Read the Gospels in 40 Days
Pilda cu oaia pierdută
15 Toţi colectorii de taxe[a] şi păcătoşii[b] se apropiau de El ca să-L asculte. 2 Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ 3 El însă le-a spus următoarea pildă:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi nu se duce după cea pierdută, până când o găseşte?! 5 Iar când o găseşte, o pune bucuros pe umeri, 6 vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!» 7 Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă!
Pilda cu moneda pierdută
8 Sau care femeie, dacă are zece drahme[c] şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?! 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte!“
Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:
„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[d] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[e] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[f] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l![g] Să mâncăm şi să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri 26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. 29 Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!
31 Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“
Pilda administratorului nedrept
16 Apoi le-a zis ucenicilor:
„Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipeşte averea. 2 El l-a chemat şi i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!» 3 Administratorul şi-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine. 4 Ştiu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor!» 5 I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său şi i-a zis primului:
– Cât îi datorezi stăpânului meu?
6 Acela i-a răspuns:
– O sută de baţi[h] de untdelemn.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!
7 A zis apoi altuia:
– Dar tu, cât îi datorezi?
Acela i-a răspuns:
– O sută de cori[i] de grâu.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!
8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusinţă.[j] Căci fiii acestui veac sunt mai isteţi faţă de propria lor generaţie, decât fiii luminii.
9 Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor[k] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! 10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. 11 Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! 13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. 15 El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învăţături
16 Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! 17 Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere[l] a Legii!
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.
Bogatul şi Lazăr
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[m]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[n], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:
– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25 Însă Avraam i-a răspuns:
– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 El a zis:
– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!
29 Avraam i-a răspuns:
– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[o]; să asculte de ei!
30 Dar el a zis:
– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!
31 Însă Avraam i-a răspuns:
– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.