Historical
Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor
18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:
– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?
2 Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a zis:
– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! 9 Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei[a]!
Pilda cu oaia rătăcită
10 Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! 11 (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)[b]
12 Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13 Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.
Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)
15 Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)[c], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”[d]. 17 Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii[e]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri[f] şi ca un colector de taxe.
18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.[g]
19 Din nou, (adevărat)[h] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!
Pilda cu sclavul nemilostiv
21 Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:
– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?
22 Isus i-a răspuns:
– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte[i].
23 De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi[j]. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis:
– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!
27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.
28 După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari[k]. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis:
– Plăteşte ce-mi datorezi!
29 Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis:
– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator. 31 Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis:
– Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?
34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.
Despre divorţ
19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:
– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?
4 Isus le-a răspuns:
– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“[l]? 5 Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“[m]. 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!
7 Ei au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?
8 Isus le-a răspuns:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!
11 Dar El le-a răspuns:
– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci[n] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Isus şi copilaşii
13 Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ 15 Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.
Isus şi tânărul bogat
16 Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?
17 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!
18 – Care? L-a întrebat acesta.
Isus i-a răspuns:
– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“[o] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[p].
20 Tânărul I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?
21 Isus i-a răspuns:
– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! 24 Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
26 Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:
– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Noi ce vom avea?
28 Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă[q], sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. 30 Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Pilda lucrătorilor viei
20 Căci Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători în via lui. 2 S-a înţeles cu ei să le plătească un denar[r] pe zi şi i-a trimis în via lui. 3 Pe la ceasul al treilea[s] a ieşit şi i-a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4 El le-a zis acestora: „Duceţi-vă şi voi în via mea şi vă voi da ceea ce este drept! 5 Şi ei s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea[t] şi a făcut la fel. 6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea[u], i-a găsit pe alţii stând în piaţă şi i-a întrebat:
– De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
7 Ei i-au răspuns:
– Pentru că nu ne-a angajat nimeni!
Atunci el le-a zis:
– Duceţi-vă şi voi în via mea (şi veţi primi ceea ce este drept)[v].
8 Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis supraveghetorului său: „Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi“.
9 Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea şi au primit fiecare câte un denar. 10 Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un denar fiecare. 11 După ce i-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei 12 şi să spună:
– Aceştia din urmă au muncit doar o oră şi i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul şi arşiţa zilei!
13 Stăpânul i-a răspuns unuia dintre ei:
– Prietene, eu nu te nedreptăţesc! Nu te-ai înţeles cu mine pentru un denar? 14 Ia ce-ţi aparţine şi pleacă! Eu vreau să-i dau şi acestuia din urmă ca şi ţie! 15 Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparţine? Sau ochiul tău este rău[w], fiindcă eu sunt bun?
16 Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. (Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.)[x]
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
17 În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte, pe drum, pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: 18 „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19 şi-L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit. Dar a treia zi va fi înviat“.
Cererea unei mame
20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat şi a vrut să-I facă o cerere. 21 Isus a întrebat-o:
– Ce vrei?
Ea a răspuns:
– Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta!
22 Isus a zis:
– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care urmează să-l beau Eu[y] (şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu)[z]?
– Putem! au răspuns ei.
23 Isus le-a zis:
– Veţi bea într-adevăr paharul Meu (şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu)[aa], dar dreptul de a sta la dreapta şi la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.
24 Ceilalţi zece, când au auzit, au fost indignaţi de cei doi fraţi. 25 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 26 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 27 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul vostru, 28 tot aşa cum şi Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.
Isus vindecă doi orbi la Ierihon
29 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime de oameni L-a urmat pe Isus. 30 Lângă drum stăteau doi orbi. Când au auzit ei că trece Isus, au început să strige:
– Ai milă de noi, (Doamne,)[ab] Fiul lui David!
31 Mulţimea îi mustra, spunându-le să tacă, dar ei strigau şi mai tare:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi i-a întrebat:
– Ce vreţi să fac pentru voi?
33 Ei au răspuns:
– Doamne, să ne fie deschişi ochii!
34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei şi le-a atins ochii. Imediat ei şi-au recăpătat vederea şi L-au urmat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.