Read the Gospels in 40 Days

Isus şi Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. ⁴ Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor^[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. ⁵ Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:

– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!

⁶ Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!

⁹ Isus i-a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! ¹⁰ Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

¹¹ În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. ¹² Aşadar le-a zis:

Intrarea triumfală în Ierusalim

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. ²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, ³⁰ spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³¹ Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. ³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

– De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

³⁵ Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui^[f]. ³⁶ În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum^[g].

³⁷ Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau:

³⁹ Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:

– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!

⁴⁰ El a răspuns:

– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga^[j]!

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. ⁴² El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! ⁴³ Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! ⁴⁴ Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă negustorii din Templu

⁴⁵ A intrat în Templu^[k] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, ⁴⁶ spunându-le: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[m]

⁴⁷ Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L^[n].

Autoritatea lui Isus

20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii ² şi L-au întrebat:

– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

³ El le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

⁵ Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», ⁶ iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ ⁷ Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. ⁸ Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

Aşadar, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“^{[p] 17} Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:

¹⁸ Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

¹⁹ Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

²⁰ Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. ²¹ Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[r] sau nu?

²³ El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

²⁴ – Arătaţi-mi un denar^[s]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

²⁵ El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[t]

²⁶ Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Apoi au venit la El nişte saduchei^[u], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁸ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[v] 29} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. ³⁰ Cu al doilea s-a întâmplat la fel. ³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. ³² Femeia a murit ultima dintre toţi. ³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Copiii^[w] veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ³⁶ căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. ³⁷ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov^[x]. ³⁸ Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

⁴⁰ Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? ⁴² Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: ⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁷ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“