Read the Gospels in 40 Days
Pilda celor zece fecioare
25 Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înţelepte. 3 Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile, 4 dar cele înţelepte, împreună cu lămpile, şi-au luat şi untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!“
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. 8 Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:
– Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!
9 Dar cele înţelepte au răspuns:
– Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!
10 În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis:
– Doamne, Doamne, deschide-ne!
12 Dar el le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)[a].
Pilda talanţilor
14 Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat averile lui. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi[b], altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16 cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. 17 Tot aşa, cel ce primise doi a câştigat şi el alţi doi. 18 Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a început să-şi pună în ordine socotelile cu ei. 20 Cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus încă cinci talanţi, zicând:
– Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai câştigat încă cinci!
21 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!
22 A venit apoi cel ce primise doi talanţi şi a zis:
– Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai câştigat doi!
23 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!
24 A venit şi cel ce primise un talant şi a zis:
– Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!
26 Stăpânul i-a răspuns:
– Sclav rău şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că adun de unde n-am împrăştiat? 27 Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!
28 Aşadar, luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are zece talanţi! 29 Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 30 Iar pe sclavul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
Judecata finală
31 Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale 32 şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele, la stânga.
34 Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui:
– Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi Împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.
37 Atunci cei drepţi Îl vor întreba:
– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!
40 Iar Împăratul le va răspunde:
– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!
41 Apoi le va zice celor din stânga:
– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! 42 Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!
44 Atunci şi ei Îl vor întreba:
– Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?!
45 Atunci El le va răspunde:
– Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceştia, Mie nu Mi-aţi făcut!
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.
Uneltire împotriva lui Isus
26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.
3 Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa[c], 4 şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.
Ungerea lui Isus la Betania
6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. 8 Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“
10 Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.
Trădarea lui Iuda
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor 15 şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi[d]. 16 De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor[e], ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?
18 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă în cetate la un anumit om şi spuneţi-i astfel: „Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“
19 Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
Descoperirea trădătorului
20 Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece. 21 În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 El le-a răspuns:
– Cel ce-şi pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda![f] 24 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25 Iuda, trădătorul, a întrebat:
– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi[g]?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
Cina Domnului
26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“. 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[h], l-a dat ucenicilor, zicând: „Beţi toţi din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului[i], care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“. 30 După ce au cântat psalmii[j], s-au dus spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31 Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“[k]
32 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.
33 Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu nu mă voi poticni niciodată!
34 Isus i-a zis:
– Adevărat îţi spun că în noaptea aceasta, înainte de cântatul cocoşului[l], te vei lepăda de Mine de trei ori!
35 Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!
Şi toţi ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Staţi jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ 37 I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să se întristeze şi să se mâhnească. 38 Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“
39 S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul[m] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“
42 S-a îndepărtat a doua oară şi s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43 A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44 I-a lăsat iarăşi, s-a îndepărtat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“
Arestarea lui Isus
47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului. 48 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!“ 49 El a venit imediat la Isus şi I-a zis:
– Salutare, Rabbi!
Şi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce eşti aici să faci![n]
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 51 Şi iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.
52 Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53 Sau crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni[o] de îngeri? 54 Dar cum s-ar împlini atunci Scripturile care spun că aşa trebuie să se întâmple?“
55 În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[p]? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! 56 Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“.
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57 Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.
59 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60 dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi 61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“
62 Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63 Dar Isus tăcea.[q]
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64 Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,
de acum încolo, Îl veţi vedea pe Fiul Omului
şezând la dreapta Puterii
şi venind pe norii cerului![r]
65 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Ce părere aveţi?
Ei au răspuns:
– Este vinovat şi vrednic de moarte!
67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68 zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“[s]
Lepădarea lui Petru
69 Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:
– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!
70 Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:
– Nu ştiu despre ce vorbeşti.
71 Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus din Nazaret!
72 El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Acest Om!
73 După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:
– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!
74 Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Acest Om!
Şi imediat a cântat cocoşul. 75 Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.