M’Cheyne Bible Reading Plan
Profetul Ilie anunţă seceta
17 Ilie[a] tişbitul, din Tişba Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“
2 Apoi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel: 3 „Pleacă de aici, du-te spre răsărit şi ascunde-te lângă uedul[b] Cherit, care se află la răsărit de Iordan! 4 Vei bea apă din ued. Le-am poruncit corbilor să-ţi aducă de mâncare acolo“. 5 El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus şi s-a aşezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar apă bea din ued. 7 După o vreme însă uedul a secat, pentru că nu mai plouase în ţară.
Ilie şi văduva din Sarepta
8 Atunci Cuvântul Domnului a venit la el şi i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta care aparţine de Sidon şi locuieşte acolo! I-am poruncit unei văduve de acolo să-ţi dea de mâncare.“ 10 El s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi puţină apă într-un vas ca să beau!
11 Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi şi o bucată de pâine!
12 – Viu este Domnul, Dumnezeul tău, i-a răspuns ea, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Dar iată, strâng acum două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti cu acestea pâine pentru mine şi pentru fiul meu ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13 – Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te şi fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine şi adu-mi-o; după aceea vei face şi pentru tine şi pentru fiul tău, 14 căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din urcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“
15 Ea s-a dus şi a făcut aşa cum i-a cerut Ilie. Şi astfel ea, Ilie şi familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din vas nu s-a consumat şi uleiul din urcior nu s-a terminat, potrivit Cuvântului Domnului rostit prin Ilie.
17 După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Atunci ea i-a zis lui Ilie:
– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi aminteşti păcatul meu şi să aduci moartea fiului meu?
19 – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el.
L-a luat din braţele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către Domnul, spunând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21 El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ 22 Domnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el şi el a revenit la viaţă. 23 Ilie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale şi i-a zis:
– Iată, fiul tău trăieşte!
24 Femeia i-a zis lui Ilie:
– Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!
4 Stăpânilor, daţi-le sclavilor voştri ceea ce li se cuvine, ştiind că şi voi aveţi un Stăpân în cer!
Alte instrucţiuni
2 Stăruiţi în rugăciune! Vegheaţi în ea cu mulţumire! 3 Rugaţi-vă în acelaşi timp şi pentru noi, ca Dumnezeu să deschidă o uşă pentru Cuvânt, să putem vorbi despre taina lui Cristos, din pricina căreia sunt închis, 4 ca s-o pot face cunoscută aşa cum trebuie. 5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie. 6 Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare[a], ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
Saluturi finale
7 Tihic vă va face cunoscut totul cu privire la mine. El este un frate preaiubit şi un slujitor credincios, slujitor împreună cu mine în Domnul. 8 Vi l-am trimis ca să ştiţi totul despre noi şi ca să vă încurajeze inimile, 9 împreună cu Onesimus, un frate credincios şi preaiubit, care este unul dintre voi. El vă va face cunoscute toate lucrurile de pe aici.
10 Aristarh, închis împreună cu mine, vă trimite salutări; de asemenea şi Marcu, vărul lui Barnabas – cu privire la el aţi primit porunci; dacă vine la voi, să-l primiţi bine –, 11 şi Isus, zis şi Iustus. Aceştia sunt singurii dintre cei circumcişi care sunt conlucrători cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu[b]. Ei au devenit o încurajare pentru mine. 12 Epafras, care este unul dintre voi, slujitor al lui Cristos Isus, vă trimite salutări. El se luptă întotdeauna pentru voi în rugăciune, astfel încât, desăvârşiţi şi pe deplin încredinţaţi, să puteţi rămâne fermi în toată voia lui Dumnezeu. 13 Eu depun mărturie cu privire la el că a lucrat din greu pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Hierapolis. 14 Luca, doctorul preaiubit, şi Demas vă salută. 15 Salutaţi-i pe fraţii din Laodicea şi pe Nimfa, şi biserica din casa ei. 16 După ce va fi citită această scrisoare la voi, faceţi în aşa fel încât să fie citită şi în biserica din Laodicea. De asemenea, citiţi şi voi scrisoarea din Laodicea.[c] 17 Spuneţi-i lui Arhipus: „Ai grijă de slujba pe care ai primit-o în Domnul: să o duci la îndeplinire!“
18 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. Amintiţi-vă de lanţurile mele! Harul să fie cu voi! (Amin.)[d]
Râul vindecător care izvorăşte din Templu
47 După aceea m-a dus înapoi la intrarea Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu faţa spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. 2 M-a scos prin poarta de nord şi m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Şi iată că apa curgea din partea de sud.[a]
3 Bărbatul acela a ieşit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coţi[b] şi apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. 4 A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut iarăşi prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la brâu. 5 A măsurat încă o mie de coţi şi iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. 6 El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. 7 Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului, de ambele părţi, erau foarte mulţi copaci.
8 El mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în Araba[c] şi se varsă în mare[d]. Şi vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.[e] 9 Orice făptură vie, care mişună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulţi peşti pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viaţă. 10 Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim şi va fi un loc de întins mrejele. Peştii din el vor fi de multe feluri – asemenea peştilor din Marea cea Mare.[f] 11 Mlaştinile şi bălţile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. 12 Pe malurile râului, de ambele părţi, vor creşte tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi căci vor rodi la fiecare lună nouă[g] şi aceasta pentru că apa râului iese din Lăcaş. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“
Hotarele ţării
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării 14 s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.
15 Iată care trebuie să fie hotarele ţării:
partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat[h], spre Ţedad, 16 Berota[i], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. 17 Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan[j], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.
18 Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit[k]. Aceasta va fi partea de răsărit.
19 Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[l], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.
20 În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.
21 Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. 22 S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. 23 Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.