Read the Gospels in 40 Days

Despre divorţ

10 Apoi a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii (şi)^[a] dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăşi să-i înveţe.

² Nişte farisei au venit la El ca să-L pună la încercare şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui?

³ Isus i-a întrebat:

– Ce v-a poruncit Moise?

⁴ Ei I-au răspuns:

– Moise a dat voie ca bărbatul să-i scrie soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece.

⁵ Dar Isus le-a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, ⁶ însă la începutul creaţiei Dumnezeu „i-a făcut bărbat şi femeie“^[b]. ⁷ „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama (şi se va uni cu soţia lui)^[c], ⁸ iar cei doi vor deveni un singur trup.“^[d] Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup! ⁹ Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

¹⁰ În casă, ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta. ¹¹ El le-a zis: „Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter împotriva ei. ¹² Şi dacă o soţie divorţează de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter.“

Isus şi copilaşii

¹³ I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁴ Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁵ Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ ¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

Isus şi tânărul bogat

¹⁷ Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁸ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“^[e]

²⁰ El I-a spus:

– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

²¹ Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:

– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²² Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

²³ Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăşi:

– Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii)^[f] să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Ei au rămas foarte uimiţi şi se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ Isus i-a privit şi a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

²⁸ Petru a început să-I zică:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

²⁹ Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei ³⁰ şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. ³¹ Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³² Ei erau pe drum şi se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniştiţi, iar cei care-L urmau erau speriaţi. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: ³³ „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna neamurilor, ³⁴ care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

³⁵ Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.

³⁶ Isus i-a întrebat:

– Ce vreţi să fac pentru voi?

³⁷ Ei I-au răspuns:

– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.

³⁸ Isus le-a zis:

– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu^[g] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu^[h]?

³⁹ – Putem! au răspuns ei.

Isus le-a zis:

– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, ⁴⁰ dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

⁴¹ Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. ⁴² Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. ⁴³ Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, ⁴⁴ iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. ⁴⁵ Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“

Vindecarea orbului Bartimeu

⁴⁶ Au ajuns în Ierihon. Când a ieşit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui şi cu o mulţime destul de mare de oameni, un cerşetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea lângă drum. ⁴⁷ Când a auzit el că trece Isus din Nazaret, a început să strige:

– Fiul lui David^[i], Isuse, ai milă de mine!

⁴⁸ Mulţi îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁹ Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte! Ridică-te, căci te cheamă!“ ⁵⁰ El şi-a aruncat haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. ⁵¹ Isus l-a întrebat:

– Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

– Rabbuni^[j], să-mi recapăt vederea!

⁵² Isus i-a zis:

– Du-te, credinţa ta te-a vindecat!

Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus pe drum.

Intrarea triumfală în Ierusalim

11 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, ² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³ Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“ ⁴ Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat. ⁵ Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ ⁶ Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui. ⁸ Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum,^[k] iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. ⁹ Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau:

Isus curăţă Templul

¹¹ A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

¹² În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³ A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

¹⁵ Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu^[o] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei ¹⁶ şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă^[p] prin Templu. ¹⁷ El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:

Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[r]

¹⁸ Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. ¹⁹ Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui^[s] ieşeau afară din cetate.

Smochinul uscat. Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:

– Rabbi^[t], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

²² Isus a răspuns:

– Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^[u] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! ²⁴ De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. ²⁵ Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. ²⁶ (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)^[v]

Autoritatea lui Isus

²⁷ Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

³¹ Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». ³² Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

12 Apoi a început să le vorbească în pilde:

⁹ Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. ¹⁰ N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:

¹² Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.

Tributul datorat Cezarului

¹³ I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni^[y] ca să-L prindă în cursă cu vorba. ¹⁴ Ei au venit şi I-au zis:

– Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[z] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

¹⁵ El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis:

– De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar^[aa], să-l văd!

¹⁶ Ei I-au adus. Isus i-a întrebat:

– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, I-au răspuns ei.

¹⁷ Isus le-a zis:

– Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[ab]

Ei au rămas uimiţi de El.

Despre înviere

¹⁸ Au venit la El saducheii^[ac], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

¹⁹ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[ad] 20} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. ²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. ²² Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. ²³ La înviere, (când se vor scula,)^[ae] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

²⁴ Isus le-a răspuns:

– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. ²⁶ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“^[af]? ²⁷ El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

²⁹ Isus i-a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.^{[ag] 30} Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“^[ah] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)^{[ai] 31} Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^[aj] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

³² Cărturarul I-a zis:

– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El ³³ şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

³⁴ Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:

– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:

– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? ³⁶ David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:

³⁷ David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

³⁸ În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe ³⁹ şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁰ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

⁴¹ S-a aşezat în faţa vistieriei^[am] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta^[an], care fac un codrantes^[ao].

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, ⁴⁴ pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“