Historical
Rugăciunea lui Daniel
9 Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş[a], din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăţia caldeenilor. 2 Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înţeles din cărţi numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre şaptezeci de ani.[b] 3 Mi-am îndreptat faţa către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri şi cu post în sac şi cenuşă.
4 M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, şi I-am mărturisit, zicând:
„O, Stăpâne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Cel Ce păstrezi legământul şi îndurarea[c] faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale, 5 am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile şi orânduirile Tale. 6 Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeţii, care vorbeau în Numele Tău regilor noştri, prinţilor şi strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară.
7 De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, şi nouă se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice ţară unde i-ai izgonit din pricina necredincioşiei lor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine. 8 Doamne, nouă se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, regilor noştri, căpeteniilor noastre şi strămoşilor noştri, căci am păcătuit faţă de Tine!
9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila şi iertarea, cu toate că[d] împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeţii. 11 Tot Israelul a încălcat Legea Ta şi astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul şi jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12 El Şi-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau, aducând peste noi o aşa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, aşa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre şi să luăm aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui.
15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu braţul Tău cel puternic şi Care Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi, noi am păcătuit şi am fost răi. 16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ţi, Te rog, mânia şi furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor şi fărădelegilor strămoşilor noştri, a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor ce ne înconjoară!
17 Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui şi, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze faţa Ta peste Lăcaşul Tău devastat! 18 Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează şi nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“
Cei şaptezeci de ori câte şapte ani
20 În timp ce vorbeam, mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21 deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul“ Gabriel[e], pe care-l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor şi s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea jertfa de seară. 22 El m-a făcut să înţeleg, spunându-mi astfel: „Daniele, am venit acum să-ţi dau discernământ şi înţelegere. 23 Când ai început să te rogi, a ieşit un cuvânt, iar eu am venit să te înştiinţez, căci tu eşti plăcut lui Dumnezeu. Ia aminte deci la cuvânt şi caută să înţelegi viziunea!
24 O perioadă de şaptezeci de ori câte şapte ani a fost hotărâtă
pentru poporul tău şi pentru cetatea ta sfântă,
pentru a se sfârşi[f] nelegiuirea,
pentru a se opri[g] păcatele,
pentru a fi ispăşită vina,
pentru a fi adusă dreptatea veşnică,
pentru a fi pecetluită viziunea şi profeţia
şi pentru a unge pe Cel Preasfânt[h].
25 Să ştii şi să înţelegi aceasta:
de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului[i]
până la Unsul[j], Conducătorul,
va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani
şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.
Piaţa şi şanţul îi vor fi refăcute,
însă în vremuri de strâmtorare.[k]
26 După perioada de şaizeci şi două de ori câte şapte ani,
Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic.[l]
Poporul unui conducător care va veni
va distruge cetatea şi Sfântul Lăcaş.
Sfârşitul lui va fi ca printr-un potop,
iar războiul va ţine până la sfârşit.
Pustiirile sunt hotărâte.
27 El va încheia un legământ ferm cu mulţi
pentru o perioadă de şapte ani,
dar la jumătatea celor şapte ani
va pune capăt jertfei şi darului de mâncare.
Şi pe streaşina[m] Templului va aşeza urâciunea pustiirii[n],
până va fi revărsat asupra celui pustiit[o] întregul prăpăd hotărât.“
Revelaţia cu privire la vecinii lui Israel
10 În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi vesteşte un mare război. El a priceput cuvântul, înţelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.
2 În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4 În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. 5 Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. 6 Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.
7 Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. 8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. 9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat[p] cu faţa la pământ.
10 Atunci o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele tremurânde. 11 El mi-a zis:
– Daniele, om plăcut lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.
12 Apoi a continuat:
– Nu te teme, Daniele, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău! Cuvintele tale au fost auzite şi tocmai din pricina lor am venit eu acum. 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei[q] mi s-a împotrivit timp de douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împăraţii Persiei[r]. 14 Acum am venit să te învăţ cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.
15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ şi am rămas mut. 16 Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om[s] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:
– Stăpâne[t], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. 17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.
18 Atunci cel care avea înfăţişarea ca a unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. 19 El mi-a zis:
– Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum mă întăresc şi i-am zis:
– Vorbeşte, stăpâne, căci m-ai întărit!
20 El m-a întrebat:
– Ştii tu pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei. 21 Dar înainte îţi voi spune ce este scris în Cartea Adevărului[u]. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.