Historical
Viziunea celor patru fiare
7 În primul an de domnie al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis şi i-au trecut prin minte viziuni, în timp ce dormea. La urmă, Daniel a scris visul şi a povestit lucrurile care aveau însemnătate. 2 Daniel a spus astfel:
„În timpul vedeniei mele de noapte, m-am uitat şi iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare[a]. 3 Şi patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieşit din mare.
4 Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.[b] M-am uitat până când i-au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.
5 Şi iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ţinând trei coaste în gură, între colţi.[c] Şi i s-a zis astfel: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»
6 În momentul acela m-am uitat şi iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete; şi i s-a dat stăpânire.[d]
7 În momentul acela, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat şi iată că era o a patra fiară, înfricoşătoare, înspăimântătoare şi nespus de puternică. Avea două rânduri mari de dinţi de fier, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare;[e] era diferită de toate fiarele de dinaintea ei şi avea zece coarne.
8 Mă uitam cu atenţie la coarne şi iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9 În timp ce mă uitam,
nişte tronuri au fost aşezate
şi un Îmbătrânit de Zile a luat loc.
Haina Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Lui era ca lâna curată.
Tronul Lui era numai flăcări de foc,
iar roţile tronului erau un foc aprins.
10 Un râu de foc curgea
ieşind dinaintea Lui.
Mii de mii de slujitori Îi slujeau
şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ţinut judecata
şi nişte cărţi au fost deschise.
11 Am continuat să mă uit din pricina răsunetului cuvintelor trufaşe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieţii până la o vreme şi un timp anume.
13 M-am uitat în timpul viziunilor mele de noapte
şi iată că pe norii cerului
venea Cineva Care era ca un fiu al omului[f].
El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de Zile
şi a fost adus înaintea Acestuia.
14 Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea şi Împărăţia,
ca să-I slujească[g] toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă!
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece,
iar Împărăţia Lui nu va fi distrusă niciodată!
Interpretarea viziunii
15 Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă şi i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea.
El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri: 17 „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi[h] care se vor ridica pe pământ. 18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi Împărăţia şi o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.“
19 Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi nespus de înfricoşătoare; avea colţi de fier şi gheare de bronz, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare. 20 Am dorit să mă lămuresc şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum şi cu privire la celălalt corn care ieşise şi dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi o înfăţişare mai impunătoare decât a celorlalte. 21 M-am uitat iarăşi şi am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinţii şi a putut să-i biruiască, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi până când a sosit vremea când sfinţii au luat în stăpânire Împărăţia.
23 Iată ce mi-a zis:
„Fiara a patra
este o a patra împărăţie care va fi pe pământ.
Ea va fi diferită de toate celelalte împărăţii;
va devora tot pământul,
îl va călca în picioare şi-l va sfărâma.
24 Iar cele zece coarne
sunt zece împăraţi care se vor ridica din împărăţia aceasta.
După ei se va ridica un altul,
dar el va fi diferit de predecesorii săi
şi îi va umili pe trei împăraţi.
25 El va rosti cuvinte jignitoare împotriva Celui Preaînalt
şi îi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt.
Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege[i],
iar sfinţii vor fi daţi în mâna lui o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme.[j]
26 Dar va fi o judecată[k]
şi i se va lua stăpânirea,
ca să fie distrusă şi nimicită pentru totdeauna.
27 Apoi domnia, stăpânirea şi măreţia împărăţiilor
care sunt pretutindeni sub ceruri
vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt[l].
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică
şi toate stăpânirile Îi vor sluji[m] şi Îl vor asculta.“
28 Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele în inima mea.[n]
Viziunea cu berbecul şi ţapul
8 În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. 2 În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam[o]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. 3 Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.
5 În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.
8 Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9 Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele[p] şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la[q] Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat[r]. 12 Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii.[s] Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.
13 Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea[t] care a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“ 14 El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi[u]; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“
Interpretarea viziunii
15 În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea. 16 Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: „Gabriele[v], fă-l să înţeleagă această viziune!“ 17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Înţelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârşitului!“
18 Când mi-a vorbit, am căzut leşinat[w] cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a ridicat iarăşi în picioare în locul unde mă aflam.
19 Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îţi voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârşitului[x]. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfăţişează pe împăraţii Mediei şi Persiei.[y] 21 Ţapul cel aprig este împăratul Greciei[z]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.[aa] 22 Faptul că acest corn a fost frânt şi că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărăţii, dar nu vor avea puterea ei.[ab]
23 La sfârşitul domniei lor,
când păcatele răzvrătiţilor vor fi la culme,
se va ridica un împărat semeţ[ac]
şi iscusit în uneltiri.
24 El va fi puternic, dar nu prin propria-i putere;
va face pustiiri de necrezut
şi va reuşi în ceea ce va face.
Îi va nimici pe cei puternici
şi pe poporul sfinţilor.
25 Datorită vicleniei lui,
va face înşelăciunea să biruiască prin mâna lui
şi apoi se va mândri în inima lui.
Va distruge pe mulţi care se credeau în siguranţă
şi va sta chiar împotriva[ad] Căpeteniei căpeteniilor,
dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26 Cât despre viziunea cu serile şi dimineţile,
care ţi s-a spus, ea este adevărată.
Tu însă tăinuieşte viziunea,
căci este cu privire la nişte zile îndepărtate“.
27 Eu, Daniel, am fost istovit şi bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înţelege.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.