M’Cheyne Bible Reading Plan

Profetul Ilie este îmbărbătat să-şi continue lucrarea

19 Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia. ² Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea^[a] dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ ³ Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată^[b] ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo, ⁴ iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“ ⁵ Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ ⁶ Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. ⁹ A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

¹⁰ – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

¹¹ – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo!

Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. ¹² După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

¹⁴ – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

¹⁵ – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram. ¹⁶ Să-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei^[c], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei. ¹⁸ Dar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal^[d] şi care nu l-au sărutat.

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. ²⁰ Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.

– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!

– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!

²¹ Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.

Lucrarea lui Pavel în Tesalonic

2 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. ² După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri. ³ Căci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie, ⁴ ci, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile. ⁵ Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –, ⁶ nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii. ⁷ Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii. ⁸ Astfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi. ⁹ Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. ¹⁰ Voi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată. ¹¹ Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi, ¹² încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia^[a] şi slava Lui.

¹³ Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi. ¹⁴ Voi, fraţilor, aţi urmat exemplul^[b] bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor, ¹⁵ care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor, ¹⁶ căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.^[c]

Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni

¹⁷ Fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem. ¹⁸ Am vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan^[d] ne-a împiedicat. ¹⁹ Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi? ²⁰ Într-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!

Patru tineri iudei la Curtea Babilonului

1 În al treilea an al domniei lui Iehoiachim^[a], regele lui Iuda, Nebucadneţar^[b], împăratul Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul. ² Stăpânul^[c] l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinar^[d], în templul zeului său; le-a dus în vistieria zeului lui.

³ Împăratul Nebucadneţar i-a poruncit lui Aşpenaz, căpetenia eunucilor săi, să aducă câţiva israeliţi de neam regal şi de viţă nobilă, ⁴ nişte tineri fără nici un fel de cusur fizic, plăcuţi la înfăţişare, pricepuţi în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor^[e]. ⁵ Împăratul le-a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana şi din vinul de la masa lui, vrând să-i crească timp de trei ani, după care, la sfârşitul acestei perioade, ei urmau să rămână în slujba împăratului.

⁶ Printre ei erau şi câţiva din seminţia lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.^{[f] 7} Căpetenia eunucilor le-a pus însă alte nume: Beltşaţar lui Daniel, Şadrak lui Hanania, Meşak lui Mişael şi Abed-Nego lui Azaria^[g].

⁸ Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze cu hrana împăratului şi nici cu vinul de la masa lui.^[h] De aceea l-a rugat pe căpetenia eunucilor să nu-l silească să se întineze. ⁹ Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare şi bunăvoinţă înaintea căpeteniei eunucilor.

¹⁰ Însă căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care v-a rânduit hrana şi băutura, să vadă feţele voastre mai posomorâte decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi capul în primejdie înaintea împăratului.“

¹¹ Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului însărcinat de căpetenia eunucilor cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mişael şi a lui Azaria: ¹² „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume şi să bem – doar apă. ¹³ Apoi să te uiţi la înfăţişarea noastră şi la înfăţişarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului şi să faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“

¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.

¹⁵ La sfârşitul celor zece zile a văzut că la înfăţişare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana împăratului. ¹⁶ Şi astfel îngrijitorul a renunţat la hrana şi la vinul de la masa împăratului şi le-a dat legume.

¹⁷ Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat ştiinţă şi pricepere în orice fel de scriere şi înţelepciune. Daniel putea să înţeleagă orice fel de viziuni şi visuri.

¹⁸ Când s-a împlinit vremea rânduită de împărat ca toţi tinerii să fie aduşi la el, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar, ¹⁹ şi împăratul a vorbit cu ei. Dar între toţi aceştia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. ²⁰ În orice problemă pentru care era nevoie de înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi magicienii şi descântătorii din întreaga lui împărăţie. ²¹ Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.^[i]

Psalmul 105