Historical
23 Pavel s-a uitat ţintă la cei din Sinedriu şi le-a zis:
– Bărbaţi, fraţilor, eu mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2 Marele preot Ananias[a] le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Atunci Pavel i-a zis:
– Te va bate Dumnezeu, perete văruit[b]! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?!
4 Cei care stăteau lângă el i-au zis:
– Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?
5 Pavel le-a răspuns:
– N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!“[c]
6 Pavel, ştiind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:
– Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu şi din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt judecat eu!
7 Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9 S-a făcut mult vacarm, iar câţiva cărturari din partida fariseilor s-au ridicat şi au început să se certe zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?!“ 10 Fiindcă neînţelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, aşa că le-a poruncit soldaţilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fort.
11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel şi i-a zis: „Curaj! Căci aşa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma!“
Complot pentru uciderea lui Pavel
12 Când s-a făcut zi, iudeii au pus la cale un complot şi s-au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca şi nici nu vor bea până când nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mulţi de patruzeci. 14 Ei s-au dus la conducătorii preoţilor şi la bătrâni şi le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. 15 Acum deci, voi împreună cu Sinedriul, trimiteţi-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca şi cum urmează să cercetaţi mai amănunţit lucrurile privitoare la el. Şi înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.“
16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s-a dus, a intrat în fort şi i-a dat de ştire lui Pavel. 17 Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, pentru că are să-i spună ceva!“ 18 Centurionul l-a luat, l-a dus la tribun şi a zis: „Prizonierul Pavel m-a chemat şi m-a rugat să-l conduc pe acest tânăr la tine, pentru că are să-ţi spună ceva.“
19 Tribunul l-a luat de mână şi l-a dus deoparte, să discute numai între ei, iar apoi l-a întrebat:
– Ce ai să-mi spui?
20 El i-a zis:
– Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca şi cum urmează să-l interogheze mai amănunţit. 21 Tu însă să nu te laşi înduplecat. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor stau la pândă şi s-au legat cu blestem nici să nu mănânce şi nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata şi aşteaptă aprobare de la tine!
22 Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i:
– Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri!
Pavel este dus la Cezareea
23 I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi[d] ca să meargă până în Cezareea[e] la ceasul al treilea din noapte[f] 24 şi asiguraţi cai şi pentru Pavel, ca să-l puneţi călare şi să-l duceţi în siguranţă la guvernatorul Felix!“ 25 A scris o scrisoare care avea următorul cuprins:
26 „Claudius Lisias, către prea alesul guvernator Felix[g]. Salutare!
27 Omul acesta a fost prins de către iudei şi era să fie omorât de ei, dar, când am aflat că este cetăţean roman, am venit cu soldaţii şi l-am salvat. 28 Vrând să aflu şi motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor 29 şi am găsit că era acuzat pentru nişte controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nici o acuzaţie pentru care să merite moartea sau lanţurile. 30 Mi s-a dat însă de ştire că există un complot împotriva acestui om, aşa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le şi acuzatorilor lui să-ţi spună ce au împotriva lui. (Fii sănătos!)[h]“
31 Aşadar, soldaţii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au dus în timpul nopţii în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldaţii i-au lăsat pe călăreţi să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au predat pe Pavel. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea şi l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni şi acuzatorii tăi!“ Şi a poruncit să fie ţinut sub pază în palatul lui Irod[i].
Saul în faţa lui Felix
24 După cinci zile, marele preot Ananias s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. 2 Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. 3 Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. 4 Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! 5 Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor 6 şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. 7 Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, 8 poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)[j]. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ 9 Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai.
10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. 11 După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12 Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. 13 Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. 15 Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. 18 În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. 19 Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! 20 Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21 afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“
22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ 23 A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.
24 După câteva zile, Felix a venit împreună cu soţia lui, Drusila[k], care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus. 25 Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit şi a zis: „Acum du-te; când voi mai avea timp, te voi chema.“ 26 În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani şi de aceea trimitea deseori după el şi stătea de vorbă cu el.
27 Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus[l]. Vrând să câştige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.
Pavel înaintea lui Festus
25 La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a suit din Cezareea la Ierusalim. 2 Conducătorii preoţilor şi fruntaşii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzaţiile împotriva lui Pavel 3 şi l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim. Ei puseseră la cale un complot, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urmează să plece acolo cât de curând. 5 „Deci, a spus el, cel mai însemnat dintre voi să se coboare cu mine în Cezareea şi, dacă omul acela a făcut ceva rău, să-l acuze.“
6 A rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi s-a coborât în Cezareea. În ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit Pavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s-au pus în jurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele acuzaţii, pe care nu le puteau dovedi.
8 Pavel s-a apărat astfel:
– N-am păcătuit nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezar!“
9 Însă Festus, vrând să câştige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel:
– Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea?
10 Pavel i-a răspuns:
– Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, după cum ştii şi tu foarte bine! 11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea, dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar![m]
12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul său, a răspuns:
– Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce!
Festus se consultă cu regele Agrippa
13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa[n] şi Berenice[o], ca să-l salute pe Festus. 14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicându-i:
– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare şi 15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor au adus acuzaţii şi au cerut condamnarea lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi să se fi putut apăra împotriva acuzaţiei. 17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit ca omul să fie adus. 18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzaţie din relele la care mă aşteptam, 19 ci aveau cu el nişte dispute cu privire la propria lor religie şi la un oarecare Isus, Care a murit şi despre Care Pavel susţinea că este viu. 20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 El însă a făcut apel să fie ţinut sub pază pentru hotărârea împăratului[p], aşa că am poruncit să fie ţinut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.
22 Agrippa i-a zis lui Festus:
– Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta!
Festus i-a răspuns:
– Îl vei auzi mâine.
Pavel înaintea lui Agrippa
23 Aşadar, în ziua următoare, Agrippa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii şi cu oamenii de seamă ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agrippa şi voi, toţi cei care sunteţi prezenţi aici cu noi, îl vedeţi aici pe omul cu privire la care toată mulţimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte şi, întrucât el însuşi a făcut apel la împărat, am hotărât să-l trimit. 26 Dar n-am nimic sigur să-i scriu stăpânului cu privire la acesta şi de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agrippa, ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără să precizez care sunt acuzaţiile împotriva lui.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.