Historical
1 O profeţie cu privire la Ninive. Cartea viziunii elkoşitului Naum:
Mânia Domnului împotriva cetăţii Ninive
2 „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!
Domnul se răzbună şi este plin de mânie;
Domnul se răzbună pe duşmanii Săi
şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
3 Domnul este încet la mânie şi mare în putere!
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel rău.
Îşi are calea în vârtej şi în furtună,
iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.
4 El mustră marea şi o usucă
şi seacă toate râurile;
Başanul şi Carmelul se veştejesc,
iar floarea Libanului se ofileşte.
5 Munţii se cutremură înaintea Lui,
şi dealurile se topesc;
se clatină pământul înaintea Lui,
lumea şi toţi locuitorii ei.
6 Cine poate sta în faţa indignării Sale?
Cine poate îndura apriga Lui mânie?
Furia Lui se revarsă ca focul;
stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.
7 Domnul este bun!
El este un loc de scăpare în ziua necazului;
El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El.
8 Dar, printr-un potop care se revarsă,[a]
El va distruge Ninive din locul ei
şi Îşi va urmări duşmanii în întuneric.
9 Ce plănuiţi voi împotriva Domnului?
El oricum va aduce nimicirea;
nenorocirea nu va veni de două ori![b]
10 Căci, în timp ce vor fi ca nişte spini încâlciţi
şi pe când vor fi îmbibaţi de băutură,
ei vor fi mistuiţi ca o mirişte pe deplin uscată.[c]
11 Din tine, Ninive, a ieşit
cel ce plănuia răul împotriva Domnului
şi dădea sfaturi nelegiuite.
12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Deşi au aliaţi şi sunt mulţi,
vor fi seceraţi şi vor pieri.
Chiar dacă te-am asuprit, Iudo,
nu te voi mai asupri!
13 Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine
şi-ţi voi rupe legăturile.»
14 Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive:
«Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele!
Voi tăia chipul cioplit şi cel turnat
din templul zeilor tăi.
Îţi voi pregăti mormântul,
căci te-am găsit uşor[d].»
15 Iată pe munţi
picioarele celui ce aduce veşti bune,
ale celui ce vesteşte pacea!
Iudo, celebrează-ţi sărbătorile
şi împlineşte-ţi jurămintele,
căci cel nelegiuit nu te va mai invada;
va fi nimicit cu desăvârşire.
Căderea cetăţii Ninive[e]
2 Distrugătorul porneşte împotriva ta, Ninive!
Păzeşte-ţi fortificaţiile!
Veghează asupra drumului!
Încinge-ţi coapsele!
Adună-ţi toată puterea!
2 Căci Domnul va reface măreţia lui Iacov
asemenea măreţiei lui Israel de odinioară,
căci i-au jefuit prădătorii
şi le-au distrus butucii de vie.
3 Scuturile vitejilor săi sunt roşii;
războinicii săi sunt îmbrăcaţi în stacojiu.
Oţelul carelor scânteiază ca focul[f]
în ziua pregătirii lor,
iar suliţele sunt agitate[g].
4 Carele aleargă nebuneşte pe drumuri
şi gonesc prin pieţe.
La înfăţişare sunt ca nişte torţe
şi ţâşnesc ca fulgerele.
5 El[h] îşi aduce aminte de cei maiestuoşi ai săi şi îi cheamă,
dar ei se împiedică în mersul lor.
Aceştia[i] aleargă în grabă spre zid
şi aşază zidul de protecţie.[j]
6 Porţile râurilor[k] sunt deschise
şi palatul se prăbuşeşte.
7 E hotărât[l] ca cetatea
să fie dusă în captivitate, să fie luată.
Sclavele ei se vaită ca nişte turturele
şi se bat pe piept.
8 Ninive este ca un iaz plin,
a cărui apă se scurge.
«Staţi! Opriţi-vă!»,
dar nimeni nu se întoarce.
9 «Jefuiţi argintul,
jefuiţi aurul!»
Acolo sunt comori nesfârşite,
o mulţime de tot felul de lucruri preţioase.
10 Este jefuită, pustiită şi devastată!
Inimile se topesc de frică şi genunchii tremură!
Toate coapsele sunt în chin
şi toate feţele au pălit.
11 Unde este acum culcuşul acela al leilor,
locul unde se hrănesc[m] puii de lei,
pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu,
fără să le fie frică de nimeni?
12 Leul a sfâşiat îndeajuns pentru puii săi
şi a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.
El şi-a umplut grotele cu pradă
şi gropile cu carne sfâşiată.
13 «Iată că sunt împotriva ta!
zice Domnul Oştirilor[n].
Îţi voi preface carele în fum,
iar sabia îţi va nimici leii tineri;
îţi voi nimici prada de pe pământ
şi glasul solilor tăi nu va mai fi auzit!»
Soarta cetăţii Ninive
3 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
şi care nu renunţă la a prăda!
2 Se aude pocnetul biciului
şi uruitul roţii,
galopul cailor
şi huruitul carelor!
3 Călăreţii se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar suliţele fulgeră!
Peste tot sunt o mulţime de morţi,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri –
4 şi aceasta din cauza multelor desfrânări ale prostituatei,
fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor,
care subjuga[o] neamuri prin desfrânările ei
şi clanuri prin vrăjitoriile ei[p].
5 «Iată că sunt împotriva ta! zice Domnul Oştirilor.
Îţi voi ridica poalele în cap[q]
şi voi arăta neamurilor goliciunea ta,
iar regatelor – ruşinea ta!
6 Voi arunca murdării peste tine,
te voi înjosi
şi te voi face o privelişte pentru toţi.
7 Atunci toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
’Ninive este pustiită! Cine o va plânge?‘
Unde să-ţi caut mângâietori?»
8 Eşti tu mai bună decât No-Amon[r],
cetatea care era aşezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreaţă era marea[s]
al cărei zid era apa?
9 Cuş[t] şi Egiptul erau tăria ei nemărginită,
iar Put[u] şi Lubim[v] îi erau ajutoare.
10 Şi totuşi a fost exilată,
a trebuit să plece în captivitate!
Chiar şi copiii ei au fost zdrobiţi
la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorţ pentru fruntaşii ei,
şi toţi mai marii ei au fost puşi în lanţuri.
11 Şi tu te vei îmbăta
şi te vei ascunde!
Şi tu vei căuta un refugiu în faţa duşmanului!
12 Toate fortificaţiile tale sunt ca nişte smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din oştirea ta
sunt ca nişte femei în mijlocul tău!
Porţile ţării tale
sunt larg deschise duşmanilor tăi;
focul le-a mistuit zăvoarele.
14 Scoate-ţi apă pentru asediu!
Întăreşte-ţi fortificaţiile!
Frământă lutul!
Calcă în picioare mortarul!
Pregăteşte cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mistui focul,
iar sabia te va tăia;
te va mânca, ca o lăcustă!
V-aţi tot înmulţit ca lăcusta Ielek,
v-aţi tot înmulţit ca lăcusta Arbe[w]!
16 Ţi-ai înmulţit negustorii
mai mult decât stelele cerului.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
şi apoi zboară.
17 Voievozii[x] tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii[y] tăi ca un roi de lăcuste
care se aşază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.
18 Păstorii[z] tăi au aţipit, împărate al Asiriei,
iar nobilii tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăştiat pe munţi
şi nu este nimeni să-i adune!
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura-ţi este fatală!
Toţi cei ce aud veşti despre tine,
bat din palme,
căci cine nu a fost atins
de cruzimea ta fără margini?!“
1 Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor
şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
şi Tu nu vei izbăvi?
3 De ce mă faci să privesc nedreptatea?
De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
şi astfel dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
pe care n-aţi crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
7 Este un popor teribil şi înfricoşător;
îşi are propria lege
şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
9 toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
A doua plângere a profetului
12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
şi taci când cel rău
îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?
2 Voi sta la locul meu de strajă
şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea[i].
Răspunsul Domnului
2 Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:
– Scrie viziunea,
graveaz-o clar pe tăbliţe,
pentru ca un herald să poată alerga cu ea[j]!
3 Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii!
Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi!
Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o,
căci[k] va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!
4 Iată, s-a îngâmfat![l]
Nu-i este neprihănit sufletul în el;
însă cel drept va trăi prin credinţa[m] lui.
5 Într-adevăr, vinul[n] îl înşală;
este un om mândru şi niciodată mulţumit[o];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor[p]
şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
şi adună la sine toate popoarele.
6 Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:
„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii[q]!
7 Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat[r]?
Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
8 Fiindcă ai jefuit multe neamuri,
toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
9 Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
retezând o mulţime de popoare,
sufletul tău a păcătuit.[s]
11 Căci piatra din zid va striga,
iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!
12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
13 Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor[t]
faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
aşa cum apele acoperă fundul mării.
15 Vai de cel ce dă semenului său să bea,
de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată[u],
ca să-i vadă goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
Acum bea şi tu şi clatină-te[v]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
17 Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce[w] împotriva ta,
şi nimicirea fiarelor te va îngrozi[x]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
18 La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
19 Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
sau pietrei mute: «Scoală-te!»
Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
dar nu este nici o suflare în ea!
20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
Tot pământul să tacă înaintea Lui!“
Rugăciunea profetului
3 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.[y]
2 – Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă!
Lucrează şi în cursul acestor ani[z]!
Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani[aa]!
Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!
3 Dumnezeu vine[ab] din Teman
şi Cel Sfânt – din muntele Paran.Sela[ac]
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina
şi din mâna Lui ies raze;
acolo îi este ascunsă puterea.
5 Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6 El se opreşte şi măsoară[ad] pământul;
se uită şi face popoarele să tremure.
Munţii cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veşnice.
7 Am văzut corturile lui Cuşan în necaz
şi colibele ţării lui Midian[ae] tremurând.
8 S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a aprins furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9 Arcul Îţi este dezvelit,
iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale.[af]Sela
Tu despici pământul prin râuri.
10 Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
iar adâncul şi-a făcut auzit glasul
şi şi-a înălţat valurile.
11 Soarele şi luna s-au oprit în înălţimi
la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbaţi pământul cu indignare
şi treieri neamurile cu mânie.
13 Ai ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul,
ca să-l izbăveşti pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa[ag] răutăţii,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare!Sela
14 I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi,
atunci când războinicii lui[ah] s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie!
Bucuria lor a fost atunci
ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni[ai].
15 Tu păşeşti pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
şi am început să tremur din genunchi!
Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înfloreşte
şi în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipseşte rodul din măslin
şi ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din ţarc este nimicită
şi nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul, Stăpânul, este tăria mea!
El îmi face picioarele ca ale căprioarelor
şi mă face să păşesc pe înălţimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.