Historical

19 În timp ce Iehoşafat, regele lui Iuda, se întorcea cu bine acasă, la Ierusalim, ² i-a ieşit înainte Iehu, fiul văzătorului Hanani. Acesta i-a zis regelui Iehoşafat: „Tu ajuţi pe cel nelegiuit şi iubeşti pe^[a] cel ce Îl urăşte pe Domnul? Din această cauză mânia Domnului este împotriva ta! ³ Totuşi au fost găsite şi lucruri bune în tine, căci ai distrus aşerele^[b] din ţară şi te-ai hotărât în inima ta să-L cauţi pe Dumnezeu.“

Reformele legislative ale lui Iehoşafat

⁴ Iehoşafat a continuat să locuiască la Ierusalim. Apoi a mai ieşit o dată în mijlocul poporului, străbătând ţara de la Beer-Şeba până la regiunea muntoasă a lui Efraim şi i-a adus înapoi pe cei din popor la Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ⁵ Iehoşafat a rânduit judecători în ţară, în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda, în fiecare cetate. ⁶ El le-a zis judecătorilor: „Aveţi grijă ce faceţi, căci nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul, Care este cu voi când rostiţi sentinţa! ⁷ Şi acum, groaza Domnului să fie peste voi! Vegheaţi şi împliniţi-vă bine slujba, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu există nedreptate, părtinire sau mită!“

⁸ De asemenea, Iehoşafat a rânduit şi la Ierusalim pe unii dintre leviţi, dintre preoţi şi dintre căpeteniile de familii din Israel ca să se ocupe de judecata Domnului şi de neînţelegeri; aceştia s-au stabilit la Ierusalim. ⁹ El le-a poruncit următoarele: „Să lucraţi în frică de Domnul, cu credincioşie şi din toată inima! ¹⁰ În orice neînţelegere care ajunge la voi de la fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, neînţelegere cu privire la un omor sau cu privire la o lege, o poruncă, o reglementare sau o hotărâre, voi va trebui să-i învăţaţi, ca astfel să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi mânia Lui să nu izbucnească peste voi şi peste cei din poporul vostru. Faceţi aşa şi nu veţi fi vinovaţi! ¹¹ Iată, preotul Amaria este căpetenia voastră pentru toate treburile Domnului, iar Zebadia, fiul lui Ismael, este liderul Casei lui Iuda pentru toate treburile regelui; totodată leviţii vor sluji înaintea voastră ca dregători. Întăriţi-vă şi lucraţi, iar Domnul să fie cu cel ce face binele!“

Iehoşafat respinge invazia din est

20 După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi^[c] au pornit la război împotriva lui Iehoşafat. ² Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare^[d], din Edom^[e], şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“ ³ Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda. ⁴ Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul. ⁵ Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi ⁶ şi a zis:

¹³ Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor. ¹⁴ Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf. ¹⁵ El a zis:

¹⁸ Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se, ¹⁹ iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

²⁰ S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis:

²¹ S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi-L lăudau cu podoabe sfinte^[h], să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie!^[i]“ ²² În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi. ²³ Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei. ²⁴ Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase. ²⁵ Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri^[j] o mulţime de bunuri, haine^[k] şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. ²⁶ În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca^[l], unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi. ²⁷ Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor. ²⁸ Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului. ²⁹ Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel. ³⁰ Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

³¹ Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. ³² El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului. ³³ Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“. ³⁵ După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire. ³⁶ S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş^[m]. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber. ³⁷ Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.

21 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

² Fraţii săi, fii ai lui Iehoşafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail şi Şefatia. Toţi aceştia erau fii ai lui Iehoşafat, regele lui Israel^[n]. ³ Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint şi lucruri scumpe, precum şi cetăţi fortificate în Iuda, însă domnia i-o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut. ⁴ Când a urcat pe tronul regatului tatălui său şi şi-a întărit domnia, Iehoram i-a ucis cu sabia pe toţi fraţii săi, precum şi pe unii dintre conducătorii lui Israel. ⁵ Iehoram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. ⁶ El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. ⁷ Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

⁸ Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. ⁹ Iehoram a trecut hotarul împreună cu conducătorii săi şi cu carele sale. Edomiţii îl înconjuraseră pe el şi pe conducătorii carelor sale, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi i-a învins. ¹⁰ Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în acea perioadă s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi. ¹¹ El a zidit înălţimi în munţii lui Iuda, i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda.

¹² I-a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:

¹⁶ Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor şi al arabilor care locuiau în vecinătatea cuşiţilor^[o]. ¹⁷ Aceştia au înaintat împotriva lui Iuda, au pătruns în el, au jefuit toate bogăţiile găsite în palatul regelui şi i-au luat captivi pe fiii şi pe soţiile acestuia, nelăsându-i nici un fiu, în afară de Ahazia^[p], cel mai mic dintre fiii săi. ¹⁸ După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. ¹⁹ Ea s-a agravat pe zi ce trecea, până când, la sfârşitul a doi ani de suferinţă, i-au ieşit măruntaiele afară din cauza bolii şi a murit în chinuri cumplite. Poporul său nu a făcut foc în cinstea lui, aşa cum făcuseră strămoşilor lui.

²⁰ Iehoram era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s-a dus fără ca cineva să-l regrete. L-au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormântul regilor.