Historical

11 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam. ² Dar Cuvântul Domnului a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: ³ „Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, precum şi tuturor israeliţilor din Iuda şi din Beniamin că ⁴ aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta!»“ Ei au ascultat cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Domnia lui Roboam peste Iuda

⁵ Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi de apărare în Iuda: ⁶ Betleem, Etam, Tekoa, ⁷ Bet-Ţur, Soco, Adulam, ⁸ Gat, Mareşa, Zif, ⁹ Adorayim, Lachiş, Azeka, ¹⁰ Ţora, Aialon şi Hebron. Aceste cetăţi se aflau pe teritoriul lui Iuda şi al lui Beniamin şi erau fortificate. ¹¹ El a întărit aceste fortăreţe, a numit peste ele conducători^[a] şi a pus în ele magazii cu alimente, ulei de măsline şi vin. ¹² În fiecare din aceste cetăţi a pus scuturi şi suliţe şi le-a întărit foarte mult. Iuda şi Beniamin erau de partea lui.

¹³ Preoţii şi leviţii, care se aşezaseră în tot Israelul, s-au înfăţişat înaintea lui, venind din toate regiunile. ¹⁴ Leviţii îşi părăsiseră păşunile şi proprietăţile şi veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam şi fiii lui îi împiedicaseră să-şi mai împlinească slujba de preoţi ai Domnului. ¹⁵ Ieroboam îşi pusese propriii lui preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe care-i făcuse.^{[b] 16} Toţi aceia din seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-au urmat pe leviţi la Ierusalim, ca să aducă jertfe Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor. ¹⁷ Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda şi, vreme de trei ani, l-au susţinut pe Roboam, fiul lui Solomon, pentru că vreme de trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

¹⁸ Roboam a luat-o de soţie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, şi a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Işai. ¹⁹ Ea i-a născut următorii fii: Ieuş, Şemaria şi Zaham. ²⁰ Apoi el s-a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. ²¹ Roboam a iubit-o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soţiile şi ţiitoarele sale (el a avut optsprezece soţii şi şaizeci de ţiitoare şi i s-au născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice). ²² Roboam l-a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraţilor săi, căci dorea să-l facă rege. ²³ El a avut pricepere şi a împrăştiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda şi Beniamin, prin toate cetăţile fortificate ale acestora, unde le-a dat hrană din belşug şi le-a căutat o mulţime de soţii.

Invazia egipteană

12 Când domnia lui Roboam s-a statornicit şi s-a întărit, el a părăsit Legea Domnului şi tot Israelul^[c] a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea an de domnie a regelui Roboam, Şişak, monarhul Egiptului, a înaintat împotriva Ierusalimului, căci israeliţii fuseseră necredincioşi Domnului. ³ El era însoţit de o mie două sute de care şi de şaizeci de mii de călăreţi. Împreună cu aceştia a venit şi din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchiţi^[d] şi cuşiţi^[e]. ⁴ El a capturat cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

⁵ Atunci profetul Şemaia s-a înfăţişat înaintea lui Roboam şi a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Şişak, şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit! De aceea şi Eu vă părăsesc lăsându-vă în mâna lui Şişak!“

⁶ Atunci căpeteniile lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis:

– Domnul este drept!

⁷ Când a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit din nou lui Şemaia, zicând: „Pentru că s-au smerit, nu-i voi nimici de tot, ci le voi veni curând în ajutor şi nu-Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Şişak. ⁸ Totuşi vor fi robii lui Şişak şi vor afla ce deosebire este între a-Mi sluji Mie şi a sluji regilor^[f] altor ţări.“

⁹ Şişak, monarhul Egiptului, a asediat Ierusalimul şi a luat comorile Casei Domnului şi comorile palatului regelui; a luat totul. A luat şi scuturile de aur făcute de Solomon. ¹⁰ În locul lor, regele Roboam a făcut nişte scuturi de bronz pe care le-a încredinţat căpeteniilor gărzilor^[g], cei care păzeau intrarea palatului regelui. ¹¹ De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, gărzile veneau şi le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. ¹² Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el şi nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.

¹³ Regele Roboam şi-a întărit cârmuirea la Ierusalim şi a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit timp de şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. ¹⁴ El a făcut ce este rău, pentru că nu şi-a pus inima să-L caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Şemaia şi ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam şi Ieroboam a fost război în tot timpul vieţii lor. ¹⁶ Roboam s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.

Domnia lui Abia peste Iuda

13 În al optsprezecelea an de domnie a regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca^[h] şi era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia şi Ieroboam a fost război. ³ Abia a început lupta, având o oştire de războinici viteji, alcătuită din patru sute de mii de bărbaţi aleşi, iar Ieroboam a aşezat în poziţie de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbaţi aleşi, războinici viteji.

⁴ Abia s-a urcat pe culmea muntelui Ţemarayim, care este în regiunea muntoasă a lui Efraim, şi a zis: „Ieroboam şi întregul Israel, ascultaţi-mă! ⁵ Nu ştiţi voi oare că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat pe vecie lui David şi urmaşilor lui dreptul de domnie peste Israel printr-un legământ de sare^[i]? ⁶ Însă acum, Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul fiului lui David, Solomon, s-a ridicat răzvrătindu-se împotriva stăpânului său! ⁷ Nişte oameni de nimic, nişte nelegiuiţi, i s-au alăturat şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr şi timid, nu le-a putut sta împotrivă. ⁸ Voi credeţi că vă puteţi împotrivi regatului Domnului, care se află în mâna urmaşilor lui David, doar pentru că sunteţi o mare mulţime şi aveţi împreună cu voi viţelul de aur pe care Ieroboam vi l-a făcut ca dumnezeu? ⁹ Oare nu voi i-aţi izgonit pe preoţii Domnului, pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi şi v-aţi făcut apoi preoţi după cum fac popoarele celorlalte ţări, astfel că oricine venea cu câte un viţel şi cu şapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu? ¹⁰ Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit: preoţii care slujesc Domnului sunt urmaşii lui Aaron, iar leviţii se află la slujbele lor. ¹¹ Noi aducem Domnului arderi de tot şi tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată şi aprindem seară de seară sfeşnicul de aur cu candelele lui. Noi păzim porunca Domnului, Dumnezeul nostru! Voi însă L-aţi părăsit. ¹² Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuşi, precum şi preoţii Lui cu trâmbiţele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Israeliţi, nu vă războiţi cu Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, căci nu veţi birui!“

¹³ Atunci Ieroboam i-a chemat în luptă pe cei puşi la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în faţa lui Iuda, iar cei puşi la pândă – în spate. ¹⁴ Când Iuda s-a întors, a văzut că are de luptat şi în faţă şi în spate. Atunci au strigat după ajutor la Domnul, iar preoţii au sunat din trâmbiţe. ¹⁵ Bărbaţii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al bărbaţilor lui Iuda, Dumnezeu l-a zdrobit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. ¹⁶ Israeliţii au fugit dinaintea lui Iuda şi astfel Dumnezeu i-a dat pe israeliţi în mâinile lui Iuda. ¹⁷ Abia şi oamenii săi i-au ucis pe aceştia într-un mare măcel. Au căzut ucişi atunci din Israel cinci sute de mii de bărbaţi aleşi. ¹⁸ Israeliţii au fost umiliţi în acea vreme, iar bărbaţii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s-au încrezut în Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ¹⁹ Abia l-a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat câteva cetăţi: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieşana cu satele dimprejurul ei şi Efronul cu satele dimprejurul lui. ²⁰ Ieroboam nu şi-a mai redobândit puterea în vremea lui Abia şi a murit lovit de Domnul. ²¹ Dar Abia a crescut în putere. El şi-a luat paisprezece soţii, care i-au născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

²² Celelalte fapte ale lui Abia, purtarea lui şi ceea ce a spus el sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.

14 Abia s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa peste Iuda

Pe vremea lui Asa, în ţară a fost pace timp de zece ani. ² Asa a făcut ce este bine şi drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui. ³ El a îndepărtat altarele străine şi înălţimile, a zdrobit stâlpii sacri şi a tăiat aşerele^[j]. ⁴ El i-a poruncit lui Iuda să-L caute pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat înălţimile şi altarele pentru tămâiere din toate cetăţile lui Iuda. Şi regatul a avut parte de pace sub conducerea lui. ⁶ El a putut zidi cetăţi fortificate în Iuda, căci în ţară era pace. Nimeni nu a pornit război împotriva lui în anii aceia, căci Domnul îi dăduse odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim cetăţile acestea şi să le împrejmuim cu ziduri, turnuri şi porţi cu zăvoare! Ţara este încă a noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. Noi L-am căutat şi astfel El ne-a dat pace de jur împrejur.“ Prin urmare, ei au zidit şi au prosperat. ⁸ Asa avea o oştire alcătuită din trei sute de mii de bărbaţi din Iuda, care purtau scut şi suliţă şi două sute optzeci de mii de bărbaţi din Beniamin, care purtau scutul şi trăgeau cu arcul; toţi aceştia erau războinici viteji.

⁹ Zerah, cuşitul^[k], a ieşit la război împotriva lor cu o oştire alcătuită dintr-un milion de luptători^[l] şi trei sute de care. El a ajuns până la Mareşa. ¹⁰ Asa i-a ieşit împotrivă şi s-au aşezat în poziţie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa L-a chemat pe Domnul, Dumnezeul său, şi I-a zis:

¹² Domnul i-a lovit pe cuşiţi înaintea lui Asa şi a lui Iuda, iar cuşiţii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era împreună cu el i-au urmărit până la Gherar şi mulţi dintre cuşiţi au căzut rămânând fără viaţă, căci au fost zdrobiţi dinaintea Domnului şi a oştirii Sale. Ei au luat o mare pradă de război. ¹⁴ Totodată ei au distrus toate cetăţile din preajma Gherarului, căci groaza Domnului intrase în ele. Ei au prădat toate aceste cetăţi, căci găsiseră multă pradă în ele. ¹⁵ De asemenea, au distrus adăposturile turmelor şi au pus mâna pe o mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.