceştia au fost fiii lui, căpetenii de familii.
11 Din Huşim i se născuseră Abitub şi Elpaal.
12 Fiii lui Elpaal au fost: Eber, Mişam, Şamed (cel care a zidit Ono şi Lod cu satele dimprejurul lor), 13 Beria şi Şema, cei care au fost căpeteniile familiilor locuitorilor din Aialon şi care i-au pus pe fugă pe locuitorii din Gat.
14 Ahio, Şaşak, Ieremot,
15 Zebadia, Arad, Eder,
16 Mihail, Işpa şi Ioha au fost fiii lui Beria.
17 Zebadia, Meşulam, Hizchi, Heber,
18 Işmerai, Izlia şi Iobab au fost fiii lui Elpaal.
19 Iachim, Zicri, Zabdi,
20 Elienai, Ţiletai, Eliel,
21 Adaia, Beraia şi Şimrat au fost fiii lui Şimei.
22 Işpan, Eber, Eliel,
23 Abdon, Zihri, Hanan,
24 Hanania, Elam, Antotia,
25 Ifdeia şi Penuel au fost fiii lui Şaşak.
26 Şamşerai, Şeharia, Atalia, 27 Iaareşia, Ilie şi Zicri au fost fiii lui Ieroham.
28 Toţi acestea au fost căpetenii de familii, fiind înscrise în genealogiile lor drept căpetenii. Ei au locuit la Ierusalim.
Familia lui Saul
29 Ieiel[h], tatăl[i] lui Ghivon, a locuit în Ghivon. Numele soţiei lui era Maaca. 30 Abdon a fost fiul lui întâi născut,
urmat apoi de Ţur, Chiş, Baal, Ner[j], Nadab,
31 Ghedor, Ahio, Zecher
32 şi Miklot, căruia i s-a născut Şimea.
Şi aceştia, asemenea rudelor lor, au locuit la Ierusalim împreună cu rudele lor.
33 Lui Ner i s-a născut Chiş,
lui Chiş – Saul,
iar lui Saul – Ionatan, Malchi-Şua, Abinadab şi Eşbaal[k].
34 Fiul lui Ionatan a fost Merib-Baal[l];
lui Merib-Baal i s-a născut Mica.
35 Fiii lui Mica au fost: Piton, Melek, Tarea şi Ahaz.
36 Lui Ahaz i s-a născut Iehoada;
lui Iehoada i s-au născut Alemet, Azmavet şi Zimri,
iar lui Zimri i s-a născut Moţa.
37 Lui Moţa i s-a născut Bina,
al cărui fiu a fost Rafa.
Fiul acestuia a fost Elasa,
iar fiul acestuia a fost Aţel.
38 Aţel a avut şase fii; numele lor au fost: Azrikam, întâiul lui născut[m], Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Toţi aceştia au fost fiii lui Aţel.
39 Fiii lui Eşek, fratele lui Aţel, au fost: Ulam, întâiul lui născut, Ieuş, al doilea, şi Elifelet, al treilea. 40 Fiii lui Ulam au fost războinici viteji, arcaşi. Ei au avut mulţi fii şi nepoţi – în total o sută cincizeci.
Toţi aceştia au fost urmaşi ai lui Beniamin.
Prin credinţă
11 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. 2 Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.
3 Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.
4 Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.
5 Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6 Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.
7 Prin credinţă a ascultat Noe, când a fost avertizat cu privire la lucruri pe care el încă nu le vedea, şi a construit o arcă, pentru a-şi salva familia. Prin aceasta el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care este potrivit cu credinţa.
8 Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce. 9 Prin credinţă a stat el în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, care erau moştenitori, împreună cu el, ai aceleiaşi promisiuni. 10 Căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă a primit Sara puterea de a avea o sămânţă[a], chiar dacă ea era stearpă, iar Avraam era înaintat în vârstă,[b] deoarece el L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. 12 De aceea, dintr-un singur om – şi acesta aproape mort – s-au născut urmaşi atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi fără număr ca nisipul de pe ţărmul mării.
13 Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, 16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17 Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu, 18 chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“[c] 19 El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morţi şi, figurat vorbind, aşa l-a primit înapoi. 20 Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor. 21 Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.[d] 22 Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă a fost ascuns Moise de către părinţii săi timp de trei luni, după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului. 24 Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, 25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puţin timp. 26 El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului, pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare. 27 Prin credinţă a ieşit din Egipt, fără să se teamă de mânia monarhului; el a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut. 28 Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi. 29 Prin credinţă a trecut poporul prin Marea Roşie[e] ca pe uscat. Când au încercat însă şi egiptenii lucrul acesta, s-au înecat. 30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce le înconjuraseră timp de şapte zile. 31 Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit bine pe spioni.
32 Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi. 33 Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, 34 au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine; 35 femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună, 36 alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare, 37 au fost împroşcaţi cu pietre,[f] au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi, 38 ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.
39 Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis, 40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvârşiţi fără noi.
Chemare la pocăinţă
5 Ascultaţi cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, un cântec de jale pentru Casa lui Israel!
2 A căzut fecioara lui Israel
şi niciodată nu se va mai ridica!
A fost părăsită în propria-i ţară
şi nu este nimeni care s-o ridice!
3 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Cetatea care scotea o mie de luptători pentru Casa lui Israel
va rămâne doar cu o sută,
iar cea care scotea o sută
va rămâne doar cu zece.»
4 Aşa vorbeşte Domnul către Casa lui Israel:
«Căutaţi-Mă, ca să trăiţi!
5 Nu căutaţi Betelul,
nu vă duceţi la Ghilgal
şi nu treceţi la Beer-Şeba,
căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în captivitate,
iar Betelul va ajunge în nenorocire[a].
6 Căutaţi-L pe Domnul, ca să trăiţi,
ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif[b] ca un foc
şi să o mistuie,
fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.»
7 Ei sunt cei ce prefac judecata în pelin
şi aruncă dreptatea la pământ!
8 El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele şi Orionul,
Cel Ce preface întunericul în dimineaţă
şi preschimbă ziua în noapte,
Cel Ce cheamă apele mării
şi le varsă pe suprafaţa pământului –
Domnul este Numele Lui!
9 El aduce într-o clipă prăpădul peste cel tare
şi face să vină devastarea peste fortăreaţă.
10 Ei îl urăsc pe cel ce decide la poarta cetăţii[c]
şi le este scârbă de cel ce vorbeşte cu corectitudine.
11 De aceea, pentru că l-aţi călcat în picioare pe cel sărac
şi aţi luat de la el taxe în grâne,
chiar dacă aţi construit case de piatră,
nu veţi locui în ele;
chiar dacă aţi sădit vii plăcute,
nu veţi bea din vinul lor!
12 Căci Eu ştiu cât de multe sunt nelegiuirile voastre
şi cât de mari sunt păcatele voastre!
Voi îl asupriţi pe cel drept, luaţi mită
şi îi nedreptăţiţi pe cei nevoiaşi la poarta cetăţii.
13 De aceea, în vremuri ca acestea, cel prudent rămâne tăcut,
căci sunt vremuri rele.
14 Căutaţi binele, şi nu răul,
ca să trăiţi!
Astfel Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va fi cu voi,
aşa cum spuneţi că este!
15 Urâţi răul, iubiţi binele
şi statorniciţi dreptatea la poarta cetăţii!
Poate că Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va arăta bunăvoinţă
faţă de rămăşiţa lui Iosif.
16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Stăpânul:
«În toate pieţele va fi jale
şi pe toate uliţele oamenii vor zice: ‘Vai! Vai!’
Ei îl vor chema pe plugar la plâns,
iar pe cei ce ştiu să bocească, îi vor chema la jale.
17 În toate viile va fi vaiet,
pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru», zice Domnul.
Ziua Domnului
18 «Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului!
De ce tânjiţi după ziua Domnului?
Ea va fi întuneric, şi nu lumină!
19 Va fi ca un om care fuge din faţa unui leu,
dar apoi se întâlneşte cu un urs;
la urmă ajunge acasă,
îşi sprijină mâna de zid,
dar îl muşcă un şarpe.
20 Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, şi nu lumină,
un întuneric adânc fără pic de licărire?
21 Urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre
şi nu pot să sufăr adunările voastre de sărbătoare.
22 Chiar dacă Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare,
nu le voi accepta,
iar la jertfele de pace[d] din viţeii voştri îngrăşaţi
nu mă voi uita!
23 Depărtaţi de la Mine sunetul cântecelor voastre!
Nu voi asculta melodia harfelor voastre!
24 Ci lăsaţi judecata să se rostogolească ca apele,
şi dreptatea – ca un torent care nu seacă niciodată!
25 Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare
timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?
26 Aţi purtat pe Sikut, regele vostru,
şi pe Chiyun[e], steaua zeului vostru,
chipurile idoleşti pe care vi le-aţi făcut![f]
27 De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!»,
zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oştirilor.
Introducere
1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, 2 aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, 4 ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.
8 Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger:
– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!
19 Îngerul i-a răspuns:
– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.
23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“
Anunţarea naşterii lui Isus
26 În luna a şasea,[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:
– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[f]
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[g]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[h] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
34 Maria l-a întrebat pe înger:
– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns:
– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[j] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[k] Dumnezeu.
38 Maria a zis:
– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!
Şi îngerul a plecat de la ea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.