M’Cheyne Bible Reading Plan
Domnia Ataliei peste Iuda
11 Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale. 2 Dar Iehoşeba, fiica regelui Iehoram[a] şi sora lui Ahazia, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor[b]. Astfel ea l-a ascuns de Atalia şi el n-a fost omorât. 3 Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu doica lui în Casa Domnului, timp în care Atalia a domnit peste ţară.
4 În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a trimis după căpeteniile peste sute, după cariţi[c] şi după gărzi[d]. După ce i-a adus la el, în Casa Domnului, regele a încheiat un legământ cu ei, punându-i să jure în Casa Domnului. Apoi le-a arătat pe fiul regelui şi 5 le-a poruncit astfel: „Iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din voi – adică cei ce intraţi în slujbă în ziua de Sabat şi care păziţi palatul regelui – 6 împreună cu o altă treime din voi – adică cei ce sunteţi la Poarta Sur – şi cu încă o treime din voi, – adică cei ce sunteţi la poartă, înapoia gărzilor, şi care păziţi Casa cu schimbul, – 7 precum şi cele două cete ale voastre – adică toţi cei care ieşiţi de la slujbă în ziua de Sabat – veţi păzi Casa Domnului, unde este regele. 8 Va trebui să staţi împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine se va apropia de şirurile voastre trebuie ucis. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra!“
9 Căpeteniile peste sute au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, şi au venit la preotul Iehoiada. 10 Apoi preotul le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa Domnului. 11 Gărzile, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă.
12 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia[e]. L-au numit rege şi l-au uns bătând din palme şi strigând: „Trăiască regele!“
13 Când a auzit Atalia vuietul gărzilor şi al poporului, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. 14 S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlp, aşa cum era obiceiul. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ 15 Preotul Iehoiada le-a poruncit căpeteniilor peste sute, cei care conduceau oştirea, astfel: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!“ 16 Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin locul pe unde intră caii în incinta palatului regelui şi au omorât-o acolo.
Domnia lui Ioaş peste Iuda
17 Iehoiada a încheiat un legământ între Domnul, pe de o parte, şi rege şi popor, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. De asemenea, a încheiat un legământ între rege şi popor. 18 Tot poporul ţării s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi chipurile, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au omorât în faţa altarelor.
Apoi preotul a pus supraveghetori la Casa Domnului. 19 După aceea, Iehoiada a luat cu el pe căpeteniile peste sute, pe cariţi, gărzile şi tot poporul ţării. Aceştia l-au coborât împreună pe rege de la Casa Domnului şi au venit la palatul regelui pe drumul care duce prin poarta gărzilor. Regele s-a aşezat pe tronul regal. 20 Şi tot poporul ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia la palatul regelui. 21 Ioaş[f] era în vârstă de şapte ani când a devenit rege.
Ioaş repară Casa Domnului
12 Ioaş[g] a devenit rege în al şaptelea an al domniei lui Iehu şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. 2 Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul în care a fost îndrumat de preotul Iehoiada. 3 Numai că înălţimile nu au fost îndepărtate şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
4 Ioaş le-a zis preoţilor: „Strângeţi tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la Casa Domnului, argintul strâns la numărătoarea poporului[h], argintul pentru răscumpărarea lucrurilor închinate[i] şi tot argintul pe care cineva îl aduce de bunăvoie la Casa Domnului. 5 Fiecare preot să-l ia de la vistiernici şi să-l folosească la restaurarea Casei, oriunde va descoperi ceva de restaurat.“ 6 Dar în al douăzeci şi treilea an al regelui Ioaş, preoţii încă nu restauraseră Casa, 7 aşa că regele Ioaş i-a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: „De ce n-aţi restaurat încă Templul? Acum, să nu mai luaţi argint de la vistiernicii voştri, ci să-l daţi pentru restaurarea Templului.“ 8 Preoţii au fost de acord să nu mai ia argint de la popor şi să nu se mai ocupe ei de restaurarea Templului. 9 Prin urmare, preotul Iehoiada a luat un cufăr, i-a făcut o gaură în capac şi l-a pus alături de altar, pe partea dreaptă cum se intră în Casa Domnului. Preoţii care păzeau poarta puneau în el tot argintul care se aducea la Casa Domnului. 10 Şi când vedeau că era prea mult argint în cufăr, venea scribul regelui împreună cu marele preot, numărau tot argintul care era adus la Casa Domnului şi îl puneau în săculeţi. 11 Apoi dădeau argintul cântărit celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului. Acest argint era folosit pentru plata tâmplarilor şi a constructorilor care lucrau la Casa Domnului, 12 a zidarilor şi a cioplitorilor în piatră, pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare restaurării Casei Domnului şi pentru orice altă cheltuială care se făcea pentru restaurarea Casei. 13 Argintul care era adus la Casa Domnului n-a fost folosit pentru confecționarea lighenelor de argint, a mucarniţelor, a cupelor, a trâmbiţelor şi nici pentru achiziţionarea vreunui vas de aur sau de argint pentru Casa Domnului, 14 ci cu el au fost plătiţi cei ce lucrau la restaurarea Casei Domnului. 15 Nu se cerea nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţa argintul pentru a plăti lucrătorii, fiindcă erau cinstiţi. 16 Argintul de la jertfele pentru vină şi argintul de la jertfele pentru păcat nu era adus la Casa Domnului, ci era pentru preoţi.
17 În vremea aceea, Hazael, regele Aramului, a pornit asaltul asupra Gatului şi l-a capturat. Apoi a înaintat împotriva Ierusalimului. 18 Dar Ioaş, regele lui Iuda, a luat toate lucrurile sfinte care au fost închinate Domnului de către înaintaşii lui, regii lui Iuda, şi anume Iehoşafat, Iehoram şi Ahazia, şi tot aurul care se afla în vistieria Casei Domnului şi în palatul regelui şi le-a trimis lui Hazael, regele Aramului, care nu a mai înaintat împotriva Ierusalimului.
19 Celelalte fapte ale lui Ioaş şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 20 Slujitorii lui s-au răsculat şi au uneltit împotriva lui la Bet-Milo, pe drumul care coboară spre Sila[j]. 21 Iozabad, fiul lui Şimat, şi Iehozabad, fiul lui Şomer, slujitorii săi, l-au lovit şi el a murit. Apoi l-au înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Amaţia.
2 Aşadar, tu, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus! 2 Ceea ce ai auzit de la mine, înaintea multor martori, încredinţează unor oameni de încredere, care să fie în stare să-i înveţe pe alţii! 3 Ia parte la suferinţă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Cristos Isus! 4 Nici un soldat nu se implică în treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
5 Dacă cineva concurează ca atlet, nu este încununat, dacă nu concurează după reguli.
6 Fermierul care a trudit din greu trebuie să aibă primul parte din roade. 7 Înţelege ce-ţi spun! Domnul îţi va da pricepere în toate.
8 Aminteşte-ţi de Isus Cristos, din sămânţa[a] lui David, Care a înviat din morţi, potrivit cu Evanghelia mea, 9 pentru care eu sufăr până acolo încât sunt legat ca un răufăcător. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10 Astfel, eu rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să obţină mântuirea care este în Cristos Isus, împreună cu slava veşnică. 11 Acest cuvânt este vrednic de încredere:
„Căci dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
12 Dacă răbdăm, vom şi domni împreună cu El.
Dacă ne lepădăm de El, şi El se va lepăda de noi.
13 Dacă suntem necredincioşi, El rămâne credincios,
pentru că nu Se poate nega pe Sine.“
Un lucrător după voia lui Dumnezeu
14 Aminteşte-le aceste lucruri! Roagă-i solemn, înaintea lui Dumnezeu, să nu se certe cu privire la cuvinte, pentru că aceasta nu este de nici un folos, ci mai degrabă îi ruinează pe cei ce ascultă. 15 Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului. 16 Evită vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care se ţin de ele vor înainta tot mai mult spre lipsa de evlavie, 17 iar cuvântul lor se va împrăştia precum cangrena. Dintre aceştia sunt şi Imeneu, şi Filet, 18 care s-au rătăcit în ce priveşte adevărul, spunând că învierea a avut deja loc şi răsturnând astfel credinţa multora. 19 Cu toate acestea, temelia solidă a lui Dumnezeu rămâne fermă, având sigiliul aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui“[b] şi „Oricine rosteşte Numele Domnului trebuie să se îndepărteze de nedreptate.“
20 Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut, unele pentru o întrebuinţare de cinste, altele pentru o întrebuinţare de ocară. 21 Aşadar, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit şi folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună. 22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! 23 Evită disputele nebuneşti şi prosteşti, ştiind că ele dau naştere la certuri! 24 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, capabil să dea învăţătură, să fie îngăduitor şi 25 să-i corecteze cu blândeţe pe cei ce se împotrivesc, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoaşterea adevărului, 26 să-şi vină în fire şi să scape din capcana diavolului[c], în care au fost capturaţi ca să-i facă voia.
Gomera este iubită din nou
3 Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi[a] arată-ţi dragostea faţă de soţie, deşi ea este iubită de un altul şi este o adulteră. Iubeşte-o tot aşa cum şi Domnul îi iubeşte pe israeliţi, deşi ei s-au dus după alţi dumnezei şi iubesc turtele cu stafide[b].“
2 Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece şecheli[c] de argint şi cu un homer şi un letek[d] de orz. 3 Apoi i-am zis: „Vei rămâne la mine[e] multe zile. Nu te vei mai prostitua şi nu vei mai fi cu nici un alt bărbat. În tot acest timp, nici eu nu mă voi apropia de tine.“
4 Căci tot atât de multe zile vor rămâne şi israeliţii fără rege, fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp sacru, fără efod[f] şi fără terafimi[g]. 5 După aceea, israeliţii se vor întoarce şi Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe David[h], regele lor. În zilele de pe urmă vor veni cu veneraţie la Domnul şi la bunătatea Lui.
Domnul acuză poporul şi pe preoţi
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, israeliţi,
căci Domnul are o acuză
împotriva locuitorilor ţării:
„Nu există credincioşie, nu există bunătate[i],
nu există cunoştinţă de Dumnezeu în ţară!
2 Fiecare jură strâmb[j], înşală, ucide,
fură şi comite adulter.
Ei năpăstuiesc,
iar vărsările de sânge se ţin lanţ.
3 De aceea ţara jeleşte[k]
şi toţi cei ce locuiesc în ea sunt sleiţi;
fiarele câmpului, păsările cerului
şi peştii mării sunt pe cale să piară.
4 Dar nimeni să nu certe pe altcineva,
nici un om să nu acuze pe altul.
Poporul tău este asemenea celor
ce acuză un preot.[l]
5 Te vei împiedica ziua,
iar profetul se va împiedica împreună cu tine noaptea.
O voi nimici pe mama ta[m] –
6 poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă.
Pentru că ai respins cunoştinţa,
şi Eu te resping ca preot al Meu!
Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău,
şi Eu îţi voi uita fiii!
7 Cu cât s-au înmulţit[n] preoţii,
cu atât au păcătuit mai mult împotriva Mea.
Ei au dat[o] slava lor[p] în schimbul ruşinii.
8 Ei se hrănesc cu păcatele poporului Meu
şi le savurează sufletul după fărădelegile lui.[q]
9 Dar şi preotul va avea aceeaşi soartă cu cea a poporului:
îi voi pedepsi pe amândoi după căile lor,
le voi răsplăti după faptele lor.
Idolatria lui Israel
10 Vor mânca, dar nu se vor sătura,
se vor prostitua, dar nu se vor înmulţi,
căci L-au părăsit pe Domnul
şi s-au dedat la 11 desfrânare,
la vin şi la must,
care iau minţile 12 poporului Meu.
Ei îşi întreabă bucata de lemn
şi un băţ îi sfătuieşte[r],
căci un duh de desfrâu îi duce în rătăcire.
Ei se prostituează, uitând de Dumnezeul lor.
13 Aduc jertfe pe vârfurile munţilor
şi ard tămâie pe dealuri,
sub stejari, sub plopi şi sub terebinţi,
căci umbra lor este plăcută.
De aceea fetele voastre se prostituează
şi nurorile voastre comit adulter.
14 Nu le voi pedepsi pe fetele voastre
pentru că se prostituează
şi nici pe nurorile voastre
pentru că comit adulter,
căci bărbaţii înşişi se retrag deoparte cu prostituatele
şi aduc jertfe cu prostituatele de la temple.
Un astfel de popor căruia îi lipseşte discernământul va ajunge la ruină.
15 Dacă tu, Israele, te prostituezi,
măcar Iuda să nu se facă vinovat!
Nu vă duceţi la Ghilgal,
nu vă suiţi la Bet-Aven[s]
şi nu juraţi cu: «Viu este Domnul!»
16 Israel este încăpăţânat
ca o juncă îndărătnică.
Deci cum o s-o mai pască Domnul
ca pe un miel pe o păşune întinsă?
17 Efraim[t] s-a unit cu idolii;
lăsaţi-l în pace!
18 Deşi băutura s-a sfârşit,
ei continuă să se prostitueze;
conducătorii lui iubesc mult ruşinea[u].
19 Un vânt îi va înfăşura cu aripile lui,
şi ei vor fi făcuţi de ruşine din pricina jertfelor lor.“
121 Judec cu dreptate:
nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
129 Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le împlineşte.
130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină
şi dă pricepere celor neştiutori[a].
131 Îmi deschid gura şi oftez,
căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.
133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele[b] Tale
şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului
şi-Ţi voi păzi hotărârile!
135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău
şi învaţă-mă orânduirile Tale.
136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi,
fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.
137 Doamne, Tu eşti drept,
iar judecăţile Tale sunt drepte!
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte
şi pline de credincioşie!
139 Sunt mistuit de râvnă,
pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvintele Tale sunt bine încercate
şi robul Tău le iubeşte.
141 Eu sunt mic şi neînsemnat,
dar nu dau uitării hotărârile Tale.
142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,
şi Legea Ta rămâne adevărată.
143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare,
însă poruncile Tale rămân desfătarea mea.
144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie.
Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.