Historical
Israeliţii îşi mărturisesc păcatele
9 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post. 2 Cei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor. 3 S-au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.
4 Iosua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5 Leviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:
„Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru,
Care este din veşnicie în veşnicie![a]
Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit,
care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!
6 Tu eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul!
Tu ai făcut cerurile
şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce este în ele;
Tu le dai viaţă tuturor,
iar oştirea cerurilor Ţi se închină.
7 Tu eşti Domnul,
Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram,
Care l-ai scos din Ur, din Caldeea,
şi i-ai pus numele Avraam.
8 Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta
şi ai încheiat un legământ cu el,
promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor,
a hitiţilor, a amoriţilor,
a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor,
promiţând că o vei da seminţei[b] lui;
Ţi-ai împlinit promisiunea,
căci Tu eşti drept.
9 Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt,
le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii[c].
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa,
căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri
şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat;
pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri
ca pe o piatră în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua,
şi printr-un stâlp de foc noaptea,
ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Te-ai coborât pe muntele Sinai
şi le-ai vorbit din ceruri.
Le-ai dat reguli drepte,
legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt
şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege
prin robul Tău Moise.
15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame,
le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete
şi le-ai spus să vină
să ia în stăpânire ţara
pe care juraseşi că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
au fost încăpăţânaţi
şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
Care te-a scos din Egipt!»
şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie
şi nu au dus lipsă de nimic;
hainele nu li s-au învechit,
iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare,
ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei.
Astfel au moştenit ţara lui Sihon,
adică ţara regelui din Heşbon[d],
şi ţara lui Og,
regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii
ca stelele cerurilor
şi i-ai adus în ţara
în care le-ai spus părinţilor lor
să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara,
iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi,
şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării,
ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăţi fortificate,
pământuri roditoare,
au luat în stăpânire case,
tot felul de bunuri,
fântâni deja săpate, vii, măslini
şi o mulţime de pomi fructiferi.
Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat
şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.
26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta,
au aruncat înapoia lor Legea Ta,
i-au ucis pe profeţii Tăi,
care mărturiseau împotriva lor
pentru a-i întoarce la Tine,
şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor,
care i-au asuprit.
Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri.
În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă,
ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta.
Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit.
Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri şi,
în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta,
dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat
de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale,
deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele.
Şi-au întors spatele cu încăpăţânare,
au fost îndărătnici şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit aşa mulţi ani,
i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi,
dar ei tot nu au luat aminte,
astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit,
nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare,
Puternic şi Înfricoşător,
Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea[e],
nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri,
conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău,
de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!
33 Cu privire la tot ce a venit peste noi,
Tu ai fost drept,
căci Tu ai lucrat cu credincioşie,
dar noi am făcut ceea ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri
nu au împlinit Legea Ta;
nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale
prin care i-ai prevenit.
35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine,
în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi,
ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors
de la faptele lor cele rele.
36 Şi iată-ne astăzi sclavi
în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri,
ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile!
Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!
37 Rodul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii
pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre.
Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre,
iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“
Poporul încheie o înţelegere
38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.
10 Cei care şi-au pus pecetea au fost:
guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia;
Zedechia,
2 Seraia, Azaria, Ieremia,
3 Paşhur, Amaria, Malchia,
4 Hatuş, Şebania, Maluh,
5 Harim, Meremot, Obadia,
6 Daniel, Ghinton, Baruc,
7 Meşulam, Abia, Miyamin,
8 Maazia, Bilgai şi Şemaia – aceştia erau preoţi;
9 apoi leviţii Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre urmaşii lui Henadad, Kadmiel
10 şi rudele lor:
Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
11 Mica, Rehob, Haşabia,
12 Zacur, Şerebia, Şebania,
13 Hodia, Bani şi Beninu;
14 după aceea căpeteniile poporului:
Paroş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
15 Buni, Azgad, Bebai,
16 Adonia, Bigvai, Adin,
17 Ater, Ezechia, Azur,
18 Hodia, Haşum, Beţai,
19 Harif, Anatot, Nebai,
20 Magpiaş, Meşulam, Hezir,
21 Meşezabel, Ţadok, Iadua,
22 Pelatia, Hanan, Anaia,
23 Osea, Hanania, Haşub,
24 Haloheş, Pilha, Şobek,
25 Rehum, Haşabna, Maaseia,
26 Ahia, Hanan, Anan,
27 Maluh, Harim şi Baana.
28 Restul poporului, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, slujitorii de la Templu şi toţi aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soţiile lor, cu fiii şi cu fiicele lor şi cu toţi aceia care aveau cunoştinţă şi pricepere, 29 s-au alăturat rudelor lor, nobilii, şi s-au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânul nostru, precum şi orânduirile şi decretele Lui. 30 Am promis atunci: „Nu ne vom mai da fetele de soţii celor din popoarele din ţară şi nu le vom mai lua pe fetele lor de soţii pentru fiii noştri. 31 Când popoarele ţării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse şi felurite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al şaptelea an vom lăsa ogorul nelucrat şi vom anula orice datorie. 32 Am hotărât să împlinim şi porunca de a da o treime dintr-un şechel[f] pe an, pentru slujba de la Templul Dumnezeului nostru, 33 pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea de tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispăşire pentru păcatele lui Israel, precum şi pentru tot ceea ce priveşte lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru. 34 Noi, – preoţii, leviţii şi oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am tras la sorţi în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca dar în fiecare an, la vremuri hotărâte, la Templul Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarul Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum este scris în Lege. 35 Am mai hotărât să aducem la Templul Domnului, în fiecare an, primele roade ale pământului şi primele roade ale tuturor pomilor. 36 De asemenea, aşa cum este scris în Lege, vom aduce la Templul Dumnezeului nostru, la preoţii care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi dintre fiii noştri şi dintre vitele noastre, pe întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor noastre. 37 Vom aduce preoţilor, în cămările Templului Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuţiile noastre, din fructe, din must şi din ulei şi le vom da leviţilor zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înşişi leviţii vor putea să ia zeciuiala în toate cetăţile unde lucrăm. 38 Preotul, fiul lui Aaron, să-i însoţească pe leviţi când vor lua zeciuiala, iar leviţii să ducă a zecea parte din zeciuială la Templul Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei. 39 Căci israeliţii şi leviţii vor trebui să aducă contribuţiile din grâne, din must şi din ulei în cămările în care se află vasele Lăcaşului, acolo unde slujesc preoţii, portarii şi cântăreţii. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!“
Noii locuitori ai Ierusalimului
11 Conducătorii poporului s-au stabilit la Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorţi pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim, Sfânta Cetate, iar ceilalţi nouă să locuiască în cetăţi. 2 Poporul i-a binecuvântat pe toţi bărbaţii care au ales de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.
3 Iată care au fost căpeteniile de provincie care s-au stabilit la Ierusalim (în cetăţile lui Iuda, fiecare om s-a stabilit în cetatea unde îşi avea moştenirea, atât israeliţi, cât şi preoţi, leviţi, slujitorii de la Templu şi urmaşi ai slujitorilor lui Solomon, 4 iar la Ierusalim s-au stabilit unii dintre urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin):
dintre urmaşii lui Iuda –
Ataia,
fiul lui Uzia,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Amaria,
fiul lui Şefatia,
fiul lui Mahalalel,
un urmaş al lui Pereţ,
5 şi Maaseia,
fiul lui Baruc,
fiul lui Col-Hoze,
fiul lui Hazaia,
fiul lui Adaia,
fiul lui Ioiarib,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Şela[g].
6 Toţi urmaşii lui Pereţ, care s-au stabilit la Ierusalim, au fost în număr de patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji.
7 Dintre urmaşii lui Beniamin –
Salu,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Ioed,
fiul lui Pedaia,
fiul lui Kolaia,
fiul lui Maaseia,
fiul lui Itiel,
fiul lui Ieşaia,
8 însoţit de Gabai şi Salai – în total nouă sute douăzeci şi opt de oameni.
9 Ioel, fiul lui Zicri, era comandantul acestora,
şi Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetăţii[h].
10 Dintre preoţi –
Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin
11 Seraia,
fiul lui Hilchia,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Ţadok,
fiul lui Meraiot,
fiul lui Ahitub, supraveghetorul Templului lui Dumnezeu,
12 rudele lor care se ocupau de lucrarea la Templu, în număr de opt sute douăzeci şi doi,
precum şi Adaia,
fiul lui Ieroham,
fiul lui Pelalia,
fiul lui Amţi,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Paşhur,
fiul lui Malchia,
13 şi rudele lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci şi doi,
Amaşsai,
fiul lui Azarel,
fiul lui Ahzai,
fiul lui Meşilemot,
fiul lui Imer,
14 şi rudele lor[i], războinici viteji, în număr de o sută douăzeci şi opt,
al căror comandant era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.
15 Dintre leviţi –
Şemaia,
fiul lui Haşub,
fiul lui Azrikam,
fiul lui Haşabia,
fiul lui Buni,
16 Şabtai şi Iozabad, două dintre căpeteniile leviţilor
responsabile cu lucrarea din afara Templului lui Dumnezeu,
17 Matania,
fiul lui Mica,
fiul lui Zabdi,
fiul lui Asaf, căpetenia care începea lauda prin rugăciune,
Bakbuchia, al doilea din rudele lui,
şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
18 Toţi leviţii din Sfânta Cetate erau în număr de două sute optzeci şi patru.
19 Dintre portari –
Akub, Talmon şi rudele lor care păzeau porţile, în număr de o sută şaptezeci şi doi.
20 Ceilalţi israeliţi, preoţi şi leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moştenirea lui. 21 Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel[j]. Ţiha şi Ghişpa erau liderii slujitorilor de la Templu.
22 Supraveghetorul leviţilor în Ierusalim era Uzi,
fiul lui Bani,
fiul lui Haşabia,
fiul lui Matania,
fiul lui Mica.
Aceştia făceau parte dintre urmaşii lui Asaf, cântăreţii. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu, 23 căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreţi, care reglementa activitatea lor zilnică. 24 Petahia, fiul lui Meşezabel, dintre urmaşii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce priveşte toate problemele legate de popor. 25 Cât despre satele şi câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmaşii lui Iuda s-au stabilit în
Chiriat-Arba şi în satele dimprejurul lui,
în Dibon şi în satele dimprejurul lui,
în Iekabţeel şi în satele dimprejurul lui,
26 în Ieşua, în Molada, în Bet-Pelet,
27 în Haţar-Şual, în Beer-Şeba şi în satele dimprejurul ei,
28 în Ţiklag, în Mecona şi în satele dimprejurul lui,
29 în En-Rimon, în Ţora şi în Iarmut,
30 în Zanoah, Adulam şi în satele dimprejurul lor,
în Lachiş şi în câmpiile dimprejurul lui,
în Azeka şi în satele dimprejurul lui.
Şi astfel ei s-au aşezat din Beer-Şeba până în valea Hinom.
31 Urmaşii lui Beniamin s-au aşezat începând din Gheva,
în Micmaş, în Aia, în Betel şi în satele dimprejurul lui,
32 în Anatot, în Nob, în Anania,
33 în Haţor, în Rama, în Ghitaim,
34 în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,
35 în Lod, în Ono şi în valea Haraşim[k].
36 Unii dintre leviţii cetelor lui Iuda s-au aşezat în teritoriul lui Beniamin.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.