M’Cheyne Bible Reading Plan

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

10 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon datorată Numelui Domnului, a venit ca să-l încerce prin întrebări grele. ² Ea a sosit la Ierusalim însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. ³ Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care regele să nu fi ştiut să i-l clarifice. ⁴ Când regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, ⁵ mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi, veşmintele acestora, paharnicii lui şi arderile lui de tot, pe care le aducea la Casa Domnului,^[a] i s-a tăiat răsuflarea. ⁶ Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! ⁷ Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate! Tu ai mai multă înţelepciune şi bogăţie decât se spune în zvonul pe care l-am auzit. ⁸ Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁹ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul lui Israel. Domnul îl iubeşte pe vecie pe Israel! El te-a pus rege ca să faci judecată şi dreptate.“ ¹⁰ Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi^[b] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Niciodată n-au mai fost aduse aşa de multe mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. ¹¹ (Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au mai adus din Ofir şi mari cantităţi de lemn de almug^[c] şi pietre preţioase. ¹² Din lemnul de almug regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată n-a mai fost adus lemn de almug şi nici n-a mai fost văzut de atunci.) ¹³ Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ceea ce ea şi-a dorit şi a cerut, pe lângă ceea ce regele Solomon i-a dăruit din generozitate. După aceea ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Pericolele gloriei lui Solomon: condamnarea lui Solomon

¹⁴ Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi^[d] de aur, ¹⁵ în afară de cel care venea de la negustori şi din negoţul comercianţilor, de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii ţării. ¹⁶ Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli^[e] de aur, ¹⁷ şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei mine^[f] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului. ¹⁸ Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur pur. ¹⁹ Tronul avea şase trepte, iar partea de sus era rotundă în spate. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. ²⁰ Pe cele şase trepte erau aşezaţi, de-o parte şi de alta, doisprezece lei. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. ²¹ Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur. Nici unul nu era din argint, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. ²² Căci regele avea pe mare corăbii de Tarşiş^[g] care navigau împreună cu corăbiile lui Hiram şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni. ²³ Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. ²⁴ Toată lumea căuta să-l vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în mintea lui. ²⁵ An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aduceau darul: vase de argint şi de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri.

²⁶ Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai^[h], pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el, la Ierusalim. ²⁷ Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri^[i]. ²⁸ Caii, pe care Solomon îi avea, erau aduşi din Egipt^[j] şi din Kue^[k]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. ²⁹ Un car era cumpărat din Egipt cu şase sute de şecheli^[l] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli^[m]. De asemenea, prin ei erau vânduţi cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.

1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii^[a] şi cu diaconii: ² har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire şi rugăciune

³ Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. ⁴ În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie ⁵ pentru părtăşia voastră la Evanghelie^[b], din prima zi şi până acum, ⁶ şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus. ⁷ Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine. ⁸ Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune^[c] ca cea a lui Cristos Isus^[d]. ⁹ Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, ¹⁰ ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos, ¹¹ plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Lanţurile lui Pavel şi înaintarea Evangheliei

¹² Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei. ¹³ Astfel, toată garda palatului^[e] şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din pricina lui Cristos, ¹⁴ iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.

¹⁵ Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie şi dintr-un spirit de competiţie, iar alţii din bunăvoinţă. ¹⁶ Aceştia din urmă Îl proclamă din dragoste, ştiind că mie mi-a fost încredinţată apărarea Evangheliei. ¹⁷ Dar ceilalţi Îl proclamă pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri. ¹⁸ Dar ce contează? Important este că, fie sub un anume pretext, fie cu adevărat, Cristos este proclamat şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura. ¹⁹ Căci ştiu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. ²⁰ Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. ²¹ Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. ²² Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine şi nu ştiu ce să aleg. ²³ Sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, ²⁴ însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. ²⁵ Fiind convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria voastră în credinţă, ²⁶ pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în Cristos Isus.

²⁷ Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, dar aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh, luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei, ²⁸ fără să fiţi înspăimântaţi deloc de potrivnicii voştri. Aceasta este o dovadă pentru ei că vor fi nimiciţi, dar voi veţi fi mântuiţi; şi Dumnezeu este Cel Care face aceasta. ²⁹ Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, ³⁰ întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.

Noul Templu

40 În al douăzeci şi cincilea an al exilului nostru, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani de la cucerirea cetăţii^[a], chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost peste mine şi m-a dus acolo. ² M-a adus, în vedenii dumnezeieşti, în ţara lui Israel şi m-a lăsat jos pe un munte foarte înalt; în partea de sud a acestuia se afla ceva ca structura unei cetăţi. ³ M-a adus acolo şi iată că în acel loc se afla un bărbat a cărui înfăţişare era ca cea a bronzului; el stătea la poartă şi avea în mâini o funie de in şi o trestie de măsurat. ⁴ Bărbatul mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, priveşte cu atenţie, ascultă cu băgare de seamă şi ia aminte la tot ceea ce-ţi voi arăta, căci ai fost adus ca să ţi se arate aceste lucruri! Fă cunoscut Casei lui Israel tot ceea ce vezi!“

Poarta de răsărit a curţii exterioare

⁵ Am văzut un zid în afara Casei, de jur împrejur, iar în mâna bărbatului era o trestie de măsurat de şase coţi. Cotul acesta era mai lung cu un lat de palmă decât cotul obişnuit.^[b] A măsurat lăţimea zidului şi era de o trestie, iar înălţimea lui – tot de o trestie. ⁶ S-a dus la poarta care era în partea de răsărit, a urcat pe trepte şi a măsurat pragul porţii. Era de o trestie lăţime. Celălalt prag era tot de o trestie lăţime.^[c]

⁷ Fiecare odaie^[d] de la poarta de răsărit era de o trestie lungime şi o trestie lăţime, iar între odăi era o distanţă de cinci coţi.

Pragul porţii de lângă porticul porţii ce dădea înspre curtea interioară a Casei era de o trestie lăţime.

⁸ A măsurat porticul porţii, ⁹ iar acesta^[e] avea o lungime de opt coţi; uşorii^[f] ei aveau o grosime de doi coţi. Porticul porţii dădea înspre curtea interioară a Casei.

¹⁰ Odăile de la poarta de răsărit erau trei de-o parte şi trei de cealaltă parte. Măsurile lor erau aceleaşi. De asemenea, şi măsura uşorilor^[g] era aceeaşi, atât a celui dintr-o parte, cât şi a celui din cealaltă parte.

¹¹ A măsurat deschizătura porţii; aceasta era largă de zece coţi, iar lungimea pasajului porţii^[h] era de treisprezece coţi. ¹² Înaintea odăilor de pe o parte era un zid de un cot, iar înaintea odăilor de pe cealaltă parte era un zid tot de un cot. Fiecare odaie avea şase coţi pătraţi, atât cele de pe-o parte, cât şi cele de pe cealaltă parte.

¹³ A măsurat lăţimea porţii, de la zidul exterior^[i] al unei odăi până la zidul exterior al odăii opuse. Era o distanţă de douăzeci şi cinci de coţi, deschizăturile odăilor aflându-se faţă în faţă. ¹⁴ A măsurat partea interioară a porţii, de-a lungul zidului, şi a găsit şaizeci de coţi; a măsurat până la porticul^[j] care dădea înspre curte.^{[k] 15} Din faţa porţii de la intrare până în faţa porticului porţii interioare erau cincizeci de coţi. ¹⁶ Odăile, precum şi zidurile lor dinăuntrul porţii, de jur împrejur, aveau nişte ferestre înguste. De asemenea, şi porticul avea ferestre înspre interior, de jur împrejur. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri.

Curtea exterioară

¹⁷ Apoi m-a dus în curtea exterioară. Şi iată că acolo erau nişte odăi^[l] şi un paviment care fusese făcut de jur împrejurul curţii. Erau treizeci de odăi de-a lungul pavimentului. ¹⁸ O serie de porţi mărgineau pavimentul care se întindea pe toată lungimea acestora. Acesta era Pavimentul de Jos.

¹⁹ A măsurat distanţa din faţa porţii de jos până în capătul celălalt al curţii interioare şi a găsit o sută de coţi, atât în partea de răsărit, cât şi în partea de nord.^[m]

Poarta de nord a curţii exterioare

²⁰ După aceea a măsurat lungimea şi lăţimea porţii din partea de nord a curţii exterioare. ²¹ Odăile ei, în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă parte, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau împreună aceeaşi măsură ca cele de la poarta dintâi, şi anume cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. ²² Ferestrele ei, porticul ei şi palmierii gravaţi pe ziduri erau de aceeaşi mărime ca cele de la poarta de răsărit. La ea se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. ²³ În faţa porţii de nord era o poartă înspre curtea interioară, ca şi la poarta de răsărit. A măsurat de la o poartă la alta şi erau o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii exterioare

²⁴ M-a dus apoi în partea de sud şi iată că şi în partea de sud era o poartă. I-a măsurat uşorii^[n] şi porticul şi aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁵ Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur, de mărimea celorlalte ferestre, şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ²⁶ La poartă se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri, atât pe cele de pe-o parte, cât şi pe cele de pe cealaltă parte. ²⁷ Curtea interioară avea şi ea o poartă înspre sud. El a măsurat înspre sud, de la o poartă la alta, şi a găsit o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii interioare

²⁸ După aceea m-a dus în curtea interioară, la poarta de sud. A măsurat poarta de sud şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁹ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁰ (De jur împrejur existau porticuri care aveau o lungime de douăzeci şi cinci de coţi şi o adâncime de cinci coţi.)^{[o] 31} Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de răsărit a curţii interioare

³² M-a dus apoi în curtea interioară, la poarta de răsărit. A măsurat poarta şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ³³ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁴ Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, de-o parte şi de alta erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de nord a curţii interioare

³⁵ M-a dus apoi la poarta de nord. A măsurat-o şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. La fel era şi cu ³⁶ odăile ei, cu zidurile dintre odăi, cu porticul ei şi cu ferestrele aflate de jur împrejur. Poarta avea o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁷ Porticul^[p] ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, aflaţi de-o parte şi de alta, erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Odăile pentru pregătirea jertfelor

³⁸ Era o odaie care avea intrarea în porticul porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot. ³⁹ În porticul porţii se aflau două mese pe o parte şi două mese pe cealaltă parte. Pe aceste mese erau înjunghiate arderile de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină. ⁴⁰ Lângă peretele exterior al porticului, cum se urcă înspre intrarea porţii de nord, erau două mese, iar lângă celălalt perete exterior al porticului porţii erau alte două mese. ⁴¹ Aşadar, erau patru mese de o parte a porţii şi patru mese de cealaltă parte, în total opt mese pentru înjunghierea jertfelor. ⁴² De asemenea, mai erau patru mese din pietre cioplite pentru arderile de tot, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele cu care se înjunghiau arderile de tot şi celelalte jertfe. ⁴³ Rasteluri duble de un lat de palmă erau fixate pe perete de jur împrejur. Pe mese trebuia aşezată carnea jertfelor.^[q]

Odăile preoţilor

⁴⁴ În partea din afară a porţii interioare, în curtea interioară, erau două odăi, una^[r] la poarta de nord, cu faţa spre sud, iar cealaltă la poarta de sud^[s], cu faţa spre nord. ⁴⁵ El mi-a spus: „Această odaie care dă spre sud este a preoţilor responsabili cu supravegherea Casei, ⁴⁶ iar odaia care dă spre nord este a preoţilor responsabili cu slujba de la altar. Aceştia sunt fiii lui Ţadok, singurii dintre urmaşii lui Levi care se pot apropia de Domnul ca să-I slujească.“

⁴⁷ A măsurat apoi curtea care avea o suprafaţă pătrată: avea o sută de coţi lungime şi o sută de coţi lăţime. Altarul se afla în faţa Casei.

Templul

⁴⁸ M-a dus la porticul Casei şi a măsurat uşorii porticului. Fiecare avea cinci coţi grosime, atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte. Lăţimea intrării era de paisprezece coţi, iar cea a zidurilor laterale de trei coţi.^{[t] 49} Lungimea porticului era de douăzeci de coţi, iar lăţimea de doisprezece^[u] coţi; se ajungea la el urcând pe zece trepte,^[v] iar lângă uşori erau doi stâlpi, unul de-o parte şi altul de cealaltă parte.

Psalmul 91