M’Cheyne Bible Reading Plan
Teritoriul moştenit de seminţia lui Efraim
16 Teritoriul urmaşilor lui Iosif pornea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, în partea de răsărit şi urca prin pustie, de la Ierihon către regiunea muntoasă a Betelului. 2 Apoi pornea de la Betel (adică Luz)[a], traversa către teritoriul archit prin Atarot 3 şi cobora înspre apus, către teritoriul iafletiţilor, până la Bet-Horonul de Jos şi până la Ghezer, atingând în final ţărmul mării.
4 Acolo şi-au primit moştenirea urmaşii lui Iosif – Manase şi Efraim. 5 Iată care era teritoriul urmaşilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moştenirii lor dinspre răsărit pornea de la Atarot-Adar, urca până la Bet-Horon 6 şi atingea ţărmul mării. Din Micmetat, în nord, se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Şilo, traversând Ianoah în partea de răsărit. 7 Din Ianoah cobora la Atarot şi Naarata, atingând Ierihonul şi ajungând la Iordan. 8 Din Tapuah mergea către apus înspre uedul[b] Kana şi atingea ţărmul mării.
Aceasta era moştenirea seminţiei efraimiţilor, potrivit clanurilor lor. 9 Efraimiţii mai aveau şi un număr de cetăţi în teritoriul urmaşilor lui Manase, fiecare cetate având satele dimprejurul ei.
10 Ei nu i-au izgonit însă pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre efraimiţi până în ziua aceasta, fiind puşi la muncă forţată.
Teritoriul moştenit de seminţia lui Manase
17 Teritoriul seminţiei lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Ghilad, i s-a dat Ghiladul şi Başanul, pentru că el era un războinic. 2 De asemenea, li s-a dat un teritoriu şi celorlalţi fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Şehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui şi Şemida cu fiii lui; aceştia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.
3 Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. 4 Ele s-au prezentat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea conducătorilor, spunând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moştenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. 5 Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părţi, în afară de Ghilad şi Başan, care erau dincolo de Iordan, 6 căci fetele lui Manase primiseră o moştenire printre fiii acestuia, iar ţinutul Ghiladului fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.
7 Hotarul teritoriului manasit se întindea de la Aşer până la Micmetat, în partea de răsărit a Şehemului, continuând spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. 8 Regiunea Tapuahului aparţinea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparţinea efraimiţilor. 9 Hotarul cobora apoi prin sudul uedului[c] Kana. Aceste cetăţi efraimite se aflau pe teritoriu manasit, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued şi ajungând apoi la ţărmul mării. 10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieşire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Aşer în partea de nord şi pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. 11 Manase mai avea stăpânire în Isahar şi în Aşer peste Bet-Şan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum şi peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui şi peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălţimi[d]. 12 Manasiţii nu au putut însă să ocupe acele cetăţi şi, prin urmare, canaaniţii au continuat să locuiască în acea regiune. 13 Dar atunci când israeliţii au devenit destul de puternici, i-au pus pe canaaniţi la muncă forţată; de izgonit însă nu i-au izgonit.
14 Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua:
– De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor numeros şi până acum am fost binecuvântaţi de Domnul.
15 – Dacă sunteţi un popor atât de numeros şi nu vă mai cuprinde regiunea muntoasă a lui Efraim, le-a răspuns Iosua, atunci duceţi-vă spre pădure şi tăiaţi-o ca să vă faceţi loc în teritoriul periziţilor şi al refaiţilor!
16 – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmaşii lui Iosif, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Şan şi din împrejurimi, cât şi cei din valea Izreel!
17 Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim şi din Manase:
– Voi sunteţi un popor numeros şi foarte puternic. Prin urmare, nu veţi avea doar o singură parte, 18 ci veţi avea şi regiunea muntoasă. Căci veţi tăia pădurea şi trecătorile ei vor fi ale voastre, iar pe canaaniţi îi veţi izgoni, chiar dacă sunt puternici şi au care de fier!
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[a]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[b] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[c];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Mustrarea lui Israel
8 În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2 vor fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului. 3 În toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“
Păcat şi pedeapsă
4 „Spune-le că aşa vorbeşte Domnul:
«Cine cade şi nu se mai ridică?
Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?
5 De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum,
iar Ierusalimul stăruie în apostazie?
Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie
şi refuză să se întoarcă?
6 Am ascultat cu atenţie,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Nici unuia nu-i pare rău de răul lui
şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’.
Toţi îşi încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până şi barza
îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri;
turturica, lăstunul şi cocorul[a]
iau aminte la timpul când trebuie să vină.
Dar poporul Meu
nu cunoaşte porunca Domnului.
8 Cum puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat-o într-o minciună?
9 Înţelepţii sunt daţi de ruşine,
sunt îngroziţi şi capturaţi.
De vreme ce au respins Cuvântul Domnului,
ce fel de înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi
şi terenurile lor altor proprietari.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
11 Ei leagă în mod uşuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12 Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc?
Nu, nu le este ruşine deloc;
nici măcar nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.
13 Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veşteji.
Ceea ce le-am dat
va fi luat de la ei.[b]»“
14 „De ce mai staţi în aşteptare?
Adunaţi-vă!
Să intrăm în cetăţile fortificate
şi să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte
şi ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor duşmanilor
se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată ţara;
au venit să devoreze ţara
şi tot ce cuprinde ea,
cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“
17 „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi,
nişte vipere care nu pot fi vrăjite
şi care vă vor muşca, zice Domnul.“
18 „Durerea mea nu are leac[c]!
Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul fiicei poporului meu
răsună dintr-o ţară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“
20 „Secerişul a trecut,
vara s-a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviţi.
21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este nici un balsam vindecător în Ghilad?
Nu este nici un doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
Pilda nunţii fiului de împărat
22 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
2 „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât. 7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea. 9 Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 şi l-a întrebat:
– Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?
Acesta a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor:
– Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“
Tributul datorat Cezarului
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[a], care I-au zis:
– Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului[b] sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis:
– De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar[c]. 20 Isus i-a întrebat:
– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei.
Atunci El le-a zis:
– Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![d]
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
23 În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[e] 25 Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său. 26 Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea. 27 Femeia a murit ultima dintre toţi. 28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!
29 Isus le-a răspuns:
– Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“?[f] El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
Cea mai mare poruncă
34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“[g]. 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[h]. 40 Toată Legea şi Profeţii[i] depind[j] de aceste două porunci.
Al cui fiu este Cristos?
41 În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:
42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
– Al lui David.
43 Isus le-a zis:
– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:[k]
«Şezi la dreapta Mea
până-Ţi voi pune duşmanii
sub picioare!»“?[l]
45 Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.